ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 131/2015

Decizia nr. 131/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 30 ianuarie 2013, reclamantul A. a chemat în judecată B. - în prezent C. - D. Botoșani, E. Botoșani și pe F., solicitând anularea și suspendarea executării Ordinului nr. 5020 din 7 august 2012 emis de primul pârât, repunerea în funcția de director interimar al liceului susmenționat și obligarea autorităților pârâte la plata drepturilor bănești cuvenite actualizate la data plății, precum și dobânda legală aferentă.

De asemenea, reclamantul a invocat prin acțiune excepția de nelegalitate a Deciziilor nr. 438 și 439 din 8 iunie 2012 și nr. 1188 din 31 august 2012 emise de D. Botoșani, precum și a Hotărârii nr. 1079 din 8 iunie 2012 a Consiliului de administrație al E.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că a exercitat funcția de director al liceului susmenționat pe o perioadă de 4 ani, conform Ordinului B. nr. 4350 din 9 iunie 2008.

Reclamantul a precizat că, prin actul administrativ contestat, deși potrivit noii reglementări, numirea și eliberarea din funcția de director interimar reprezintă atributul consiliului de administrație al liceului, ministerul pârât a dispus cu încălcarea normelor în vigoare și a Hotărârii nr. 48 din 8 iunie 2012 a E., eliberarea din funcția de conducere deținută, iar D. Botoșani a decis, odată cu eliberarea reclamantului din funcție începând cu 10 iunie 2012 și numirea în aceeași funcție, prin detașare a pârâtei F.

S-a invocat nelegalitatea actelor contestate în raport de încălcarea prevederilor ar. 258 alin. (7) din Legea nr. 1/2011 potrivit cărora, în condițiile vacantării funcției de director, până la organizarea unui nou concurs, conducerea interimară este preluată, prin hotărâre a consiliului de administrație, de către directorul adjunct sau un cadru didactic membru în consiliul de administrație, care devine automat și ordonator de credite.

Or, s-a arătat în acțiune, prin Hotărârea nr. 48 din 8 iunie 2012, consiliul de administrație al E. a votat ca reclamantul, căruia îi expira mandatul de 4 ani, să preia interimatul funcției de director până la organizarea concursului.

Prin încheierea din 10 aprilie 2013 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării, hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4425 din 20 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

La data de 22 mai 2013, Curtea de Apel Suceava a pronunțat sentința nr. 173 prin care a respins ca nefondate atât excepția de nelegalitate cât și acțiunea introductivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut legalitatea Deciziei nr. 438 din 8 iunie 2012 a D. Botoșani, eliberarea reclamantului din funcția de director fiind dispusă cu respectarea legislației în vigoare, respectiv Legea nr. 84/1995 și Ordinul nr. 3753/2011, în condițiile în care, în lipsa metodologiei de desfășurare a concursului pentru funcțiile de director și director adjunct, prevederile art. 258 din Legea nr. 1/2011 nu erau aplicabile.

Referitor la Deciziile nr. 439/2012 și nr. 1188/2012 prin care inspectoratul a dispus detașarea pârâtei F. în funcția de director, acte a căror nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție, prim instanță a constatat că nu este îndeplinită condiția existenței raportului de dependență cu actul ce formează obiectul litigiului în fond, fiind de altfel, subsecvente deciziei prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de director.

Cu privire la ordinul emis de minister, instanța de fond a constatat că eliberarea reclamantului din funcția de director este urmarea expirării contractului de management încheiat la 9 iunie 2008, examinarea legalității actului neputând avea în vedere alte condiții decât cele stabilite prin contract, cum este situația invocată de reclamant, respectiv nemenținerea în funcția de director interimar.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., invocând aplicarea greșită a legii, atât referitor la petitul privind anularea ordinului ministerului, cât și soluția dată excepției de nelegalitate invocate.

Astfel, reclamantul a precizat că nu a contestat încetarea contractului său de management, ci faptul că prin Ordinul nr. 5020/2012 a fost eliberat din noua funcție de director în care a fost numit prin Hotărârea nr. 48 din 8 iunie 2012 a Consiliului de administrație al E., în condițiile în care nici ministerul și nici inspectoratele școlare nu mai au rol decizional în procedura de ocupare a funcției de director, astfel cum este reglementată de art. 258 alin. (7) din Legea nr. 1/2011.

Reclamantul a mai învederat că, în pofida celor decise prin Hotărârea nr. 48 din 8 iunie 2012, D. Botoșani a dispus eliberarea din funcția de director cu începere de la 10 iunie 2012 și numirea în aceeași funcție a pârâtei F., deși aceasta nu era membră a corpului național de experți în management educațional, obligație prevăzută de art. 256 din Legea nr. 1/2011, în vigoare conform Ordinului B. nr. 3845/2012.

S-au mai adus critici prin recursul formulat și modului de soluționare a excepției de nelegalitate a actelor enumerate la pct. 2 din acțiune, reclamantul precizând că instanța de fond a constatat eronat că nu există o relație directă de interdependență între acele decizii și ordinul a cărui anulare s-a solicitat.

Or, a arătat reclamantul, nelegalitatea acelor acte administrative este atrasă de conflictul în care se află cu prevederile art. 254, art. 257 și art. 258 din Legea nr. 1/2011.

Referitor la Ordinul nr. 5020 din 7 august 2012, s-a invocat de către reclamant nerespectarea atât a Hotărârii nr. 48 din 8 iunie 2012 a Consiliului de administrație al E., cât și încălcarea dispozițiilor art. 258 alin. (7) din Legea nr. 1/2011, în vigoare la data emiterii actului administrativ, nefiind relevantă împrejurarea că nu fusese adoptată metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de director.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, prin Ordinul nr. 5020 din 7 iunie 2012 s-a dispus, începând cu data emiterii, eliberarea reclamantului din funcția de director al E., urmare a adresei D. Botoșani din 2012 prin care se solicita eliberarea din funcție datorită expirării mandatului și în raport de Ordinul nr. 4350/2008 privind numirea ca director al liceului pe o perioadă de 4 ani, începând cu 9 iunie 2008.

Așadar, astfel cum a reținut în mod corect prima instanță, ordinul contestat nu a avut în vedere situația interimatului funcției de director, Hotărârea nr. 48 a consiliului de administrație al liceului fiind emisă la 8 iunie 2012, ulterior datei adoptării actului de către ministerul pârât care, practic, a constatat încetarea contractului de management educațional, cu respectarea metodologiei d organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct, aprobată prin Ordinul B. nr. 3142/2006, în vigoare la acea dată potrivit Ordinul B. nr. 3713/2011 privind aprobarea unor măsuri tranzitorii în sistemul național de învățământ.

Dispoziția cuprinsă în Ordinul nr. 5020 din 7 iunie 2012 a fost reluată prin Decizia nr. 438 din 8 iunie 2012 a D. Botoșani prin care s-a dispus începând cu 10 iunie 2012 eliberarea reclamantului din funcția de director, instanța însușindu-și în mod justificat punctul de vedere al inspectoratului școlar în sensul inaplicabilității prevederilor art. 258 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011, pe considerentul că nu fusese elaborată metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de conducere în unitățile de învățământ.

Curtea constată că nu este întemeiată nici critica formulată cu privire la soluționarea excepției de nelegalitate, problema admisibilității acesteia având prioritate față de orice alte aspecte referitoare la actele administrative vizate ce țin de examinarea în fond a excepției.

Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, condiția esențială pentru cercetarea pe fond a excepției de nelegalitate este cea a existenței raportului de dependență între actul ce formează obiectul litigiului în fond și actul a cărui nelegalitate s-a invocat pe cale de excepție.

Întrucât problema măsurii în care de actele administrative atacate pe calea excepției de nelegalitate - Deciziile D. Botoșani nr. 439 din 8 iunie 2012 și nr. 1188 din 8 iunie 2012 și Hotărârea nr. 72 din 8 iunie 2012 a Consiliului de administrație al E. - reprezintă fine de neprimire a excepției de nelegalitate, s-a dispus în mod întemeiat respingerea acesteia ca inadmisibilă, actele respective, emise de altfel, ulterior ordinului contestat, nefiind direct incidente în fond.

În raport de cele expuse mai sus, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 173 din 22 mai 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.