ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2251/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18

februarie 2000, reclamantul N.I. a solicitat anularea deciziilor nr. 30612 din

10 noiembrie 1999 și nr. 5 din 25 ianuarie 2000, emise de pârâta Direcția

Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Covasna și obligarea pârâtei,

să emită decizie de pensie de serviciu, în sumă de 4.262.694 lei, pentru

vechimea în magistratură de 40 ani, începând cu data 1 octombrie 1999, conform art.

103 din Legea nr. 92/1992, republicată și conform Legii nr. 50/1996,

republicată.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 55/F din 27

martie 2000, a respins acțiunea, reținând că pârâta a calculat corect pensia

reclamantului, adăugând sporurile pe care acesta le-a avut la data pensionării

inițiale, indemnizația de conducere și sporul de vechime.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10 și art.

304

1

C. proc. civ.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 183 din 17 ianuarie 2001, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași

instanță.

Curtea a constatat că se impune

suplimentarea probatoriului, prin depunerea de noi înscrisuri, pentru a se

verifica dacă intimata a respectat dispozițiile art. 103 din Legea nr. 92/1992,

republicată și Deciziile nr. 88/1999 și nr. 89/1999, prin care Curtea

Constituțională s-a pronunțat asupra dreptului magistraților, pensionați

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 142/1997, la actualizarea pensiei în

raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate.

La 19 aprilie 2000, reclamantul N.I.

a formulat o altă acțiune, solicitând anularea deciziilor nr. 30612 din 26

ianuarie 2000 și nr. 44 din 20 martie 2000, emise de pârâta Direcția Generală

de Muncă și Protecție Socială a județului Covasna și obligarea pârâtei să îi

recalculeze pensia de serviciu, cu respectarea Legii nr. 92/1992, republicată,

în sensul acordării drepturilor bănești cuvenite pentru venitul net, sporul de

vechime în muncă, sporul de stabilitate în magistratură și sporul de 1% din

venitul net, pentru fiecare an de vechime în magistratură, care depășește

vechimea de 25 de ani.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 96/F din 23 mai 2000, a respins acțiunea, reținând că reclamantului nu i-au fost vătămate drepturile recunoscute de

Legea nr. 92/1992, dat fiind că pensia sa a fost calculată pe baza salariului

de la data pensionării, cu includerea sporului de vechime.

A mai reținut instanța că, la data

pensionării, reclamantul nu beneficia de spor de stabilitate și că,

indemnizația de conducere nu făcea parte din salariul de bază.

Recursul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 849 din 28 februarie 2001. S-a

casat sentința atacată, iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe, pentru

rejudecare.

Cele două cauze, având aceleași

părți și același obiect, au fost conexate prin încheierea din 19 iunie 2001, în

temeiul art. 164 C. proc. civ.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 205/F din 5 octombrie

2001, a admis acțiunile conexate formulate în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a județului Covasna; a anulat

deciziile nr. 5 din 25 ianuarie și nr. 44 din 20 martie 2000 ale Comisiei de

contestații din cadrul pârâtei, precum și deciziile nr. 30612 din 10 noiembrie

1999 și, respectiv, nr. 30612 din 26 ianuarie 2000, emise de pârâtă; a obligat

pârâta, să emită o nouă decizie de pensie, cu un cuantum de 4.535.296 lei

pensie brută, începând cu data de 1 octombrie 1999.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în esență, că ambele acțiuni sunt întemeiate, în

raport cu prevederile art. 103 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 92/1992,

republicată, având în vedere și Deciziile nr. 88 și nr. 89/1999 ale Curții

Constituționale.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna, susținând că instanța

de fond a reținut greșit că problema în discuție este aceea a stabilirii

pensiei de serviciu, în raport cu prevederile art. 103 din Legea nr. 92/1992.

Astfel, instanța nu a respectat

limitele rejudecării cauzei și, înlăturând probele administrate cu această

ocazie, a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Recursul a fost înregistrat la

Înalta Curte de Casație și Justiție (Curtea Supremă de Justiție), secția de

contencios administrativ, sub nr. 4454/2001, iar prin încheierea din 22

ianuarie 2003 s-a suspendat judecarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art.

243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., la dosar depunându-se certificatul de deces

al intimatului reclamant.

La data de 9 mai 2006, moștenitoarea

intimatului-reclamant, P.I., a solicitat repunerea cauzei pe rol, cerere urmare

căreia s-a fixat termen de judecată la 14 iunie 2006.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este nefondat.

Atât prin acțiunea formulată la 18

februarie 2000, cât și prin cea din 19 aprilie 2000, reclamantul a solicitat

anularea deciziilor privind acordarea pensiei emise de pârâtă, precum și

obligarea acesteia, la recalcularea pensiei, în raport cu prevederile Legii nr.

92/1992, republicată (art. 103).

Astfel, rejudecând cauza în fond

după casare, curtea de apel corect a reținut că, în ambele situații, problema

în discuție este stabilirea pensiei de serviciu, în raport cu prevederile art. 103

din Legea nr. 92/1992, republicată.

În conformitate cu prevederile art. 103

alin. (5) din Legea nr. 92/1992, republicată, pensiile magistraților se

actualizează în raport cu salariile de bază ale magistraților în activitate,

iar prin Deciziile nr. 88 și nr. 89/1999, Curtea Constituțională a statuat că

dreptul recunoscut de acest text trebuie recunoscut tuturor magistraților

pensionari, indiferent de data pensionării.

La data de 3 septembrie 1999,

reclamantul a cerut ca pensia sa să fie recalculată, începând cu 1 octombrie

1999, situație în care pârâta-recurentă trebuia să aibă în vedere la stabilirea

cuantumului pensiei, prevederile alin. (1) și (2) ale aceluiași articol.

Față de cele ce preced, sentința

atacată este legală și temeinică, iar recursul se privește ca nefondat și va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Covasna împotriva sentinței nr. 205/F din 5 octombrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.