ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1570/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

La data de 6 aprilie 2005,

reclamanta SC A. SA a adresat Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a României o cerere arbitrală, formulată în

contradictoriu cu pârâta SC R.I. SA, solicitând tribunalului arbitral să

dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.107.201 dolari S.U.A.

reprezentând penalități contractuale datorate în baza pct. 2.4.13 din Convenția

încheiată de părți la 13 septembrie 2004, coroborat cu art. 4 lit. f) și g) din

Contractul de cont E. încheiat la aceiași dată.

Tribunalul arbitral, prin

sentința arbitrală nr. 276 din 27 octombrie 2005, a respins acțiunea

reclamantei, ca neîntemeiată, reținând în sinteză următoarele:

Prin convenția încheiată de

părți la 13 septembrie 2004 au fost cesionate de către pârâta SC R. către

reclamanta SC A. SA acțiunile deținute de cedentă la SC C. SA Constanța,

respectiv un număr de 2.043,362 acțiuni.

Convenția de cesiune,

conținea o clauză penală, care putea fi executată în condițiile prevăzute în

contractul de cont E. încheiat de părțile din contractul de cesiune și B.C.R. SA,

la aceeași dată (14 septembrie 2004).

Potrivit acestui contract,

părțile au convenit ca contul E. să fie operat numai pe baza documentelor

explicit enumerate, documente care trebuiau prezentate la bancă până la 14

martie 2005, ora 10,00, pentru ca transferul sumei să se efectueze în aceiași

zi.

Prin art. 6 din contract,

cesionara și cedenta au autorizat expres și irevocabil banca să dețină

fondurile din Contul E. și să elibereze fondurile din acest cont dacă și numai

dacă este satisfăcută (la libera sa apreciere) din punct de vedere al primirii

documentelor indicate în clauza 4 din contract.

Cum banca a refuzat

efectuarea transferului conform dreptului său de liberă apreciere, tribunalul

arbitral apreciază că apare ca inutil a se cerceta existența eventualelor

diferențe între declarații și garanții pe de o parte și situația reală a SC C.

SA, pe de altă parte, pentru a vedea dacă sunt îndeplinite condițiile în care

clauza penală putea fi executată, și aceasta deoarece este de necontestat lipsa

tuturor documentelor pe baza cărora părțile au convenit că se va executa clauza

penală precum și poziția pe care banca a adoptat-o și care nu poate fi

discutată în cadrul litigiului arbitral.

Împotriva hotărârii

tribunalului arbitral, reclamanta SC A. SA a formulat, la data de 20 februarie

2006, acțiune în anulare solicitând anularea sentinței arbitrale și

soluționarea pe fond a cererii introductive precizate, în sensul obligării

pârâtei la plata sumei de 1.107.000 dolari S.U.A. reprezentând penalități

contractuale rezultând din convenția din 13 septembrie 2005.

Motivele de anulare invocate

de reclamantă au vizat ipotezele reglementate de art. 364 lit. f), i) și g) C.

proc. civ., respectiv pronunțarea tribunalului arbitral asupra unor lucruri

care nu s-au cerut, încălcarea ordinii publice și a dispozițiilor imperative

ale legii și neindicare în drept a motivelor care au stat la baza sentinței

arbitrale.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 161 pronunțată la 4 octombrie

2006, a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC A.

SA.

Examinând distinct fiecare

din cele trei motive de anulare invocate, instanța a apreciat că nu sunt

îndeplinite ipotezele textelor de lege care reglementează expres și limitativ

condițiile de desființare a unei hotărâri arbitrale.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta a declarat, la data de 14 decembrie 2006, recurs în termen legal,

solicitând modificarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare pe fond prin administrarea de probe.

Recurenta și-a întemeiat

criticile formulate pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și

9 C. proc. civ., în dezvoltarea și argumentarea cărora a susținut, în esență,

următoarele:

Instanța de fond a pronunțat

o hotărâre care nu cuprinde considerentele pe care se sprijină, sau cuprinde

considerente contradictorii prin raportare la motivele de nulitate invocate art.

364 lit. f) raportat la lit. b) și g) C. proc. civ. și art. 364 lit. e);

- hotărârea instanței de

fond este lipsită integral de temei legal, în condițiile în care nu a analizat

în detaliu motivul fundamentat pe art. 364 lit. f) raportat la lit. b) și g) C.

proc. civ.; în acest sens instanței arbitrale nu i s-a cerut să se pronunțe

asupra contractului de cont E., respectiv asupra întrunirii condițiilor de

operare; instanța arbitrală face o confuzie majoră între convenția din 13

septembrie 2004 și contractul de cont E. din aceiași dată, convenția fiind cea

care a stabilit existența obligației de plată a penalității; apreciind că

lipsesc toate documentele indicate în contractul de cont E., tribunalul s-a

pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut – [(art. 364 lit. f) C. proc.

civ.)];

- pronunțându-se pe acest

aspect tribunalul a pronunțat o hotărâre viciată conform art. 364 lit. b)

întrucât interpretarea condițiilor de operare a contractului de cont nu era de

competența sa;

- referitor la motivul

prevăzut de art. 364 lit. i) tribunalul arbitral a încălcat dreptul reclamantei

la administrarea de probe utile concludente și pertinente, și respingând proba

cu expertiză, cu motivarea că își însușește convenția părților cu privire la

probe, fără să observe că această convenție se referea la penalități în sumă de

1.000.000 dolari S.U.A. nu și pentru restul sumei până la concurența celei

solicitate;

- pe fondul cauzei, raportat

la conținutul convenției și al contractului de cont E. sunt îndeplinite

condițiile răspunderii contractuale ale pârâtei, care și-a încălcat obligația

de garanție prevăzute la art. 2 din convenție în sensul că a făcut declarații

care nu corespund realității situației financiar contabile și a litigiilor

societății C., situație constatată prin procedura de due diligence.

Intimata SC R.I. SA a

formulat la data de 19 martie 2007 întâmpinare la cererea de recurs, solicitând

respingerea acesteia ca nefondată.

Potrivit intimatei motivarea

primei instanțe nu cuprinde argumente contradictorii și răspunde motivelor în

anulare formulate, care s-au întemeiat exclusiv pe art. 364 lit. f), i) și g) C.

proc. civ., celelalte aspecte dezvoltate de recurentă referitoare la art. 364 lit.

b) și e) nefiind invocate în acțiunea în anulare.

Răspunzând criticilor

recurentei, intimata conchide că în raport de convenția părților asupra

probelor și de actele administrate, rezultă indubitabil că pretențiile

reclamantei sunt neîntemeiate, hotărârea arbitrală fiind argumentată faptic cât

și juridic.

Pe parcursul soluționării

recursului, la termenul din 8 iunie 2007, intimata a depus la dosar contractul

de cesiune de drepturi litigioase încheiat la 26 februarie 2007 cu SC N.S. SRL

cu următorul conținut:” ....părțile semnatare convin cedarea de către SC R.I. SA

către SC N.S. SRL a dreptului de creanțe în valoare de 1.000.000 dolari S.U.A.,

drept contestat direct sau indirect pe cale judiciară de SC A. SA, cesionara

urmând să întreprindă toate demersurile pe care le va considera necesare în

vederea păstrării și fructificării dreptului litigios cedat”, solicitând în

temeiul acestui înscris introducerea în cauză a cesionarei.

În ședința publică din data

de 8 februarie 2008, Curtea a dispus introducerea în cauză a cesionarei SC N.S.

SRL alături de intimata pârâtă SC R.I. SA, având în vedere că potrivit

contractului de cesiune încheiat între cele două părți valoarea creanței cedate

este de 1.000.000 dolari S.U.A. reprezentând diferență de preț neîncasată de la

SC A. SA, iar, prezentul litigiu, conform cererii reclamantei vizează suma de

1.107.000 dolari S.U.A., în care este inclusă suma de 1.000.000 dolari S.U.A.

În acest sens, Curtea a

apreciat că, față de particularitățile cauzei, se impune menținerea în proces a

celor două părți din contractul de cesiune, ca, în raport de soluția ce se va

pronunța să se stabilească relevanța juridică a contractului de cesiune

respectiv consecințele pe care le produce cu referire la obiectul cauzei.

Examinând recursul, în

contextul criticilor formulate, Curtea constată că motivele de nelegalitate

invocate nu subzistă, pentru considerentele ce urmează:

Prealabil analizei motivelor

de recurs, Curtea apreciază că se impun câteva precizări de natură să

fundamenteze și să expliciteze soluția adoptată.

Obiectul prezentului recurs

îl constituie sentința comercială nr. 161/2006 pronunțată de Curtea de Apel

București în soluționarea acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 274/2005.

Acțiunea în anulare

arbitrală prezintă o serie de particularități de regim juridic statuate de

dispozițiile cuprinse în Cartea a IV a „Despre arbitraj – Capitolul VIII”.

În acest sens, desființarea

hotărârii arbitrale se poate face numai pentru motivele expres și limitativ

prevăzute de art. 364 C. proc. civ., motive care sunt intim legate de convenția

arbitrală și au în vedere conformitatea hotărârii arbitrale cu convenția

arbitrală precum și respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil.

Mai trebuie subliniat că

niciunul din cele nouă motive reglementate de dispozițiile art. 364 C. proc.

civ., nu vizează controlul legalității și temeiniciei hotărârii arbitrale sub

aspectul soluționării fondului litigiului arbitral.

caracteristici ale acțiunii în anulare arbitrale, curtea de apel, analizează,

distinct, fiecare din cele trei motive de desființare invocate, considerentele

instanței, chiar dacă, mai sintetice, sunt explicite, în deplină concordanță cu

soluția adoptată.

Faptul că instanța nu

răspunde tuturor argumentelor reclamantei, subsumate fiecărui motiv, oprindu-se

numai asupra aspectelor relevante pentru soluționarea criticilor, nu

echivalează cu o nemotivare, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Revenind la motivele de

anulare invocate, dezlegarea dată de instanță, nu este susceptibilă de critică

pentru lipsă de temei legal sau încălcare ori aplicare greșită a legii (art. 304

pct. 9 C. proc. civ.).

Cu privire la motivul

prevăzut de art. 364 lit. f), recurenta a invocat ipoteza de extra petita, în

sensul că tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au

cerut, respectiv asupra întrunirii condițiilor de operare a contractului de

cont E.

Or, potrivit dispozitivului

sentinței arbitrale, tribunalul arbitral respinge ca neîntemeiată acțiunea

reclamantei, prin urmare se pronunța în limitele investirii prin acțiunea

arbitrală.

Cu privire la contul E.,

referirile din considerentele sentinței sunt consecința celor arătate de

reclamantă în acțiune, care a invocat legătura dintre convenție și contractul

de cont, caracterizându-l ca având caracter accesoriu convenției.

Distinct de acestea,

tribunalul arbitral, în partea finală a considerentelor arată in terminis cu

privire la contul E. că „poziția pe care banca a adoptat-o nu poate fi

discutată în cadrul litigiului”.

Mai trebuie arătat că în

dezvoltarea acestui motiv, recurenta se „raportează” și la motivul prevăzut de art.

364 lit. b) și g).

Or, motivele prevăzute de art.

364 lit. b) și g) sunt motive de anulare distincte, desinestătătoare, și nu pot

fi invocate direct în recurs, pentru prima dată, astfel că ele nu vor fi

examinate.

Motivul prevăzut de art. 364

lit. i) vizând încălcarea dreptului la apărare prin administrarea de probe

utile, nu se confirmă.

Din cuprinsul convenției de

cesiune dintre reclamantă și pârâtă, rezultă că s-a încheiat și o convenție

asupra probelor pe care tribunalul arbitral și-a însușit-o, fiind administrate

în cauză proba cu înscrisuri.

Cu privire la probatoriile

administrate tribunalul arbitral și-a motivat punctul de vedere, referitor la

pertinența lor, apreciind că relevantă în soluționarea litigiului prezintă doar

declarațiile și garanțiile oferite de cedentă, modalitatea de determinare a

eventualelor diferențe față de situația reală, aspecte pentru care părțile au

încheiat o convenție asupra probelor.

Celelalte aspecte din

cuprinsul cererii de recurs, care se referă la fondul cauzei, sunt lipsite de

relevanță, în condițiile în care, așa cum s-a arătat în preambulul acestor

considerente motivele acțiunii în anulare nu repun în discuție judecata pe

fondul cererii arbitrale.

Pentru rațiunile mai sus

înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A. SA TÂRGU MUREȘ împotriva sentinței comerciale nr. 161 din 4

octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2008.