ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2585/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

3488 din 7 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și pe cale de

consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. împotriva

pârâtelor SC E. SA TG.MUREȘ și SC T.O.S. ITALIA ca prescrisă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că la data la care reclamanta a introdus acțiunea, 4

decembrie 2002, termenul de prescripție a dreptului material la acțiune era

împlinit.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta A.V.A.S. și prin decizia comercială nr. 264 din 5 mai

2006 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a respins, ca nefondat,

apelul.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că dreptul material la acțiune pentru dividendele pe anii

1992 și 1993 era prescris.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta A.V.A.S. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei în sensul admiterii apelului reclamantei și pe fondul cauzei admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea în fapt a

motivelor s-a susținut, în esență, că instanța a apreciat greșit data de

începere a curgerii termenului de prescripție în raport de dispozițiile art. 3.1,

4.1, 5.2 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 848/1998, că din

conținutul clauzei 8.7 din același contract rezultă că termenul de prescripție

începe să curgă de la data primei întruniri a A.G.A. pentru aprobarea bilanțului

contabil pe anul în care a fost încheiat contractul, respectiv pentru anul 1999

A.G.A. s-a ținut la începutul anului 2000 și raportat la aceasta acțiunea a

fost introdusă în cadrul termenului de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Intimatele pârâte SC E. SA

TG.MUREȘ și SC T.O.S. ITALIA au formulat întâmpinare prin care au solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat și

va fi respins pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul

de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se apreciază

că instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale

incidente și clauzele contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 848 din

18 decembrie 1998 când a reținut că acțiunea promovată de reclamantă la data de

4 decembrie 2002 este prescrisă față de termenul general de prescripție

prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Cum prin clauzele

contractului părțile nu au prevăzut un termen în care societatea cumpărătoare

avea obligația de a asigura plata devidendelor aferente anilor 1992 - 1993, ce

erau deja scadente la data încheierii contractului rezultă că pentru acestea

obligația asumată de pârâtă a devenit exigibilă la data încheierii contractului

respectiv 18 decembrie 1998, astfel că acțiunea introdusă la 4 decembrie 2002

este prescrisă.

Invocarea de către recurentă

a clauzelor nr. 3.1, 4.1, 5.2 din contractul mai sus menționat în ceea ce

privește curgerea termenului de prescripție pentru plata dividendelor nu

prezintă relevanță deoarece aceste clauze privesc în exclusivitate plata de

cumpărător a prețului acțiunilor și nicidecum plata dividendelor.

În consecință, instanța de

apel în mod legal a reținut că reclamanta nu are dreptul nici la daunele

interese solicitate prin cererea accesorie.

Pentru considerentele

reținute, în temeiul 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta A.V.A.S.

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 264 din 5 mai 2006 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 iunie 2007.