ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2177/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 228/ F/ CA din 18 decembrie 2006, Curtea de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamantul F.F., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B., și a

anulat Hotărârea nr. 4658 din 24 august 2006 emisă de pârâtă, obligând-o să

emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin,

pentru perioada 25 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie

2004.

Pentru a pronunța această sentință, Instanța de

Fond a reținut în baza probelor administrate în cauză că, din cauza

persecuțiilor etnice la care au fost supuși, urmare cedării teritoriului către

Ucraina, reclamantul și familia sa s-au refugiat, în perioada susmenționată,

din localitatea Storojineț - Bucovina, unde își aveau domiciliul, în comuna

Prejmer, județul Brașov.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., pârâta C.J.P.B. a declarat recurs împotriva sentinței pronunțate de Instanța

de Fond, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Motivându-și recursul, pârâta arată că,

prin hotărârea contestată de reclamant, acestuia i-a fost respinsă cererea

formulată la data de 4 noiembrie 2004, pentru lipsa dovezilor prevăzute de

lege, deși petentul fusese citat să le prezinte. Ulterior, la data de 21

noiembrie 2006, reclamantul a formulat o nouă cerere, la

care a anexat declarațiile autentificate ale unor

martori, cerere care i-a fost admisă,

prin Hotărârea pârâtei nr. 4731

din 14 decembrie 2006 acordându-i-se drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

începând cu data de 1 decembrie 2006. Cum dovada îndeplinirii condițiilor

legale a fost prezentată de

reclamant abia

cu ocazia formulării celei de-a doua cereri, la data de 21 noiembrie

2006,

în mod corect Comisia a acordat drepturile, prin raportare la această din urmă

dată.

Examinând cauza

și sentința atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele

și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 5 din O.G. nr. 105/1999,

drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă persoanelor beneficiare

începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

Cum cererea intimatului - reclamant a fost

depusă la data de 21 noiembrie 2006, în mod corect a procedat recurenta - pârâtă

la acordarea drepturilor pentru perioada solicitată, începând cu data de 1

decembrie 2006, aceasta fiind luna următoare celei în care a fost depusă

cererea la Comisia de specialitate.

Este adevărat că reclamantul formulase,

anterior, la data de 4 noiembrie

2004, o

primă cerere, având același obiect, însă aceasta a fost respinsă de Comisie,

pentru

lipsa dovezilor prevăzute de lege. Neîndeplinind condițiile prevăzute de lege,

prima cerere nu poate fi avută în vedere ca reper în stabilirea datei începând

de la care să-i fie acordate intimatului - reclamant

drepturile legale, stabilite în baza

dovezilor prezentate ulterior, cu

ocazia formulării celei de-a doua cereri.

Pentru motivele

arătate, recursul va fi admis, iar hotărârea Instanței de Fond,

fiind netemeinică și nelegală, va fi modificată, în sensul respingerii

acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta C.J.P.B.

împotriva sentinței civile nr. 228/ F/ CA din 18 decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și, în fond,

respinge acțiunea formulată de reclamantul F.F., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2007.