ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3627/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 4718 din 28 mai

2004, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis în parte cererea

principală formulată de reclamantul G.I., împotriva pârâților SC R. SA și M.I.

și pe cale de consecință:

A constatat cesiunea unui număr de

164 acțiuni emise de SC R.U. SA, intervenită între M.I. în calitate de cedent

și G.I. în calitate de cesionar.

A obligat pârâta SC R.U. SA

Constanța să facă mențiunea corespunzătoare cesiunii în R.A.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul M.I. împotriva

reclamantului G.I.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Constanța, secția comercială, care prin decizia nr. 374 din 29

noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul M.I.

Instanța de fond și instanța de apel

au reținut că între M.I. și G.I., acționari ai SC R.U. SA s-au încheiat două

înscrisuri sub semnătură privată prin care pârâtul a cesionat reclamantului 164

de acțiuni nominative, cesionare valabilă prin simplul consimțământ al

părților, fără a se încălca dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, care

prevăd că părțile sunt libere să opteze pentru modalitatea legală sau

statutară.

Împrejurarea că acțiunile au fost

cesionate direct și nu prin licitație nu afectează valabilitatea convențiilor,

pârâtul fiind obligat, conform art. 969 C. civ. să respecte cele statuate, iar

declarația în registrul acționarilor este cerută numai pentru ca operațiunea să

fie opozabilă societății emitente și terților.

Prin recursul declarat pârâtul M.I.

a invocat ca motive de casare dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.,

susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la un mijloc de

apărare și anume excepția de inadmisibilitate a acțiunii în constatare față de

faptul că reclamantul avea la îndemână o acțiune în realizare.

Mai susține că instanțele au

apreciat greșit și cuprinsul reglementărilor privind modul de înstrăinare a

acțiunilor nominative, deoarece prin convențiile încheiate s-au încălcat atât

dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 cât și cele cuprinse în art. 4 din

actul adițional nr. 1/1997, care a completat statutul societății.

În ceea ce privește înscrierea în

registrul acționarilor a declarației de cesionare, această cerință nu trebuie

îndeplinită doar pentru opozabilitate, ci reprezintă o condiție de validitate a

operațiunii.

Recursul este fondat.

Conform art. 98 din Legea nr. 31/1990,

privind societățile comerciale, dreptul de proprietate asupra acțiunilor emise

în formă materială se transmite prin declarație făcută în registrul

acționarilor și prin mențiune făcută pe titlu, semnată de cedent și de

cesionar.

În cazul de față pârâtul a transmis

reclamantului un număr de acțiuni nominative, prin două înscrisuri sub

semnătură privată intitulate „contract de cesiune totală” încheiate la data de

11 mai 1999 dar părțile nu au îndeplinit cerințele textului de lege

susmenționat.

Astfel la registrul acționarilor de

la societatea emitentă, SC R.U. SA Constanța nu există o asemenea declarație a

părților iar acțiunile nominative nu sunt semnate de cedent și cesionar și nu

poartă mențiunea înstrăinării, ceea ce înseamnă că nu a avut loc o transmitere

legală a acțiunilor.

Aceste cerințe sunt obligatorii

întrucât textul legal este imperativ scopul urmărit de legiuitor fiind acela de

protecție față de o eventuală înstrăinare rapidă a acțiunilor, ori a cumpărării

masive în vederea preluării conducerii societății care a emis asemenea acțiuni

nominative.

Rezultă așadar că instanțele au

pronunțat hotărâri cu încălcarea dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 31/1990.

Întemeiată este și critica privind

inadmisibilitatea acțiunii în constatare, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite

cumulativ toate cerințele art. 111 C. proc. civ.

Astfel, reclamantul are interes în

cauză dar pentru valorificarea dreptului său poate formula o acțiune în

realizare în vederea obținerii unei hotărâri care este susceptibilă de punere

în executare silită.

În schimb critica recurentei privind

înstrăinarea acțiunilor altfel decât prin licitație, între acționari este

neîntemeiată, deoarece potrivit dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 pot

exista și alte modalități de transmitere a dreptului de proprietate asupra

acțiunilor nominative, nefiind exclusă modalitatea folosită de pârâtă în cauza

dedusă judecății.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

în temeiul art. 312 alin. (2) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va

admite recursul, va modifica decizia atacată și admițând apelul declarat de

pârât va schimba în parte sentința apelată în sensul respingerii acțiunii

principale, cu menținerea restului dispozițiilor sale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul M.I.,

împotriva deciziei nr. 347/ Com din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel

Constanța.

Modifică decizia atacată. Admite

apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței nr. 4718 din 25 mai 2004 a

Tribunalului Constanța pe care o schimbă în parte și în consecință respinge

acțiunea principală, menținând restul dispozițiilor sale.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2005.