ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4512/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 4 iunie 2002 reclamanta SC

E. SA, actualmente SC T.H.R.M.N. SA, cu același sediu, denumire sub care a

primit înștiințarea despre proces, a chemat în judecată pe pârâții SC E.T. SA,

reprezentată în prezent prin administratorul judiciar G.S.P., citată în această

formă, C.M., C.L. și S.M., pentru a se constata nulitatea absolută a

contractului de cesiune autentificat la 15 mai 2002, prin care SC E.T. SA a

cedat celorlalți trei pârâți un număr de 3121 acțiuni deținute de aceasta la SC

N.Z. SA.

În motivarea cererii s-a susținut că

prin convenție au fost încălcate prevederile art. 948 C. civ., în sensul că a

lipsit capacitatea de a contracta a cesionarei prin aceea că a lipsit o

hotărâre validă a organului de conducere, adunarea generală a acționarilor, singurul

îndreptățit să dispună o asemenea măsură și a lipsit consimțământul valabil

exprimat de către același organ, președintele consiliului de administrație

nefiind îndrituit să-l suplinească.

Secția comercială a Tribunalului

Constanța, prin sentința civilă nr. 2973/ COM, pronunțată la 6 aprilie 2004, a

admis acțiunea reclamantei constatând nulitatea contractului de cesiune de

acțiuni, reținând cel de al doilea aspect al criticii și anume lipsa

consimțământului societății cesionare, actul de cesiune neputând fi considerat

nici ca fiind încheiat sub condiția suspensivă a validării fiecărui act de

cesiune de către o hotărâre ulterioară a adunării generale a acționarilor.

Apelul declarat împotriva sentinței

de către pârâții S.M., C.M. și C.L. a fost respins ca nefondat de către secția comercială

a Curții de Apel Constanța, însușindu-și motivarea primei instanțe și

înlăturând susținerile apelanților constând în aceea că nu era necesară o

hotărâre a adunării generale a acționarilor pentru încheierea convenției și că

o asemenea hotărâre pronunțată la 23 mai 2002 a ratificat înstrăinarea acțiunilor.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

au declarat recurs pârâții apelanți, criticând-o pentru încălcarea legii motiv

prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

O primă susținere a recurenților

constă în aceea că cesionarea acțiunilor a fost hotărâtă ulterior în cadrul

adunării generale a acționarilor din 23 mai 2002, hotărâre neinfirmată de

justiție, deși aceasta a fost sesizată în acest scop. Ca atare nu se poate

pretinde că a lipsit consimțământul adunării generale a asociaților, chiar dacă

reprezentanții reclamantei au lipsit de la lucrările acesteia.

O a doua susținere constă în aceea

că nu s-a produs o încălcare a art. 13 lit. h) din statutul societății, care

vizează numai propriile acțiuni și nu pe cele deținute la alte societăți, care

nici nu existau la data adoptării statutului. În plus, acțiunile nu se confundă

cu activele societății pentru a li se aplica prevederile ce se referă la

acestea din urmă.

O altă susținere constă în aceea că

dobânditorii acțiunilor erau ținuți să respecte legea nu și actele interne ale

societății ce nu pot fi prezumate a fi cunoscute de terți, așa încât

contractarea cu reprezentanții societății a căror voință reprezenta voința

societății absolvă de culpă pe pârâți în cazul încălcării unor dispoziții

interne.

În fine, se arată că s-a încheiat

contractul de cesiune de acțiuni sub condiția ca acesta să producă efecte numai

după aprobarea de adunarea generală a acționarilor, așa încât convenția nu

poate fi declarată nulă.

Recursul este întemeiat.

În ce privește repunerea pe rol a

procesului, măsura este întemeiată întrucât suspendarea judecării cauzei nu se

impunea, fiind vorba de o acțiune în constatare și nu o acțiunea în realizarea

creanțelor împotriva societății aflată în lichidare judiciară, în plus fiind

vorba de o acțiune în folosul societății aflată în această situație și nu în

dauna ei.

Cu privire la criticile formulate în

această cale de atac, se constată că recursul este întemeiat.

Prin cererea de chemare în judecată

se solicită constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de acțiuni

autentificat la 15 mai 2002, încheiat între pârâți, pentru lipsa capacității de

a contracta a SC E.T. SA și pentru lipsa consimțământului acesteia.

În discuție a rămas numai cel de al

doilea aspect invocat.

Reclamanta se prevalează de art. 13 lit.

4) din statutul societății ce stabilește atributul adunării generale a

acționarilor de a adopta hotărârea cesionării acțiunilor societății.

Contractul de mai sus încheiat între

administratorul societății pârâte și ceilalți trei pârâți stabilește obligația

părților de a efectua demersurile necesare pentru înregistrarea și semnarea în registrul

acționarilor a transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, el

fiind autentificat la 15 mai 2002 sub rezerva depunerii hotărârii adunării

generale a asociaților care urma să aprobe operațiunea.

Reclamanta trece sub tăcere faptul

că la data de 30 mai 2002, același birou notarial, neprimind hotărârea

menționată, emite încheierea de rectificare a contractului, prin care, în

conținutul acestuia se adaugă mențiunea „ prezentul contract își produce

efectele și va putea fi înregistrat la C.C.I.N.A. Constanța și publicat în M.

Of., numai dacă este însoțit de A.G.A. a SC E.T. SA, prin care s-a aprobat

cesionarea acestor acțiuni”. Se stabilește cu această ocazie că mențiunea face

parte integrantă din contractul de cesiune.

În aceste condiții nu se poate vorbi

de nulitatea absolută a convenției, din moment ce ea nu-și produce efectele

decât dacă și măsura în care se manifestă consimțământul adunării generale a

asociaților.

Această hotărâre este luată la 23

mai 2002, în cuprinsul ei înserându-se expres aprobarea cesiunii.

Ca atare, susținerea reclamantei

este nefondată, neexistând motiv pentru constatarea nulității convenției,

încheiată sub condiția suspensivă a aprobării de adunarea generală a

asociaților.

În speță, nu este vorba de a acoperi

prin confirmare a nulității actului, care este încheiat în forma amintită și nu

are nevoie de confirmare, ci doar de o constatare a îndeplinirii condiției

înserată în cuprins.

Examinarea celorlalte susțineri este

inutilă.

Ca atare, recursul declarat de

pârâți urmează a fi admis conform art. 312 C. proc. civ., modificându-se decizia

atacată în sensul admiterii apelului acelorași părți și a schimbării sentinței primei

instanțe și respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții S.M.,

C.M. și C.L., împotriva deciziei nr. 327/ COM din 12 noiembrie 2004, pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, modifică decizia atacată în

sensul că admite apelul pârâților S.M., C.M. și C.L. împotriva sentinței 2973/ COM

din 6 aprilie 2004 a Tribunalului Constanța, secția comercială, în sensul că

respinge acțiunea reclamantei SC E. SA (actuală SC T.H.R.M.N. SA) ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi la 6 octombrie 2005.