ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4512/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 iunie 2002 reclamanta SC E. SA, actualmente SC T.H.R.M.N. SA, cu același sediu, denumire sub care a primit înștiințarea despre proces, a chemat în judecată pe pârâții SC E.T. SA, reprezentată în prezent prin administratorul judiciar G.S.P., citată în această formă, C.M., C.L. și S.M., pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de cesiune autentificat la 15 mai 2002, prin care SC E.T. SA a cedat celorlalți trei pârâți un număr de 3121 acțiuni deținute de aceasta la SC N.Z. SA.

În motivarea cererii s-a susținut că prin convenție au fost încălcate prevederile art. 948 C. civ., în sensul că a lipsit capacitatea de a contracta a cesionarei prin aceea că a lipsit o hotărâre validă a organului de conducere, adunarea generală a acționarilor, singurul îndreptățit să dispună o asemenea măsură și a lipsit consimțământul valabil exprimat de către același organ, președintele consiliului de administrație nefiind îndrituit să-l suplinească. Secția comercială a Tribunalului Constanța, prin sentința civilă nr. 2973/ COM, pronunțată la 6 aprilie 2004, a admis acțiunea reclamantei constatând nulitatea contractului de cesiune de acțiuni, reținând cel de al doilea aspect al criticii și anume lipsa consimțământului societății cesionare, actul de cesiune neputând fi considerat nici ca fiind încheiat sub condiția suspensivă a validării fiecărui act de cesiune de către o hotărâre ulterioară a adunării generale a acționarilor.

Apelul declarat împotriva sentinței de către pârâții S.M., C.M. și C.L. a fost respins ca nefondat de către secția comercială a Curții de Apel Constanța, însușindu-și motivarea primei instanțe și înlăturând susținerile apelanților constând în aceea că nu era necesară o hotărâre a adunării generale a acționarilor pentru încheierea convenției și că o asemenea hotărâre pronunțată la 23 mai 2002 a ratificat înstrăinarea acțiunilor. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâții apelanți, criticând-o pentru încălcarea legii motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. O primă susținere a recurenților constă în aceea că cesionarea acțiunilor a fost hotărâtă ulterior în cadrul adunării generale a acționarilor din 23 mai 2002, hotărâre neinfirmată de justiție, deși aceasta a fost sesizată în acest scop.

Ca atare nu se poate pretinde că a lipsit consimțământul adunării generale a asociaților, chiar dacă reprezentanții reclamantei au lipsit de la lucrările acesteia. O a doua susținere constă în aceea că nu s-a produs o încălcare a art. 13 lit. h) din statutul societății, care vizează numai propriile acțiuni și nu pe cele deținute la alte societăți, care nici nu existau la data adoptării statutului. În plus, acțiunile nu se confundă cu activele societății pentru a li se aplica prevederile ce se referă la acestea din urmă. O altă susținere constă în aceea că dobânditorii acțiunilor erau ținuți să respecte legea nu și actele interne ale societății ce nu pot fi prezumate a fi cunoscute de terți, așa încât contractarea cu reprezentanții societății a căror voință reprezenta voința societății absolvă de culpă pe pârâți în cazul încălcării unor dispoziții interne.

În fine, se arată că s-a încheiat contractul de cesiune de acțiuni sub condiția ca acesta să producă efecte numai după aprobarea de adunarea generală a acționarilor, așa încât convenția nu poate fi declarată nulă. Recursul este întemeiat. În ce privește repunerea pe rol a procesului, măsura este întemeiată întrucât suspendarea judecării cauzei nu se impunea, fiind vorba de o acțiune în constatare și nu o acțiunea în realizarea creanțelor împotriva societății aflată în lichidare judiciară, în plus fiind vorba de o acțiune în folosul societății aflată în această situație și nu în dauna ei. Cu privire la criticile formulate în această cale de atac, se constată că recursul este întemeiat. Prin cererea de chemare în judecată se solicită constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de acțiuni autentificat la 15 mai 2002, încheiat între pârâți, pentru lipsa capacității de a contracta a SC E.T.

SA și pentru lipsa consimțământului acesteia. În discuție a rămas numai cel de al doilea aspect invocat. Reclamanta se prevalează de art. 13 lit. 4) din statutul societății ce stabilește atributul adunării generale a acționarilor de a adopta hotărârea cesionării acțiunilor societății. Contractul de mai sus încheiat între administratorul societății pârâte și ceilalți trei pârâți stabilește obligația părților de a efectua demersurile necesare pentru înregistrarea și semnarea în registrul acționarilor a transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, el fiind autentificat la 15 mai 2002 sub rezerva depunerii hotărârii adunării generale a asociaților care urma să aprobe operațiunea.

Reclamanta trece sub tăcere faptul că la data de 30 mai 2002, același birou notarial, neprimind hotărârea menționată, emite încheierea de rectificare a contractului, prin care, în conținutul acestuia se adaugă mențiunea „ prezentul contract își produce efectele și va putea fi înregistrat la C.C.I.N.A. Constanța și publicat în M. Of., numai dacă este însoțit de A.G.A. a SC E.T. SA, prin care s-a aprobat cesionarea acestor acțiuni”. Se stabilește cu această ocazie că mențiunea face parte integrantă din contractul de cesiune. În aceste condiții nu se poate vorbi de nulitatea absolută a convenției, din moment ce ea nu-și produce efectele decât dacă și măsura în care se manifestă consimțământul adunării generale a asociaților.

Această hotărâre este luată la 23 mai 2002, în cuprinsul ei înserându-se expres aprobarea cesiunii. Ca atare, susținerea reclamantei este nefondată, neexistând motiv pentru constatarea nulității convenției, încheiată sub condiția suspensivă a aprobării de adunarea generală a asociaților. În speță, nu este vorba de a acoperi prin confirmare a nulității actului, care este încheiat în forma amintită și nu are nevoie de confirmare, ci doar de o constatare a îndeplinirii condiției înserată în cuprins. Examinarea celorlalte susțineri este inutilă. Ca atare, recursul declarat de pârâți urmează a fi admis conform art. 312 C. proc. civ., modificându-se decizia atacată în sensul admiterii apelului acelorași părți și a schimbării sentinței primei instanțe și respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții S.M., C.M. și C.L., împotriva deciziei nr. 327/ COM din 12 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, modifică decizia atacată în sensul că admite apelul pârâților S.M., C.M. și C.L. împotriva sentinței 2973/ COM din 6 aprilie 2004 a Tribunalului Constanța, secția comercială, în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC E. SA (actuală SC T.H.R.M.N. SA) ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi la 6 octombrie 2005.