ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29 august 2006 la

Tribunalul Brașov reclamantul V.M. a formulat contestație împotriva deciziei

nr. 8733 din 02 august 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov – Serviciul

Evidență Plăți Beneficiari, solicitând anularea acesteia.

În motivarea contestației,

reclamantul arată că decizia menționată a fost emisă în urma revizuirii dosarului

său de pensie, rezultând o diferență achitată în plus de către Casa de Pensii Brașov

de 78 RON în perioada 01 august 2003-01 august 2006, fără a se explica modul de

calcul și temeiul legal.

Prin sentința civilă

nr. 934/M din 08 noiembrie 2006 Tribunalul Brașov, secția civilă, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, cu motivarea că reclamantul

și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să conteste decizia nr. 747/2001 privind

acordarea unor drepturi prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, iar potrivit

art. 7 din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii pronunțate de comisia constituită

în vederea aplicării actului normativ sus-menționat, persoana interesată poate face

contestație la Curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii,

potrivit Legii contenciosului administrativ.

Curtea de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 37/F din

02 aprilie 2007 a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamantul V.M., cu

motivarea că decizia atacată a fost contestată cu depășirea termenului de 30 de

zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamantul V.M., susținând că hotărârea atacată este nelegală

și netemeinică, deoarece în mod greșit a fost soluționată excepția tardivității

acțiunii, iar drepturile sale stabilite prin decizia nr. 747 din 30 martie 2001

trebuiau să fie plătite încă din anul 1992. Acest lucru rezultă din cererea sa din

15 martie 2001.

De asemenea, recurentul

arată că nu i-a fost soluționat capătul de cerere privind cuantumul indemnizației

și nu i s-au acordat biletele de tratament ce i se cuveneau ca urmare a calității

sale de luptător în rezistența anticomunistă.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate de recurent, ce pot fi

încadrate în prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea introductivă

formulată la 29 august 2006, reclamantul-recurent a contestat decizia nr. 8733

din 02 august 2006, decizie emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov – Serviciul

Evidență Plăți Beneficii – decizie emisă în temeiul art. 187 alin. (4) din Legea

nr. 19/2000, cu drept de contestație la Tribunalul Brașov.

Ulterior, la termenul

din 02 noiembrie 2006 reclamantul-recurent a precizat în scris că înțelege să conteste

inclusiv decizia nr. 747/2001 privind data de la care i s-au stabilit drepturile

prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, menținându-și însă pretențiile privind

contravaloarea biletelor de tratament în stațiune pentru perioada 2004-2006.

Având în vedere că litigiile

privind plata unor drepturi de pensii sunt de competența Tribunalului, potrivit

Legii nr. 19/2000, iar această instanță nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de

art. 129 alin. (4) C. proc. civ. pentru a stabili fără echivoc capetele de cerere

ale acțiunii reclamantului și autoritățile pârâte pe care acesta înțelege să le

cheme în judecată, Înalta Curte, cu referire la art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. va admite recursul, casând sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre competentă

soluționare Tribunalului Brașov, în complet de asigurări sociale.

Urmează ca, în măsura

în care unele capete de cerere principale sunt de competența Tribunalului, iar altele

de competența altei instanțe, instanța de rejudecare să procedeze la disjungerea

cauzei potrivit art. 165 C. proc. civ., pentru a nu se omite soluționarea niciuneia

din cererile reclamantului, în conformitate cu principiul garantării accesului la

justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de V.M. împotriva sentinței nr. 37/F din 02 aprilie 2007 a Curții de Apel Brașov,

secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2008.