ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2904/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 30/F din 18 februarie 2008, Curtea

de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, judecând cauza în

fond, după casare, a respins excepția tardivității acțiunii, a admis acțiunea

reclamantei V.I. astfel cum a fost formulată și pe cale de consecință a obligat

pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna să soluționeze prin decizie/hotărâre

cererea reclamantei înregistrată sub nr. 23 din data de 3 ianuarie 2007 la Casa

Județeană de Pensii Covasna.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut, pe excepție, că termenul de 30 zile

prevăzut de lege se raportează la această din urmă cerere, față de care

contestația este în termen, astfel încât a respins excepția tardivității.

Pe fondul cauzei instanța a

constatat că pârâta ar fi trebuit să soluționeze printr-o decizie/hotărâre

cererea reclamantei, nicidecum să i-o respingă ca tardiv formulată.

Împotriva acestei hotărâri

pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se

susține că hotărârea dată de instanța de fond este netemeinică și nelegală

întrucât reclamanta nu a urmat procedura stabilită prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, în sensul că Hotărârea nr. 1091 din 2

noiembrie 2004 nu a fost contestată la instanța competentă în termenul legal de

30 de zile stabilit prin art. 7 alin. (4) din aceeași lege.

Recurenta arată că instanța

de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura acestuia,

dat fiind faptul că cererea reclamantei nr. 23 din 3 ianuarie 2007 trebuie

raportată la Hotărârea nr. 1091 din 2 noiembrie 2004, emisă de către Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 323/2004, și nu răspunsul nr. 437 din 17 ianuarie

2007 dat de instituție la data acțiunii introductive în instanță de către

reclamantă, pentru că este vorba de o hotărâre rămasă definitivă, menținută

prin răspunsul Casei Județene de Pensii Covasna nr. 437 din 17 ianuarie 2007,

care a fost legal emisă la data respectivă, deci neîncadrându-se în prevederile

art. 10 alin. (2) din aceeași lege.

În ceea ce privește fondul

cauzei consideră că soluția dată de instanța de fond este total eronată dat

fiind faptul că revizuirea hotărârii în contextul art. 10 alin. (2) din Legea nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare, se poate solicita numai

în cazul în care „se constată încălcări ale prevederilor legale” ori în cazul

de față nu este vorba de acest lucru, hotărârea sus amintită la data respectivă

a fost emisă în mod temeinic și legal și corect menținută prin răspunsul nr. 437

din 17 ianuarie 2007.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Prin Hotărârea nr. 1091 din 2

noiembrie 2004 Casa Județeană de Pensii Covasna a respins cererea formulată de

petenta V.I. privind stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În cauză, reclamanta nu

contestă Hotărârea nr. 1091 din 2 noiembrie 2004 ci actul prin care i-a fost

soluționată cererea de revizuire.

Curtea apreciază că instanța

de fond în mod corect a respins excepția tardivității, apreciind că termenul de

30 de zile trebuie raportat la acest înscris, și nu la hotărârea inițială.

Înalta Curte constată că

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, instanța reținând corect

faptul că potrivit art. 13 alin. (b) din Decretul Lege nr. 118/1990 decizia

poate fi contestată, ceea ce presupune emiterea unei astfel de decizii,

indiferent de modul de soluționare a cererii, de admitere sau respingere.

Cu alte cuvinte, anularea Hotărârii

nr. 1091/2004 nu poate fi examinată decât prin prisma unei hotărâri de

revizuire.

Astfel fiind, se constată că

instanța de fond în mod corect a obligat pârâta să soluționeze prin

decizie/hotărâre cererea reclamantei înregistrată sub nr. 23 din 3 ianuarie

2007, pronunțând o hotărâre temeinică și legală care va fi menținută.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc.

civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Covasna, împotriva sentinței civile nr. 30/F din 18

februarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2008.