ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2904/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 30/F din 18 februarie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, judecând cauza în fond, după casare, a respins excepția tardivității acțiunii, a admis acțiunea reclamantei V.I. astfel cum a fost formulată și pe cale de consecință a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna să soluționeze prin decizie/hotărâre cererea reclamantei înregistrată sub nr. 23 din data de 3 ianuarie 2007 la Casa Județeană de Pensii Covasna. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, pe excepție, că termenul de 30 zile prevăzut de lege se raportează la această din urmă cerere, față de care contestația este în termen, astfel încât a respins excepția tardivității.

Pe fondul cauzei instanța a constatat că pârâta ar fi trebuit să soluționeze printr-o decizie/hotărâre cererea reclamantei, nicidecum să i-o respingă ca tardiv formulată. Împotriva acestei hotărâri pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs se susține că hotărârea dată de instanța de fond este netemeinică și nelegală întrucât reclamanta nu a urmat procedura stabilită prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că Hotărârea nr. 1091 din 2 noiembrie 2004 nu a fost contestată la instanța competentă în termenul legal de 30 de zile stabilit prin art. 7 alin. (4) din aceeași lege.

Recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura acestuia, dat fiind faptul că cererea reclamantei nr. 23 din 3 ianuarie 2007 trebuie raportată la Hotărârea nr. 1091 din 2 noiembrie 2004, emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 323/2004, și nu răspunsul nr. 437 din 17 ianuarie 2007 dat de instituție la data acțiunii introductive în instanță de către reclamantă, pentru că este vorba de o hotărâre rămasă definitivă, menținută prin răspunsul Casei Județene de Pensii Covasna nr. 437 din 17 ianuarie 2007, care a fost legal emisă la data respectivă, deci neîncadrându-se în prevederile art. 10 alin. (2) din aceeași lege.

În ceea ce privește fondul cauzei consideră că soluția dată de instanța de fond este total eronată dat fiind faptul că revizuirea hotărârii în contextul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, se poate solicita numai în cazul în care „se constată încălcări ale prevederilor legale” ori în cazul de față nu este vorba de acest lucru, hotărârea sus amintită la data respectivă a fost emisă în mod temeinic și legal și corect menținută prin răspunsul nr. 437 din 17 ianuarie 2007. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege. Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice. Prin Hotărârea nr. 1091 din 2 noiembrie 2004 Casa Județeană de Pensii Covasna a respins cererea formulată de petenta V.I.

privind stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În cauză, reclamanta nu contestă Hotărârea nr. 1091 din 2 noiembrie 2004 ci actul prin care i-a fost soluționată cererea de revizuire. Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a respins excepția tardivității, apreciind că termenul de 30 de zile trebuie raportat la acest înscris, și nu la hotărârea inițială. Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, instanța reținând corect faptul că potrivit art. 13 alin. (b) din Decretul Lege nr. 118/1990 decizia poate fi contestată, ceea ce presupune emiterea unei astfel de decizii, indiferent de modul de soluționare a cererii, de admitere sau respingere.

Cu alte cuvinte, anularea Hotărârii nr. 1091/2004 nu poate fi examinată decât prin prisma unei hotărâri de revizuire. Astfel fiind, se constată că instanța de fond în mod corect a obligat pârâta să soluționeze prin decizie/hotărâre cererea reclamantei înregistrată sub nr. 23 din 3 ianuarie 2007, pronunțând o hotărâre temeinică și legală care va fi menținută. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Covasna, împotriva sentinței civile nr. 30/F din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.