ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4798/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4798/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată
la Curtea de Apel Brașov sub nr. 170/CA/64 din 26 ianuarie 2007, reclamantul F.F.
a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Brașov, modificarea Hotărârii nr.
4731 din 14 decembrie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i
recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de
Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2004.
Curtea de Apel Brașov, secția
contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 100/ F din 12 iulie 2007
a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F.F. în
contradictoriu cu pârâta C.J.P. Brașov.
În motivarea soluției s-a
reținut că, prin Decizia nr. 2177 din 24 aprilie 2007, Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul
declarat de pârâta C.J.P. Brașov împotriva sentinței civile nr. 228/F/CA din 18
decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și
fiscal. A modificat sentința atacată și în fond a respins acțiunea formulată de
reclamantul F.F., ca neîntemeiată.
În considerentele deciziei
s-a reținut că, potrivit art. 5 din O.G. nr. 105/1999, drepturile prevăzute de
acest act normativ se acordă persoanelor beneficiare, începând cu data de 1 a
lunii următoare celei în care a fost depusă cererea. Cum cererea
intimatului-reclamant F.F. a fost depusă la data de 21 noiembrie 2006, în mod
corect, C.J.P. Brașov a acordat reclamantului, drepturile solicitate, începând
cu data de 1 decembrie 2006.
S-a reținut de asemenea că,
reclamantul formulase anterior, la data de 4 noiembrie 2004 o primă cerere,
având același obiect, care însă a fost respinsă de Comisie, pentru lipsa
dovezilor prevăzute de lege. Ca atare, acea primă cerere nu poate fi avută în
vedere ca reper pentru stabilirea datei începând de la care să-i fie acordate reclamantului
drepturile legale, stabilite în baza dovezilor prezentate ulterior, cu ocazia
formulării celei de a II-a cereri.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs în termen reclamantul F.F., criticând-o pentru nelegealitate,
susținând în esență că, înscrisul nr. 24378 din 21 noiembrie 2006 nu este în
fapt o nouă cerere adresată pârâtei ci este scrisoarea cu care a înaintat
declarațiile autentificate ale martorilor Z.I. și F.F. pentru dovedirea
calității sale de refugiat din cauza persecuțiilor etnice, astfel că în mod
greșit instanța a respins acțiunea sa, întrucât este îndreptățit să primească
drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 decembrie
2004, iar nu începând cu data de 1 decembrie 2006.
Examinând sentința atacată
în raport cu motivul de recurs formulat, probele administrate în cauză,
dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304
1
C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele
considerente.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2177
din 24 aprilie 2007 a reținut cu autoritate de lucru judecat că prima cerere
formulată de reclamant la data de 4 noiembrie 2004, având același obiect a fost
respinsă de Comisie, pentru lipsa dovezilor prevăzute de lege. Neîndeplinind
deci condițiile prevăzute de lege, acea primă cerere nu poate fi avută în
vedere ca reper în stabilirea datei de la care să-i fie acordate reclamantului
drepturile legale. Respectivele drepturi au fost stabilite ulterior, în baza
dovezilor prezentate cu ocazia formulării celei de a II-a cereri, la data de 21
noiembrie 2006, astfel că, potrivit art. 5 din O.G. nr. 105/1999 s-au acordat
reclamantului drepturile prevăzute de lege, cu data de 1 decembrie 2006.
În consecință, în baza
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul declarat
de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de F.F. împotriva sentinței nr. 100/F din 12 iulie 2007 a Curții de Apel
Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 11 decembrie 2007.