ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1779/2007

Asupra cererii de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Olt, reclamanta SC M. SA Craiova a solicitat obligarea

pârâtei SC A.I. SA Brebeni la plata sumei de 1.615.863.323 lei, reprezentând

contravaloare marfă livrată și neachitată.

În motivarea cererii

reclamanta a susținut că în temeiul unui contract de vânzare cumpărare a livrat

către pârâtă un tractor agricol, în valoare de 2.115.863.323 lei, inclusiv TVA,

iar la livrare pârâta a achitat suma de 500.000.000 lei, diferența urmând a fi

achitată în rate.

Pârâta a formulat răspuns la

întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a arătat că nu este de acord

cu pretențiile pârâtei, întrucât aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile

contractuale privind plata prețului cu toate că a primit și folosit utilajul.

Prin sentința nr. 552 din 13

septembrie 2006, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamantă, a admis

cererea reconvențională formulată de către pârâtă și a anulat contractul de

vânzare cumpărare nr. 40019 din 19 martie 2004, dispunând obligarea reclamantei

la restituirea sumei de 500.000.000 lei, iar pârâta să restituie reclamantei

tractorul agricol; a compensat în parte cheltuielile de judecată.

Tribunalul a reținut că

pârâta nu a achitat decât prima rată în valoare de 500.000.000 lei, celelalte

rate fiind decalate conform minutei încheiate ulterior, neplătite, astfel încât

pârâta nu a plătit dreptul de proprietate asupra tractorului. Susținerile

pârâtei în sensul că autovehiculul are numeroase vicii ascunse care au

determinat defecțiuni grave, au fost confirmate de expertul care a verificat

starea tehnică a tractorului. Descoperirea unor vicii ascunse ale lucrului

îndreptățește pe cumpărător să ceară anularea contractului de vânzare - cumpărare,

chiar dacă viciile nu fac lucrul total impropriu destinației sale, conform art.

1355 C. civ. În consecință, vânzătorul este obligat să restituie prețul și

cheltuielile vânzării iar cumpărătorul trebuie să întoarcă lucrul în starea în

care se află conform art. 1337 C. civ.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel reclamanta pentru motive de nelegalitate și netemeinicie,

reiterând obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză tehnică, iar

prin decizia nr. 264 din 30 noiembrie 2006 Curtea de Apel Craiova Secția

Comercială, a respins ca nefondat apelul.

Instanța de control judiciar

a apreciat că soluția primei instanțe este corectă, instanța de fond stabilind

în mod corect situația de fapt, iar soluția pronunțată are ca suport materialul

probator existent la dosarul cauzei.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta a declarat recurs, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C.

proc. civ., solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei recurată, în

sensul obligării intimatei la plata sumelor reprezentând contravaloare marfă

livrată, folosită și neachitată.

Recurenta reclamantă și-a

fundamentat cererea de recurs pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 5

C. proc. civ., susținând în argumentarea criticilor că instanța de apel nu a

ținut seama de cererea societății privind obiecțiunile la raportul de expertiză

efectuat în cauză, în raport de care trebuia să dispună întregirea raportului

de expertiză sau efectuarea unei noi expertize, în temeiul art. 212 C. proc.

civ.

Totodată, recurenta susține

că și-a îndeplinit obligațiile contractuale, intervenind la fiecare sesizare

primită în cadrul termenului de garanție, conform clauzelor contractuale, iar

intimata a refuzat să plătească plata prețului. Mai arată că expertul nu a

răspuns obiectivelor propuse, oricum concluziile acestuia fiind neîntemeiate și

neconcludente.

În ceea ce privește motivul

invocat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de

fond a respins în mod greșit excepția prescripției, întrucât termenul de

prescripție începe să curgă de la data descoperirii viciilor, în speța de față

de la 19 martie 2004, adică data la care utilajul a fost predat cumpărătorului.

Prin întâmpinarea formulată

de către intimată în raport de cererea de recurs s-a solicitat respingerea

acesteia ca nefondată.

Înalta Curte, examinând

hotărârea recurată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează :

Modificarea sau casarea unei

hotărâri judecătorești, în actuala reglementare a recursului, se poate cere

numai pentru motivele de nelegalitate, expres și limitativ prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Deși recurenta a invocat

motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., argumentele

aduse în sprijinul acestei critici vizează chestiuni de netemeinicie, de

apreciere a probelor de către instanța de apel, aspecte care exced controlului

de legalitate în actualul context legislativ.

Instanța de apel a reținut în

considerentele hotărârii că instanța de fond a respins obiecțiunile formulate

de reclamantă, care au fost reluate și în motivele de apel, obiecțiuni pe care

curtea de apel le-a găsit neîntemeiate.

Nu este fondată nici critica

recurentei cu privire  la prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește

cererea reconvențională formulată de intimata – pârâtă.

Dreptul la acțiune privind viciile

ascunse ale unui lucru transmis sau a unei lucrări executate se prescrie

potrivit art. 5 din Decretul nr. 167/1958 la împlinirea unui termen de 6 luni

de la data descoperirii viciilor.

În speță, părțile au prevăzut

în contractul de vânzare nr. 400/9 din 19 martie 2004 la art. 8.1 un termen de

garanție de 18 luni și deci de la expirarea acestuia începe să curgă termenul

de 6 luni prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Este adevărat că la data

formulării cererii reconvenționale, 28 martie 2006 acest termen expirase însă anterior,

respectiv la 22 februarie 2005, deci în cadrul termenului de 6 luni, SC A.I. SRL

i-a notificat reclamantei faptul că tractorul, obiectul contractului de vânzare

cumpărare este necorespunzător așa cum rezultă din procesele verbale pentru remedierea

defecțiunilor consemnate în procesele verbale de constatare.

Pentru considerentele reținute,

urmează ca potrivit art. 312 (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat,

recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC M. SA CRAIOVA împotriva deciziei nr. 264 din 30

noiembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 11 mai 2007.