ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.01.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 204/2007

HOTĂRÂRE
16.01.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 204/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 11 aprilie 2006, C.C. a solicitat ca în

contradictoriu cu P.M.G. C.P.T., să se constate

inexistența deciziei nr. 562 din 29 decembrie 2005, privind numirea lui M.E. în

funcția de subprefect al județului Botoșani și pe cale de consecință, obligarea

pârâtului să emită o decizie de declarare a postului

vacant, în termen de 3 zile, sub sancțiunea plății amenzii prevăzute

de

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru fiecare zi de întârziere.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat, în esență, că deși a fost adoptată la 29 decembrie 2005,

decizia mai sus menționată

nu a fost

publicată până la data de 1 ianuarie 2006, când a intrat în

vigoare un

nou regim juridic al funcției de subprefect, astfel încât actul respectiv

trebuie considerat a fi inexistent.

În drept,

reclamantul a invocat prevederile art. l alin. (3)-(5), art. 16 alin. (2), art.

52, art. 69 alin. (1) și art. 126 alin. (6) din Constituție, cele cuprinse în

Legea nr. 554/2004, Legea nr. 340/2004, cu modificările ulterioare, Legea nr.

188/1999, cu modificările ulterioare și Legea nr. 215/2001, cu modificările

ulterioare.

La data de 4 mai

2006, E.M., subprefect al județului Botoșani a formulat o cerere de intervenție

în interes propriu, solicitând să se constate, în principal, dreptul său de a

ocupa funcția publică în care a fost numit, iar pe cale accesorie, să se

dispună obligarea reclamantului la plata sumei de un leu (RON) cu titlu de

daune morale și a cheltuielilor de judecată.

Intervenientul a

arătat în cerere că funcția publică deținută anterior, anume aceea de secretar

general al I.P.J.B. i-a conferit statutul de înalt funcționar public, păstrat

și după data de 1 ianuarie 2006. Că, transformarea prin efectul legii a

funcției publice de secretar general în funcția publică de subprefect nu a

produs modificarea statutului de înalt funcționar public, a drepturilor

salariale și nici a atribuțiilor specifice.

A precizat totodată,

că potrivit art. IV alin. (2) din O.U.G. nr. 179/2005, secretarii generali ai

prefecturii în funcție la data de

31

decembrie 2005, ca urmare a promovării concursului organizat

pentru

ocuparea funcției respective sunt numiți în funcția publică

de subprefect începând cu data de 1 ianuarie

2006.

În sfârșit, intervenientul a

arătat că decizia nr. 562/2005 a P.M. a fost emisă în termenul de 7 zile

prevăzut în H.G. nr. 617 din 23 iunie 2006 pentru modificarea și completarea

Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea,

avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat

prin H.G. nr. 50/2005.

Curtea de

Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 160 din 21 iunie 2006

a

admis excepția ridicată de intervenientul E.M. și, pe

cale de

consecință, a respins acțiunea principală pentru lipsa de calitate activă a

reclamantului C.C.

De asemenea,

a admis cererea de intervenție și a obligat pe reclamant să plătească

intervenientului suma de un leu (RON) cu titlu de daune morale, plus 7000 lei

(RON) cheltuieli de judecată.

În fine, prin aceeași

hotărâre a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului C.P.T. suma de 1800

lei (RON) cheltuieli de judecată.

Instanța a

reținut că o atare soluție se impune deoarece

reclamantul

nu a dovedit cu nici un mijloc de probă, legitimarea sa

procesuală, prin

prisma îndeplinirii cumulative a cerințelor art. l

din Legea nr. 554/2004, anume „existența vreunei vătămări actuale,

precum

și dreptul subiectiv sau interesul legitim încălcat prin emiterea de către P.M.R.

a deciziei de numire în funcția de subprefect a intervenientului".

Nu a fost nesocotit nici interesul public pentru că în realitate,

numirea în funcție a unui subprefect s-a realizat cu efect al normei

legale, prin transformarea funcției de

secretar general al prefecturii

în funcția

de subprefect, ceea ce nu poate constitui o cauză care să

producă

vătămarea.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamantul C.C.

Recurentul a susținut că în mod eronat prima instanță a admis

cererea de intervenție și a respins acțiunea

principală, deoarece decizia nr. 562/2005 a P.M. este nelegală din punctul de

vedere al datei emiterii, respectiv a celei de publicare în M. Of. Că, O.U.G.

nr. 179/2005 nu a prevăzut că secretarii generali ai prefecturilor pot fi

numiți în funcția de subprefect fără susținerea unui examen pentru ocuparea

acestei funcții publice.

Pe de altă parte, măsura

obligării sale la plata daunelor morale nu se justifică, întrucât dacă se

consideră calomniat în vreun fel prin afirmațiile făcute în notele scrise ale

recurentului, intervenientul M.E. are deschisă calea unei acțiuni penale sau

civile la instanța de judecată competentă.

Recursul

este nefondat.

Potrivit art.

l din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente pentru anularea actului,

recunoașterea dreptului pretins

sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și

public.

Se poate

adresa instanței de contencios și persoana vătămată într-un drept al său sau

într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual,

adresat altui subiect de drept.

În sensul

art. 2 lit. a) din lege, prin noțiunea de persoană vătămată se înțelege orice

persoană fizică sau juridică, titular ale

unor

drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin

acte

administrative.

Aplicațiunea

acestor norme juridice a fost făcută în mod corect de prima instanță, de vreme

ce reclamantul C.C. în calitatea sa de cetățean român nu a demonstrat

vătămarea sa într-un drept subiectiv sau interes

legitim privat prin

emiterea de către P.M. a deciziei nr. 562 din 29

decembrie 2005, de numire a lui E.M. în funcția de subprefect al județului

Botoșani.

Inexistența dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat

al reclamantului justifică însă, soluția de

respingere a acțiunii ca neîntemeiată și nu pentru lipsa calității sale

procesuale active, așa cum eronat s-a reținut în sentință.

Actul administrativ

unilateral a fost emis de autoritatea

publică

pârâtă cu respectarea normelor de competență, în aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 179/2005 și în exercitarea unei prerogative

legale, iar publicarea

lui s-a realizat înăuntrul termenului de 7 zile

de la data emiterii, stabilit de art. 26

5

alin. (1) din H.G.

nr.

617/2005.

În aceste condiții, apărarea

reclamantului referitoare la

inexistența

actului juridic și la nelegalitatea lui, care ar decurge din nesocotirea

normelor legale privind recrutarea înalților funcționari

publici, nu

putea fi primită de instanță.

Pe de altă parte, este indiscutabil că prin introducerea acțiunii

și mediatizarea litigiului dintre părți,

reclamantul a determinat o afectare a imaginii intervenientului, atât în

interiorul instituției publice în care ocupă funcția de subprefect, cât și în

raporturile sale cu terțe persoane, creând motive de îngrijorare a acestora și

perturbând funcționarea normală a prefecturii.

Prin urmare,

fără temei, se susține în recurs că daunele morale, estimate la suma modică de un

leu (RON), acordate de instanță, în baza dispozițiilor art. 18 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 nu erau cuvenite intervenientului.

Ținând seama de

considerentele expuse în cele ce preced (care parțial substituie motivarea

sentinței) și de inexistența unor motive de casare, de ordine publică, care

conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ar putea fi invocate din oficiu,

urmează a se respinge recursul.

Respinge recursul declarat de C.C., împotriva

sentinței nr. 160 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

ianuarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4557/2010
(5) lit. c) din Legea nr. 18/1999, republicată. Totodată, s-a reținut că nu poate fi primită susținerea pârâtei potrivit cu care la data de 19 februarie 2009 singura funcție publică de execuție era cea de inspector vamal principal 3, în cad
ÎCCJ 2006-06-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2278/2006
toșani, ci de către D.G.A.S.P.C. Botoșani. Mai susține că hotărârea este motivată confuz, în baza unei analize superficiale și prin interpretarea eronată a înscrisurilor aflate la dosar. Menționează că instanța nu a avut în vedere faptul că
ÎCCJ 2010-06-15
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3116/2010
e de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, cu privire la neîndeplinirea condiției existenței unui caz bine justificat, curtea de apel a reținut că H.G. nr. 1158 din 3 octombrie 2009, prin care s-a dispus exercitarea, cu caracter
ÎCCJ 2007-10-04
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 608/2008
cerința cazului bine justificat. Cu referire la condiția pagubei iminente, de asemenea, instanța de fond a reținut, în mod greșit, în opinia recurentului, că simplul fapt al existenței, la un moment dat, al unor pierderi patrimoniale, ca ur
ÎCCJ 2010-02-04
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 602/2010
nu există. A înlăturat apărarea reclamantului potrivit căreia sesizarea comisiei de disciplină de către S.G. cu privire la fapta de nerespectare a prevederilor Deciziei nr. 566/2006 a Curții de Apel Suceava s-ar fi făcut după scurgerea term
Sursă