ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1610/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 14 iulie

2006, reclamanta V.D. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului

Focșani, solicitând anularea Dispoziției nr. 1148 din 1 iunie 2006 și obligarea

părții adverse la restituirea în natură a terenului de 700 mp, situat în

Focșani,  și plata actualizată (pentru perioada 10 octombrie 1957-14 iulie

2006) a sumei de 18.087 lei, contravaloarea construcției și gardului preluate

de stat.

În motivarea

cererii, întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanta a susținut că:

- terenul solicitat a fost atribuit

în folosință veșnică defunctului S.A., tatăl său, conform H.C.M. nr. 4015/1953,

pentru continuarea ridicării construcției începute de o altă persoană (C.S.),

- defunctul ei tată a

preluat împrumutul de 14.587 lei acordat de Banca de Investiții și a terminat

ridicarea construcției, iar apoi a executat, cu autorizație, un gard

împrejmuitor evaluat la 3.300 lei;

Tribunalul Raional Focșani,

prin sentința civilă nr. 2888/1961, a dispus trecerea întregului imobil în

proprietatea

- ulterior, autorul ei

s-a judecat cu statul pentru a obține restituirea sumei de 18.087 lei

(contravaloarea împrumutului și gardului) dar pretențiile sale au fost

respinse;

- prin dispoziția

contestată, pârâta i-a respins nejustificat solicitarea de restituire în natură

a terenului intravilan atribuit tatălui său și plata contravalorii actualizate

a construcției și gardului.

Tribunalul Vrancea,

secția civilă, prin sentința nr. 47 din 18 ianuarie 2007, a admis acțiunea, a

anulat dispoziția atacată, a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei, în

compensare, o suprafață intravilană de 1050 mp, amplasată în Tarlaua 142,

P(arcela) 7264, a constatat că aceasta din urmă este îndreptățită la 18.047 lei

măsuri reparatorii în echivalent pentru casa de locuit și un gard, valoare

actualizată corespunzător perioadei 10 octombrie 1957-14 iulie 2006 și a luat

act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- la 25 septembrie

1957, fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular Raional Focșani a atribuit

autorului reclamantei, conform H.C.M. nr. 4015/1953, în folosință veșnică,

terenul intravilan revendicat, pentru construirea unei locuințe individuale;

- ulterior (la 20

noiembrie 1957), autorul reclamantei a primit autorizație pentru construirea

unui gard împrejmuitor;

- Tribunalul Raionului

Focșani, prin sentința civilă nr. 2888 din 3 octombrie 1961, a dispus trecerea

imobilului în proprietatea statului ca bun abandonat, conform Decretului nr.

111/1951;

- art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

10/2001 califică drept abuzive asemenea preluări;

- reclamanta și-a

dovedit calitatea de descendentă a defunctului proprietar și este de acord să

primească terenul intravilan identificat de expert în compensarea terenului

preluat de stat (care nu poate fi restituit în natură), urmând ca pentru

construcție și gard să se constate îndreptățirea sa la măsuri reparatorii în

echivalent.

Curtea de Apel

Galați, secția civilă, prin decizia nr. 204 din 15 mai 2007, a admis apelul

declarat de pârâtă și a schimbat parțial sentința, în sensul obligării

apelantei la restituirea unei suprafețe intravilane de 700 mp., și nu de 1050

mp, pe același amplasament (T 142, P 7264).

S-a reținut că:

- reclamanta și-a

dovedit calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, iar

apelanta nu exclude posibilitatea restituirii în natură a unor suprafețe din

zona identificată de expert, dar altor persoane îndreptățite, nu și reclamantei;

- existența unei

eventuale servituți de trecere este irelevantă, în cauză discutându-se

existența dreptului de proprietate recunoscut reclamantei prin Legea nr.

10/2001;

-

deoarece suprafața de teren

atribuită autorului reclamantei era de numai 700 mp, în mod greșit instanța de

fond a dispus restituirea în compensare a 1050 mp. Pârâta și reclamanta au

declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul

respingerii acțiunii și, respectiv, menținerii sentinței.

În motivarea recursului, întemeiat pe

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta pârâtă a susținut că:

- reclamanta nu

este persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.

10/2001 deoarece terenul revendicat, de 700 mp, a fost atribuit autorului

acesteia cu titlu de folosință veșnică, și nu în proprietate;

- suprafața pe

care a fost obligată să o restituie reclamantei în compensarea terenului

preluat de stat face parte dintr-un parc, inventariat în domeniul public al

Municipiului Focșani, afectat de servituți de trecere și cu privire la care

există notificări de restituire în natură ale altor persoane.

La rândul său,

recurenta reclamantă și-a întemeiat recursul tot pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând că instanța de apel nu a ținut seama de împrejurarea că terenul

preluat de stat era situat în centrul Municipiului Focșani și, ca atare, avea o

valoare mai mare decât terenul restituit în compensare, amplasat în zona a 2-a.

Prima critică formulată de recurenta

pârâtă este fondată deoarece:

- potrivit

art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor

preluate abuziv de stat, precum și moștenitorii acestora;

- autorul reclamantei nu avea însă

calitatea de proprietar al terenului de 700 mp, ci era doar titularul unui

drept de folosință veșnică;

- prin urmare,

reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent [conform art.

26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001] numai pentru imobilele care la data

preluării abuzive se aflau în proprietatea autorului său, respectiv construcția

și gardul.

În raport de

această constatare, analizarea celorlalte critici ale pârâtei recurente devine

inutilă, iar critica formulată de recurenta reclamantă nu poate fi primită.

Așa fiind, conform art.

312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi admis, în

sensul modificării hotărârii atacate, schimbării parțiale a sentinței,

obligării Primăriei Municipiului Focșani la emiterea unei dispoziții motivate

cu propuneri de despăgubiri (în condițiile prevăzute de Titlul VII al Legii nr.

247/2005) pentru construcție și gard și înlăturării dispoziției referitoare la

restituirea unui teren intravilan în compensarea terenului solicitat de

reclamantă.

Totodată, vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței, iar recursul declarat de reclamantă va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Focșani, prin primar împotriva deciziei nr. 204/A din 15

mai 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Modifică decizia recurată în sensul că

schimbă în parte sentința nr. 47 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Vrancea,

secția civilă, în sensul că:

Obligă pe pârâta Primăria Municipiului

Focșani, prin primar să emită dispoziție motivată cu propunere de despăgubire

pentru construcția demolată.

Înlătură dispoziția privind obligarea

pârâtei la restituirea către reclamantă prin compensare a terenului solicitat.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Respinge recursul declarat de

contestatoarea V.D. împotriva deciziei nr. 204/A din 15 mai 2007 a Curții de

Apel Galați, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2008.