ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1571/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 16 noiembrie 2005 reclamanta SC A. SA a solicitat ca în contradictoriu cu

pârâtele R.I. SA și O.T.P.B.R. SA să se dispună rezoluțiunea contractului de

cont escrow încheiat la data de 13 septembrie 2004, între părți, cu cheltuieli

de judecată.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința nr. 4738 din 8 iunie 2006, a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea reclamantei.

S-a reținut, în

considerentele hotărârii, că din interpretarea sistematică a clauzelor

contractului de cont escrow, respectiv a art. 2.1.2 lit. d) și art. 2.4 din

convenția de vânzare cumpărare rezultă necesitatea depunerii tuturor

documentelor prevăzute de pct. 4 pentru operarea contului curent.

Reclamanta nu a depus băncii

toate actele prestabilite, iar cele două documente pe care le-a prezentat nu

îndeplinesc condițiile stabilite de părți.

Raportul de constatare

efectivă prezentat de reclamantă este întocmit de SC A.B.S. și urmărește

obiectivul fixat la pct. 4 lit. f) din contractul de cont escrow, dar nu este

însușit de societatea pârâtă conform art. 2.1.2 lit. d) din convenția de

vânzare, condiție asumată de reclamantă la încheierea convenției.

Referitor la raportul de

confirmare depus pentru îndeplinirea cerinței prevăzute de pct. 4 lit. g) din

contract, acesta nu emană de la Președintele Curții de Arbitraj Internațional

de pe lângă C.C.I.R. sau de la vicepreședintele acestei instituții, și este

semnat de prof. dr. V.B. în calitatea sa de avocat, la cererea reclamantei.

Instanța a stabilit că banca

a interpretat și aplicat corect clauzele contractuale stabilite de pârâtă și în

mod judicios față de limitele sale de apreciere s-a declarat nemulțumită de

documentele prezentate.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin

decizia comercială nr. 42 din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială.

A. SA a declarat recurs în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat

modificarea în tot a deciziei instanței de apel, să se dispună rezoluțiunea

contractului de cont escrow încheiat la data de 13 septembrie între aceasta, R.I.

SA și O.T.P.B.R. (fosta B.C.R. SA).

Recurenta a susținut în

esență următoarele:

- în mod eronat instanța de

apel a stabilit că „libera apreciere” a O.T.P.B. în cadrul contractului de

escrow este nelimitată, deoarece aceasta ar duce la blocarea mecanismului de

cont escrow și la lipsirea de efecte juridice a acestui contract. Că potrivit pct.

5 paragraful 2 din contract, numai dacă A. nu va prezenta nici unul din

documentele de la pct. 4 lit. e), f) și g), întreaga sumă de 1.000.000 dolari S.U.A.

în echivalent la cursul B.N.R. din data plății, va rămâne la dispoziția R.

S-a invocat că potrivit art.

5 paragraful 2 raportat la paragraful 1 din contractul de cont escrow,

mecanismul de garanție în favoarea A. se declanșează la prezentarea a cel puțin

unuia dintre documentele prevăzute la art. 4, iar libera apreciere a băncii se

limitează doar la a verifica prezentarea documentelor și a formei acestora.

Soluția pronunțată de

instanța de apel contravine dispozițiilor art. 982 C. civ., care consacră

interpretarea sistematico-gramaticală, teleologică și „per a contrario” a

clauzelor unei convenții.

Astfel, dispozițiile pct. 5

paragraful 1 coroborat cu pct. 5 paragraful 2 din contractul de cont escrow

prevăd în mod expres că O.T.P.B. va transfera către A., sumele care rezultă din

cel puțin unul dintre documentele prevăzute la pct. 4 lit. e), f) și g). Deci,

aceste documente nu trebuie depuse cumulativ și este suficient ca A. să

prezinte chiar unul singur, pentru ca suma de 1.000.000 dolari S.U.A. să nu fie

pusă la dispoziția R.

Instanța de apel, contrar

intenției părților și scopului contractului de escrow, a interpretat clauzele

referitoare la obligativitatea unei anumite forme a documentelor depuse de A.

și însușirea raportului de due diligence de către R.

Refuzul intimatei O.T.P.B. privind

eliberarea sumelor de bani sub pretextul că raportul întocmit și semnat de V.B.,

Președintele Curții de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de

Comerț și Industrie a României și a Municipiului București referitor la

valoarea litigiilor

C.

, ar emana de la o

societate de avocatură, care apare pe antet, nu este justificat deoarece,

raportul de confirmare este semnat de V.B. așa cum au agreat părțile prin

contractul de cont escrow.

Referitor la necesitatea

însușirii raportului de due diligence de către R., s-a susținut că intimata O.T.P.B.

nu putea să o invoce ca motiv de refuz al eliberării sumelor de bani, și

prevăzut în convenția din 13 septembrie 2004 dintre A. și R., deoarece nu este

parte în această convenție și mai mult în contractul de cont escrow nu s-a

prevăzut această clauză.

Părțile au prevăzut în

convenția încheiată la 13 septembrie 2004 la art. 2.4.12 că recurenta A. avea

dreptul nu și obligația să efectueze controlul (due diligence) cu privire la

declarațiile R. care presupunea verificarea actelor C. cu privire la aceste

declarații.

La termenul din 8 iunie 2007,

intimata SC R.I. SA a depus contractul de cesiune drepturi litigioase încheiat

la 26 februarie 2007 cu SC N.S. SRL și a solicitat introducerea în cauză a

cesionarei.

Contractul are ca obiect

cedarea de către SC R.I. SA către SC N.S. SRL a dreptului de creanță în valoare

de 1.000.000 dolari S.U.A., drept contestat direct sau indirect pe cale

judiciară de către SC A. și de B.C.R. SA, în prezent O.T.P.B. SA.

S-a menționat că cesionara

va depune toate diligențele și va întreprinde toate demersurile pe care le va

considera necesare în vederea păstrării și valorificării dreptului litigios

cedat.

Instanța a admis cererea

formulată de intimata SC R.I. SA și a dispus în ședința publică de la 8

februarie 2008 introducerea în cauză și a cesionarei SC N.S. SRL, pentru ca

acestora să le fie opozabilă hotărârea ce se va pronunța în cauză.

Înalta Curte, analizând

criticile invocate de recurentă ca motive de nelegalitate a deciziei instanței

de apel, constată că recursul nu este fondat.

La 13 septembrie 2004 între

recurenta SC A. SA și intimata SC R.I. SA s-a încheiat o convenție având ca

obiect transmiterea de către R. către A. a tuturor acțiunilor deținute de

aceasta la SC C. SA, prin substituirea A. în drepturile și obligațiile R., prin

novația contractului nr. 167, ce urma să se realizeze prin încheierea unui act

adițional la acest contract încheiat între A.V.A.S. în calitatea de vânzător, R.

în calitate de debitor inițial și A. în calitate de nou debitor.

Părțile au stabilit prețul

transferului acțiunilor, iar la art. 2.1.2 lit. d) din convenție au prevăzut că

suma de 1.000.000 dolari S.U.A. reprezentând rest din preț să fie achitată prin

depunerea într-un cont escrow, urmând a fi transferată în contul indicat de R.

la împlinirea unui termen de 180 de zile calendaristice de la încheierea

convenției.

În baza acestei convenții,

și la aceeași dată 13 septembrie 2004, s-a încheiat contractul de cont escrow

între recurentă în calitate de cumpărător, intimata SC R.I. SA în calitate de

vânzător și B.C.R. SA, prin care SC A. SA a deschis la bancă un cont curent și

a depus suma de 1.000.000 dolari S.U.A. în echivalent lei la cursul B.N.R. din

data plății, cont ce a rămas blocat până la data de 14 martie 2005 prevăzută la

art. 7 din contract iar la art. 4 părțile au convenit condițiile de operare a

contului.

Critica recurentei că

instanța de apel a interpretat în mod greșit actul dedus judecății atunci când

a stabilit că „libera apreciere” a O.T.P.B. în cadrul contractului de escrow

este nelimitată și prin aceasta a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.

973 și 978 C. civ., nu este fondată.

Astfel, potrivit pct. 3 și 6

din contractul de cont escrow, părțile au convenit ca operarea contului deschis

de recurentă să fie efectuată ca un cont escrow în conformitate cu regulile și

politicile generale ale băncii și cu legislația română în vigoare.

Recurenta și intimata SC R.I.

SA au autorizat expres și irevocabil banca să dețină fondurile în contul escrow

și să le elibereze „dacă și numai dacă” este satisfăcută (la libera sa

apreciere) din punct de vedere al primirii documentelor indicate în clauza de

la pct. 4 din contract.

Din aceste prevederi

contractuale și care nu sunt susceptibile de două înțelesuri așa cum recurenta

a susținut rezultă că voința părților la încheierea contractului de cont

escrow, care reprezintă legea părților conform art. 969 C. civ., a fost de a-i

conferi intimatei O.T.P.B. (fostă B.C.R. SA) „liberă apreciere” în eliberarea

fondurilor contului, cu verificarea de către aceasta a documentelor necesare și

indicate la pct. 4 din contract.

Susținerea recurentei că

intimata O.T.P.B. nu este parte în convenția încheiată la 13 septembrie 2004

între recurentă și intimata R. și deci nu o poate invoca, nu poate fi reținută

cât timp încheierea contractului de cont escrow s-a făcut în baza acestei

convenții care îl completează în ceea ce privește termenii și condițiile de

plată a novației.

Critica recurentei în sensul

că instanța de apel a făcut o interpretare greșită a pct. 4 și 5 paragraful 1

din contractul de cont escrow atunci când a stabilit că pentru eliberarea

sumelor din cont de către O.T.P.B. erau necesare toate documentele prevăzute la

pct. 4 lit. e), f) și g), deși la pct. 5 paragraful 2 s-a menționat depunerea a

cel puțin unuia dintre acestea, se referă la o problemă de apreciere privind

probele administrate și care nu putea fi supusă cenzurii instanței de control

judiciar.

Chiar în situația în care

s-ar împărtăși punctul de vedere al recurentei, cele două documente prezentate

băncii de către aceasta, nu îndeplinesc condițiile prevăzute de comun acord de

părți la încheierea contractului de cont escrow.

Referitor la raportul de

constatare prezentat de recurentă băncii și pe care aceasta l-a cenzurat

conform pct. 4 lit. f) din contractul de cont escrow, este întocmit de SC A.B.S.

conform acestor prevederi contractuale, dar nu a fost însușit de

intimata-pârâtă SC R.I. SA așa cum aceasta a stabilit de comun acord cu

recurenta prin art. 2.1.2 lit. d) din convenția de vânzare-cumpărare încheiată

la 13 septembrie 2004.

Nici al doilea document

respectiv raportul de confirmare depus pentru îndeplinirea cerinței prevăzute

la pct. 4 lit. g) din contractul de cont escrow, nu îndeplinește condițiile

prevăzute de părți.

Astfel, actul este semnat de

prof. dr. V.B., avocat în cadrul societății civile de avocați și nu emană de la

Președintele Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă C.C.I.R. sau

vicepreședintele acestei instituții, așa cum părțile au prevăzut la pct. 4 lit.

g) din contractul de cont escrow.

Faptul că semnatarul actului

îndeplinea și calitatea de Președinte al Curții de Arbitraj Internațional de pe

lângă C.C.I.R. la data întocmirii acestuia, este fără relevanță, deoarece

documentul nu a fost elaborat în exercitarea acestei funcții

ci

a celei de

avocat la solicitarea recurentei.

Pentru considerentele

reținute intimata O.T.P.B. România SA potrivit art. 6 din contractul de cont

escrow care îi conferă „libera apreciere” la eliberarea fondurilor din acest

cont, a aplicat corect prevederile contractului care este legea părților atunci

când a cenzurat documentele indicate la clauza de la pct. 4 și a refuzat

operarea contului escrow în favoarea recurentei.

Așa fiind, urmează ca

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A. SA TÂRGU-MUREȘ împotriva deciziei comerciale nr. 42 din 29

ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2008.