ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 661/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 193 din 15 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Internațional a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele SC R. SRL, SC M.B. SA, SC E. SA și SC B.I. SA, denumite „cumpărătoare" împotriva pârâților M.C.I., D.H.C., R.M.O., G.C., G.S., K.T.A., H.C., D.E., G.S.S., G.T., Y.U., P.Y., Y.S.A., M.M., A.K., F.O., N.C., C.E., I.H.T., și în consecință a constatat că cele 4 societăți cumpărătoare sunt titularele dreptului de proprietate asupra a 210.461.159 acțiuni ale SC L.B. SA, drept pe care l-au dobândit în baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu vânzătorii menționați, la 26 mai 2003, modificat și completat prin actele adiționale din 29 august și 29 octombrie 2003 și în baza unor contracte de cesiune de acțiuni.

S-a stabilit că prețul vânzării cuvenit vânzătorului este de 2.953.919 dolari SUA și a dispus plata acestei sume către vânzători din contul escrow de la SC L.B. SA, cu dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000 calculată de la data pronunțării sentinței arbitrale și până la efectuarea plății. Împotriva acestei sentințe arbitrale, pârâții în temeiul dispozițiilor articolului 364 litera i teza finală C. proc. civ. și art. 364 lit. d) (360 3 ) C. proc. civ., au formulat acțiune în anulare prin care solicită anularea sentinței atacate și în principal constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat de părți ca urmare a inexistenței unei modalități valabile de determinare a prețului și repunerea în situația anterioară, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată (pentru lipsa prețului) a acțiunii arbitrale.

În motivarea acțiunii în anulare petenții susțin următoarele: Hotărârea arbitrală încalcă ordinea publica, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii - art. 364 pct. 1) C. proc. civ. Ca urmare a condițiilor legislative existente la nivelul anului 2003, pe care le-am detaliat pe larg în Notele de concluzii depuse in cadrul dosarului arbitral si pe care nu le reluăm în cele ce urmează, prin Contractul semnat la data de 26 mai 2003, s-a convenit achiziționarea de către pârâți în calitate de cumpărători de la vânzători a unui număr de 94,4676% din acțiunile SC L.B. SA, respectiv 258.461.159 acțiuni, la prețul stabilit inițial, cu titlu orientativ de 8.389.880 dolari SUA. Vânzarea acțiunilor s-a realizat în 2 etape: intr-o 1 etapa - 54,9395%, din capitalul social iar în a II a etapă când ceilalți cumpărători care la data semnării contractului nu îndeplineau condițiile legale ar fi obținut Avizul B.N.R.

în acest scop ar fi trebuit să se cesioneze restul de acțiuni - 39,5281 %, (rămânând în final doar 21,9841 % ca urmare a schimbărilor intervenite si detaliate în Notele de concluzii), prețul urmând a fi achitat după finalizarea integrală a vânzării tuturor acțiunilor. Acest preț (prețul inițial) a fost agreat de părți prin raportarea la V.A.N. al băncii sau N.A.V. de la data de 28 februarie 2003. Cu toate acestea, acest preț era doar unul orientativ, prețul real și efectiv ce ar fi fost plătit urma să fie modificat la momentul finalizării contractului după ce s-ar fi transferat și restul de acțiuni către cumpărătorii care ar fi trebuit să primească Avizul B.N.R. și s-ar fi îndeplinit și celelalte formalități stipulate în contract ("data finalizării" sau "data closing-ului") modificare ce trebuia făcută prin raportarea la o serie de indici și valori financiar-contabile calculate la acest moment prin modalitățile și formulele agreate de părți.

Având în vedere că acest contract nu se mai putea încheia "uno ictu", datorita faptului ea nu toți cumpărătorii îndeplineau condițiile cerute de lege la momentul semnării pentru a putea deveni acționari bancari, el urmând a se derula pe mai multe etape, părțile au adus anumite amendamente de stabilire a prețului - amendamente care se refereau la activitatea economico-financiară a băncii pe întreaga perioadă de derulare a contractului în funcție de care ar fi trebuit stabilit și prețul final al acțiunilor cesionate. Transferul dreptului de proprietate asupra primei părți a acțiunilor - 54,9395%, a avut loc la momentul realizării mențiunilor necesare în registrul acționarilor băncii, ceea ce s-a întâmplat imediat după semnarea contractului, astfel încât managementul efectiv ulterior al Băncii a fost realizat de către cumpărători.

După momentul încheierii contractului, Banca a suferit mari pierderi în activitate ce au rezultat în principal din faptul că s-au realizat provizioane de creditare foarte mari după momentul încheierii contractului. Acest fapt este extrem de important deoarece potrivit cu secțiunea 3, pct. 3.1 din Contract, prețul acțiunilor urma a fi ajustat dacă asigurarea finală a Băncii de la data executării este mai mică sau mai mare decât de referință. Astfel prețul urma a fi mărit sau micșorat cu diferența dintre asigurarea finală și de referință, în sensul că această diferență urma a fi înmulțită cu 0,9447 și adunată respectiv scăzută din preț. Or relizarea unor provizioane de creditare foarte mari este principalul element care conduce la scăderea drastică a prețului datorat de către cumpărători.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 74 din 1 iunie 2009 a respins ca nefondată acțiunea în anulare. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că petenții s-au limitat doar la invocarea dispozițiilor art. 969 C. civ. în sensul că intimatele ar fi determinat o reducere a prețului acțiunilor printr-un management defectuos al Băncii, ceea ce ar fi condus la un preț stabilit ca urmare a acțiunilor unilaterale întreprinse de cumpărători. Acest argument, susține instanța reprezintă o critică ce vizează modul de soluționare a acțiunii arbitrale de către Tribunalul arbitral și interpretarea dispozițiilor art. 969 C. civ., aspecte care nu pot forma controlul judiciar față de dispozițiile art. 358 alin. (4) C. proc.

civ. S-a înlăturat și motivul invocat în baza art. 364 lit. d) C. proc. civ. motivat de faptul că petenții au fost prezenți pe toată durata desfășurării procesului arbitral la fiecare termen de judecată, inclusiv la termenul la care s-a soluționat cauza, prin apărătorul ales astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 10 septembrie 2008. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel se susține că, contractul ar fi lovit de nulitate absolută pentru lipsa prețului. În consecință sentința arbitrală ce face acțiune în anulare ar fi anulabilă întrucât ar valida un contract lovit de nulitate absolută încălcând astfel normele de ordine publică.

Se mai arată că sentința arbitrală ar fi nelegală în speță fiind incident motivul prevăzut de art. 364 lit. d) C. proc. civ. respectiv „partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită”. În opinia recurenților, acest motiv de anulare ar fi incident deoarece nu ar fi fost respectate dispozițiile art. 360 3 C. proc. civ., aceștia susținând că lipsa unei convocări pentru data la care a fost numit supraarbitrul ar determina incidența art. 364 lit. d) C. proc. civ. Recursul este nefondat. Inadmisibilitatea motivului prevăzut de art. 364 pct. i) C. proc. civ. Așa cum reiese din cele expuse în prezentarea situației de fapt, Tribunalul Arbitral a determinat prețul acțiunilor dobândite de subscrisele intimate în deplin acord cu prevederile contractuale și după administrarea probei cu expertiza contabilă.

Nemulțumirile recurenților cu privire la cuantumul prețului determinat în baza raportului de expertiză nu pot fi exprimate pe calea acțiunii în anulare, atâta timp cât aceștia nu indică normele de ordine publică sau dispozițiile legale imperative cărora sentința Arbitrală le-ar aduce atingere și nu argumentează în ce mod hotărârea atacată ar încălca bunele moravuri. Calea extraordinară de atac a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale este strict limitată la motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ. și nu poate fi transformată într-o cale devolutivă de atac similară apelului. Din argumentația recurenților nu reiese care ar fi norma imperativă căreia Sentința Arbitrală i-ar aduce atingere.

Recurenții se raportează numai la dispozițiile art. 969 C. civ., arătând că intimatele ar fi determinat o reducere a prețului acțiunilor printr-un „management defectuos al Băncii, ceea ce ar fi condus la „un preț stabilit ca urmare a acțiunilor unilaterale întreprinse de cumpărători". Acest aspect, potrivit opticii recurenților, ar contraveni „în mod flagrant cu doctrina în materie, care prevede că «acordul de voință va fi valabil numai dacă sunt de acord ambele părți»". Motivele pentru care hotărârea arbitrală poate fi desființată sunt limitate la motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ. Recurenții încearcă însă o extindere a acestor motive, invocând pretinsa încălcare prin sentința Arbitrală a art. 364 lit. d) prin raportare la art. 360 3 C. proc.

civ. În realitate, însă, cele două dispoziții au o sferă de aplicare diferită, iar recurenții sunt ținuți să se raporteze la motivul de desființare prevăzut de art. 364 lit. d) C. proc. civ.: „partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită". Niciuna dintre cele două condiții (prevăzute de lege cumulativ) nu este îndeplinită: - recurenții, reprezentați de avocat, au fost prezenți încă de la primul termen și pe toată durata litigiului (au avut, așadar, termen în cunoștință); - recurenții au fost, de asemenea, prezenți la termenul la care s-a judecat pricina, așa cum reiese din încheierea de ședință din data de 10 septembrie 2008. Considerentele de mai sus sunt suficiente pentru a dovedi inadmisibilitatea motivului de anulare invocat.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 360 3 C. proc. civ. și acest text de lege este inaplicabil în speță, întrucât are în vedere ipoteza în care tribunalul arbitral ar fi compus dintr-un număr par de arbitri, iar aceștia nu se înțeleg asupra soluției. Or, în cazul de față, tribunalul a fost compus dintr-un număr impar de arbitri, iar aceștia au decis în unanimitate. Este adevărat că s-a dispus înlocuirea supraarbitrului, numai că așa cum rezultă din încheierea ședinței publice la Tribunalul arbitral din 12 decembrie 2007 părțile au fost de acord. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții M.C.I. , D.H.C. , R.M.O. , G.C. , G.S. , K.T.A. , H.C. , D.E. , G.S.S. , G.T. , Y.U. , P.Y. , Y.S.A. , M.M. , A.K. , F.O. , N.C. , C.E. și I.H.T. prin mandatar C.E. împotriva sentinței comerciale nr. 74 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.