ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1571/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 noiembrie 2005 reclamanta SC A. SA a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele R.I. SA și O.T.P.B.R. SA să se dispună rezoluțiunea contractului de cont escrow încheiat la data de 13 septembrie 2004, între părți, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 4738 din 8 iunie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei. S-a reținut, în considerentele hotărârii, că din interpretarea sistematică a clauzelor contractului de cont escrow, respectiv a art. 2.1.2 lit. d) și art. 2.4 din convenția de vânzare cumpărare rezultă necesitatea depunerii tuturor documentelor prevăzute de pct. 4 pentru operarea contului curent.

Reclamanta nu a depus băncii toate actele prestabilite, iar cele două documente pe care le-a prezentat nu îndeplinesc condițiile stabilite de părți. Raportul de constatare efectivă prezentat de reclamantă este întocmit de SC A.B.S. și urmărește obiectivul fixat la pct. 4 lit. f) din contractul de cont escrow, dar nu este însușit de societatea pârâtă conform art. 2.1.2 lit. d) din convenția de vânzare, condiție asumată de reclamantă la încheierea convenției. Referitor la raportul de confirmare depus pentru îndeplinirea cerinței prevăzute de pct. 4 lit. g) din contract, acesta nu emană de la Președintele Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă C.C.I.R. sau de la vicepreședintele acestei instituții, și este semnat de prof.

dr. V.B. în calitatea sa de avocat, la cererea reclamantei. Instanța a stabilit că banca a interpretat și aplicat corect clauzele contractuale stabilite de pârâtă și în mod judicios față de limitele sale de apreciere s-a declarat nemulțumită de documentele prezentate. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia comercială nr. 42 din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. A. SA a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat modificarea în tot a deciziei instanței de apel, să se dispună rezoluțiunea contractului de cont escrow încheiat la data de 13 septembrie între aceasta, R.I.

SA și O.T.P.B.R. (fosta B.C.R. SA). Recurenta a susținut în esență următoarele: - în mod eronat instanța de apel a stabilit că „libera apreciere” a O.T.P.B. în cadrul contractului de escrow este nelimitată, deoarece aceasta ar duce la blocarea mecanismului de cont escrow și la lipsirea de efecte juridice a acestui contract. Că potrivit pct. 5 paragraful 2 din contract, numai dacă A. nu va prezenta nici unul din documentele de la pct. 4 lit. e), f) și g), întreaga sumă de 1.000.000 dolari S.U.A. în echivalent la cursul B.N.R. din data plății, va rămâne la dispoziția R. S-a invocat că potrivit art. 5 paragraful 2 raportat la paragraful 1 din contractul de cont escrow, mecanismul de garanție în favoarea A. se declanșează la prezentarea a cel puțin unuia dintre documentele prevăzute la art. 4, iar libera apreciere a băncii se limitează doar la a verifica prezentarea documentelor și a formei acestora.

Soluția pronunțată de instanța de apel contravine dispozițiilor art. 982 C. civ., care consacră interpretarea sistematico-gramaticală, teleologică și „per a contrario” a clauzelor unei convenții. Astfel, dispozițiile pct. 5 paragraful 1 coroborat cu pct. 5 paragraful 2 din contractul de cont escrow prevăd în mod expres că O.T.P.B. va transfera către A., sumele care rezultă din cel puțin unul dintre documentele prevăzute la pct. 4 lit. e), f) și g). Deci, aceste documente nu trebuie depuse cumulativ și este suficient ca A. să prezinte chiar unul singur, pentru ca suma de 1.000.000 dolari S.U.A. să nu fie pusă la dispoziția R. Instanța de apel, contrar intenției părților și scopului contractului de escrow, a interpretat clauzele referitoare la obligativitatea unei anumite forme a documentelor depuse de A. și însușirea raportului de due diligence de către R. Refuzul intimatei O.T.P.B.

privind eliberarea sumelor de bani sub pretextul că raportul întocmit și semnat de V.B., Președintele Curții de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București referitor la valoarea litigiilor C. , ar emana de la o societate de avocatură, care apare pe antet, nu este justificat deoarece, raportul de confirmare este semnat de V.B. așa cum au agreat părțile prin contractul de cont escrow. Referitor la necesitatea însușirii raportului de due diligence de către R., s-a susținut că intimata O.T.P.B. nu putea să o invoce ca motiv de refuz al eliberării sumelor de bani, și prevăzut în convenția din 13 septembrie 2004 dintre A. și R., deoarece nu este parte în această convenție și mai mult în contractul de cont escrow nu s-a prevăzut această clauză.

Părțile au prevăzut în convenția încheiată la 13 septembrie 2004 la art. 2.4.12 că recurenta A. avea dreptul nu și obligația să efectueze controlul (due diligence) cu privire la declarațiile R. care presupunea verificarea actelor C. cu privire la aceste declarații. La termenul din 8 iunie 2007, intimata SC R.I. SA a depus contractul de cesiune drepturi litigioase încheiat la 26 februarie 2007 cu SC N.S. SRL și a solicitat introducerea în cauză a cesionarei. Contractul are ca obiect cedarea de către SC R.I. SA către SC N.S. SRL a dreptului de creanță în valoare de 1.000.000 dolari S.U.A., drept contestat direct sau indirect pe cale judiciară de către SC A. și de B.C.R. SA, în prezent O.T.P.B.

SA. S-a menționat că cesionara va depune toate diligențele și va întreprinde toate demersurile pe care le va considera necesare în vederea păstrării și valorificării dreptului litigios cedat. Instanța a admis cererea formulată de intimata SC R.I. SA și a dispus în ședința publică de la 8 februarie 2008 introducerea în cauză și a cesionarei SC N.S. SRL, pentru ca acestora să le fie opozabilă hotărârea ce se va pronunța în cauză. Înalta Curte, analizând criticile invocate de recurentă ca motive de nelegalitate a deciziei instanței de apel, constată că recursul nu este fondat. La 13 septembrie 2004 între recurenta SC A. SA și intimata SC R.I. SA s-a încheiat o convenție având ca obiect transmiterea de către R. către A. a tuturor acțiunilor deținute de aceasta la SC C. SA, prin substituirea A. în drepturile și obligațiile R., prin novația contractului nr. 167, ce urma să se realizeze prin încheierea unui act adițional la acest contract încheiat între A.V.A.S.

în calitatea de vânzător, R. în calitate de debitor inițial și A. în calitate de nou debitor. Părțile au stabilit prețul transferului acțiunilor, iar la art. 2.1.2 lit. d) din convenție au prevăzut că suma de 1.000.000 dolari S.U.A. reprezentând rest din preț să fie achitată prin depunerea într-un cont escrow, urmând a fi transferată în contul indicat de R. la împlinirea unui termen de 180 de zile calendaristice de la încheierea convenției. În baza acestei convenții, și la aceeași dată 13 septembrie 2004, s-a încheiat contractul de cont escrow între recurentă în calitate de cumpărător, intimata SC R.I. SA în calitate de vânzător și B.C.R. SA, prin care SC A. SA a deschis la bancă un cont curent și a depus suma de 1.000.000 dolari S.U.A.

în echivalent lei la cursul B.N.R. din data plății, cont ce a rămas blocat până la data de 14 martie 2005 prevăzută la art. 7 din contract iar la art. 4 părțile au convenit condițiile de operare a contului. Critica recurentei că instanța de apel a interpretat în mod greșit actul dedus judecății atunci când a stabilit că „libera apreciere” a O.T.P.B. în cadrul contractului de escrow este nelimitată și prin aceasta a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 973 și 978 C. civ., nu este fondată. Astfel, potrivit pct. 3 și 6 din contractul de cont escrow, părțile au convenit ca operarea contului deschis de recurentă să fie efectuată ca un cont escrow în conformitate cu regulile și politicile generale ale băncii și cu legislația română în vigoare.

Recurenta și intimata SC R.I. SA au autorizat expres și irevocabil banca să dețină fondurile în contul escrow și să le elibereze „dacă și numai dacă” este satisfăcută (la libera sa apreciere) din punct de vedere al primirii documentelor indicate în clauza de la pct. 4 din contract. Din aceste prevederi contractuale și care nu sunt susceptibile de două înțelesuri așa cum recurenta a susținut rezultă că voința părților la încheierea contractului de cont escrow, care reprezintă legea părților conform art. 969 C. civ., a fost de a-i conferi intimatei O.T.P.B. (fostă B.C.R. SA) „liberă apreciere” în eliberarea fondurilor contului, cu verificarea de către aceasta a documentelor necesare și indicate la pct. 4 din contract.

Susținerea recurentei că intimata O.T.P.B. nu este parte în convenția încheiată la 13 septembrie 2004 între recurentă și intimata R. și deci nu o poate invoca, nu poate fi reținută cât timp încheierea contractului de cont escrow s-a făcut în baza acestei convenții care îl completează în ceea ce privește termenii și condițiile de plată a novației. Critica recurentei în sensul că instanța de apel a făcut o interpretare greșită a pct. 4 și 5 paragraful 1 din contractul de cont escrow atunci când a stabilit că pentru eliberarea sumelor din cont de către O.T.P.B. erau necesare toate documentele prevăzute la pct. 4 lit. e), f) și g), deși la pct. 5 paragraful 2 s-a menționat depunerea a cel puțin unuia dintre acestea, se referă la o problemă de apreciere privind probele administrate și care nu putea fi supusă cenzurii instanței de control judiciar.

Chiar în situația în care s-ar împărtăși punctul de vedere al recurentei, cele două documente prezentate băncii de către aceasta, nu îndeplinesc condițiile prevăzute de comun acord de părți la încheierea contractului de cont escrow. Referitor la raportul de constatare prezentat de recurentă băncii și pe care aceasta l-a cenzurat conform pct. 4 lit. f) din contractul de cont escrow, este întocmit de SC A.B.S. conform acestor prevederi contractuale, dar nu a fost însușit de intimata-pârâtă SC R.I. SA așa cum aceasta a stabilit de comun acord cu recurenta prin art. 2.1.2 lit. d) din convenția de vânzare-cumpărare încheiată la 13 septembrie 2004. Nici al doilea document respectiv raportul de confirmare depus pentru îndeplinirea cerinței prevăzute la pct. 4 lit. g) din contractul de cont escrow, nu îndeplinește condițiile prevăzute de părți.

Astfel, actul este semnat de prof. dr. V.B., avocat în cadrul societății civile de avocați și nu emană de la Președintele Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă C.C.I.R. sau vicepreședintele acestei instituții, așa cum părțile au prevăzut la pct. 4 lit. g) din contractul de cont escrow. Faptul că semnatarul actului îndeplinea și calitatea de Președinte al Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă C.C.I.R. la data întocmirii acestuia, este fără relevanță, deoarece documentul nu a fost elaborat în exercitarea acestei funcții ci a celei de avocat la solicitarea recurentei. Pentru considerentele reținute intimata O.T.P.B. România SA potrivit art. 6 din contractul de cont escrow care îi conferă „libera apreciere” la eliberarea fondurilor din acest cont, a aplicat corect prevederile contractului care este legea părților atunci când a cenzurat documentele indicate la clauza de la pct. 4 și a refuzat operarea contului escrow în favoarea recurentei.

Așa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA TÂRGU-MUREȘ împotriva deciziei comerciale nr. 42 din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2008.