ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1072/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov, secția civilă și de litigii de muncă la data de 28 mai 2007, reclamantul V.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să oblige pârâta să pună în aplicare hotărârea nr. 4139 din 17 martie 2005 și să-i achite daune materiale în sumă de 32.992,3 RON, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 831/M din 13 septembrie 2007, Tribunalul Brașov, a admis excepția de necompetență material și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Brașov.

Prin sentința nr. 143 din 2 noiembrie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului, a obligat pârâta să plătească acestuia suma de 2.237,12 RON, cu titlu de despăgubiri, precum și suma de 400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată și a respins restul pretențiilor reclamantului. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în speță, sunt întrunite condițiile răspunderii administrativ patrimoniale, întrucât instanța de contencios administrativ a anulat ca nelegală decizia prin care s-a dispus revizuirea drepturilor conferite reclamantului, iar într-o asemenea situație culpa autorității publice emitente se prezumă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii. În motivare, recurenta arată că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că intimatul nu a făcut dovada prejudiciului, in cazul transportului urban și a călătoriilor cu trenul, ceea ce reprezintă o îmbogățire fără just temei. Pe de altă parte, recurenta arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât facilitățile în discuție sunt acordate de alte instituții abilitate în acest sens.

Recurenta precizează că a acționat în limitele competențelor sale, adoptând hotărâri potrivit actelor existente la dosar și a plătit intimatului suma de 6.430 RON, reprezentând indemnizația prevăzută de Legea nr. 189/2000, cu indexările la zi. Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Sentința criticată este legală și temeinică, în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 304 1 C.proc.civ, în vederea casării sau modificării hotărârii.

Instanța de fond a analizat corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată. Astfel, prin hotărârea nr. 4139 din 17 martie 2005 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Brașov, intimatul-reclamant V.A. i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 februarie 2005. Această hotărâre a fost anulată prin decizia de revizuire nr. 4368 din 9 noiembrie 2005 emisă de aceeași comisie.

Anterior anulării acestei hotărâri de recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, intimatul-reclamant a efectuat o serie de demersuri în vederea punerii în executare a Hotărârii nr. 4139/2005 (respectiv plata indemnizației), inclusiv prin promovarea unei acțiuni în instanță la data de 3 noiembrie 2005. Acțiunea i-a fost respinsă ca rămasă fără obiect, prin sentința nr. 1041 din 13 decembrie 2005 a Tribunalului Brașov, ca urmare a adoptării deciziei de revizuire din 9 noiembrie 2005. Prin sentința nr. 129/CA/F din 29 mai 2006, Curtea de Apel Brașov, a admis acțiunea intimatului-reclamant și a dispus anularea deciziei de revizuire și menținerea hotărârii din 17 martie 2005. Această hotărâre a rămas irevocabilă, prin respingerea recursului ca nefondat.

Așa cum rezultă din notificarea din data de 27 februarie 2007, intimatul a efectuat din nou demersuri pentru punerea în executare a hotărârii din 17 martie 2005. La data de 18 mai 2007, recurenta-pârâtă a emis decizia prin care a acordat intimatului-reclamant drepturile cuvenite conform Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 februarie 2005. Sumele acordate de prima instanță intimatului-reclamant, cu titlu de despăgubiri, au reprezentat contravaloarea drepturilor de care nu a beneficiat, conform art. 5 din Legea nr. 198/2000.

În mod corect prima instanță a reținut faptul că prejudiciul s-a produs în patrimoniul intimatului prin imposibilitatea acestuia de a solicita și a obține drepturile conferite de legea anterior indicată, din culpa recurentei, care a emis decizia prin care a recunoscut drepturile intimatului doar în anul 2007. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că intimatul a suportat din fondurile proprii contravaloarea abonamentului radio și T.V., a abonamentului de telefon, contravaloarea transportului urban (s-au depus biletele de călătorie R.A.T.) și efectuarea unor călătorii cu trenul. Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe în sensul că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a recurentei, împrejurare față de care, în raport de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 143/F din 2 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 martie 2008.