ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 204/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 11 aprilie 2006, C.C. a solicitat ca în contradictoriu cu P.M.G. C.P.T., să se constate inexistența deciziei nr. 562 din 29 decembrie 2005, privind numirea lui M.E. în funcția de subprefect al județului Botoșani și pe cale de consecință, obligarea pârâtului să emită o decizie de declarare a postului vacant, în termen de 3 zile, sub sancțiunea plății amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru fiecare zi de întârziere. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că deși a fost adoptată la 29 decembrie 2005, decizia mai sus menționată nu a fost publicată până la data de 1 ianuarie 2006, când a intrat în vigoare un nou regim juridic al funcției de subprefect, astfel încât actul respectiv trebuie considerat a fi inexistent.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. l alin. (3)-(5), art. 16 alin. (2), art. 52, art. 69 alin. (1) și art. 126 alin. (6) din Constituție, cele cuprinse în Legea nr. 554/2004, Legea nr. 340/2004, cu modificările ulterioare, Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare și Legea nr. 215/2001, cu modificările ulterioare. La data de 4 mai 2006, E.M., subprefect al județului Botoșani a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să se constate, în principal, dreptul său de a ocupa funcția publică în care a fost numit, iar pe cale accesorie, să se dispună obligarea reclamantului la plata sumei de un leu (RON) cu titlu de daune morale și a cheltuielilor de judecată.

Intervenientul a arătat în cerere că funcția publică deținută anterior, anume aceea de secretar general al I.P.J.B. i-a conferit statutul de înalt funcționar public, păstrat și după data de 1 ianuarie 2006. Că, transformarea prin efectul legii a funcției publice de secretar general în funcția publică de subprefect nu a produs modificarea statutului de înalt funcționar public, a drepturilor salariale și nici a atribuțiilor specifice. A precizat totodată, că potrivit art. IV alin. (2) din O.U.G. nr. 179/2005, secretarii generali ai prefecturii în funcție la data de 31 decembrie 2005, ca urmare a promovării concursului organizat pentru ocuparea funcției respective sunt numiți în funcția publică de subprefect începând cu data de 1 ianuarie 2006. În sfârșit, intervenientul a arătat că decizia nr. 562/2005 a P.M.

a fost emisă în termenul de 7 zile prevăzut în H.G. nr. 617 din 23 iunie 2006 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin H.G. nr. 50/2005. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 160 din 21 iunie 2006 a admis excepția ridicată de intervenientul E.M. și, pe cale de consecință, a respins acțiunea principală pentru lipsa de calitate activă a reclamantului C.C. De asemenea, a admis cererea de intervenție și a obligat pe reclamant să plătească intervenientului suma de un leu (RON) cu titlu de daune morale, plus 7000 lei (RON) cheltuieli de judecată.

În fine, prin aceeași hotărâre a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului C.P.T. suma de 1800 lei (RON) cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că o atare soluție se impune deoarece reclamantul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă, legitimarea sa procesuală, prin prisma îndeplinirii cumulative a cerințelor art. l din Legea nr. 554/2004, anume „existența vreunei vătămări actuale, precum și dreptul subiectiv sau interesul legitim încălcat prin emiterea de către P.M.R. a deciziei de numire în funcția de subprefect a intervenientului". Nu a fost nesocotit nici interesul public pentru că în realitate, numirea în funcție a unui subprefect s-a realizat cu efect al normei legale, prin transformarea funcției de secretar general al prefecturii în funcția de subprefect, ceea ce nu poate constitui o cauză care să producă vătămarea.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul C.C. Recurentul a susținut că în mod eronat prima instanță a admis cererea de intervenție și a respins acțiunea principală, deoarece decizia nr. 562/2005 a P.M. este nelegală din punctul de vedere al datei emiterii, respectiv a celei de publicare în M. Of. Că, O.U.G. nr. 179/2005 nu a prevăzut că secretarii generali ai prefecturilor pot fi numiți în funcția de subprefect fără susținerea unui examen pentru ocuparea acestei funcții publice. Pe de altă parte, măsura obligării sale la plata daunelor morale nu se justifică, întrucât dacă se consideră calomniat în vreun fel prin afirmațiile făcute în notele scrise ale recurentului, intervenientul M.E.

are deschisă calea unei acțiuni penale sau civile la instanța de judecată competentă. Recursul este nefondat. Potrivit art. l din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. Se poate adresa instanței de contencios și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

În sensul art. 2 lit. a) din lege, prin noțiunea de persoană vătămată se înțelege orice persoană fizică sau juridică, titular ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative. Aplicațiunea acestor norme juridice a fost făcută în mod corect de prima instanță, de vreme ce reclamantul C.C. în calitatea sa de cetățean român nu a demonstrat vătămarea sa într-un drept subiectiv sau interes legitim privat prin emiterea de către P.M. a deciziei nr. 562 din 29 decembrie 2005, de numire a lui E.M. în funcția de subprefect al județului Botoșani. Inexistența dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat al reclamantului justifică însă, soluția de respingere a acțiunii ca neîntemeiată și nu pentru lipsa calității sale procesuale active, așa cum eronat s-a reținut în sentință.

Actul administrativ unilateral a fost emis de autoritatea publică pârâtă cu respectarea normelor de competență, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 179/2005 și în exercitarea unei prerogative legale, iar publicarea lui s-a realizat înăuntrul termenului de 7 zile de la data emiterii, stabilit de art. 26 5 alin. (1) din H.G. nr. 617/2005. În aceste condiții, apărarea reclamantului referitoare la inexistența actului juridic și la nelegalitatea lui, care ar decurge din nesocotirea normelor legale privind recrutarea înalților funcționari publici, nu putea fi primită de instanță. Pe de altă parte, este indiscutabil că prin introducerea acțiunii și mediatizarea litigiului dintre părți, reclamantul a determinat o afectare a imaginii intervenientului, atât în interiorul instituției publice în care ocupă funcția de subprefect, cât și în raporturile sale cu terțe persoane, creând motive de îngrijorare a acestora și perturbând funcționarea normală a prefecturii.

Prin urmare, fără temei, se susține în recurs că daunele morale, estimate la suma modică de un leu (RON), acordate de instanță, în baza dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu erau cuvenite intervenientului. Ținând seama de considerentele expuse în cele ce preced (care parțial substituie motivarea sentinței) și de inexistența unor motive de casare, de ordine publică, care conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ar putea fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C., împotriva sentinței nr. 160 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2007.