ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 august 2006 la Tribunalul Brașov reclamantul V.M. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 8733 din 02 august 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov – Serviciul Evidență Plăți Beneficiari, solicitând anularea acesteia. În motivarea contestației, reclamantul arată că decizia menționată a fost emisă în urma revizuirii dosarului său de pensie, rezultând o diferență achitată în plus de către Casa de Pensii Brașov de 78 RON în perioada 01 august 2003-01 august 2006, fără a se explica modul de calcul și temeiul legal.

Prin sentința civilă nr. 934/M din 08 noiembrie 2006 Tribunalul Brașov, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, cu motivarea că reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să conteste decizia nr. 747/2001 privind acordarea unor drepturi prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, iar potrivit art. 7 din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii pronunțate de comisia constituită în vederea aplicării actului normativ sus-menționat, persoana interesată poate face contestație la Curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 37/F din 02 aprilie 2007 a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamantul V.M., cu motivarea că decizia atacată a fost contestată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul V.M., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit a fost soluționată excepția tardivității acțiunii, iar drepturile sale stabilite prin decizia nr. 747 din 30 martie 2001 trebuiau să fie plătite încă din anul 1992. Acest lucru rezultă din cererea sa din 15 martie 2001. De asemenea, recurentul arată că nu i-a fost soluționat capătul de cerere privind cuantumul indemnizației și nu i s-au acordat biletele de tratament ce i se cuveneau ca urmare a calității sale de luptător în rezistența anticomunistă. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate de recurent, ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente: Prin acțiunea introductivă formulată la 29 august 2006, reclamantul-recurent a contestat decizia nr. 8733 din 02 august 2006, decizie emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov – Serviciul Evidență Plăți Beneficii – decizie emisă în temeiul art. 187 alin. (4) din Legea nr. 19/2000, cu drept de contestație la Tribunalul Brașov. Ulterior, la termenul din 02 noiembrie 2006 reclamantul-recurent a precizat în scris că înțelege să conteste inclusiv decizia nr. 747/2001 privind data de la care i s-au stabilit drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, menținându-și însă pretențiile privind contravaloarea biletelor de tratament în stațiune pentru perioada 2004-2006.

Având în vedere că litigiile privind plata unor drepturi de pensii sunt de competența Tribunalului, potrivit Legii nr. 19/2000, iar această instanță nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 alin. (4) C. proc. civ. pentru a stabili fără echivoc capetele de cerere ale acțiunii reclamantului și autoritățile pârâte pe care acesta înțelege să le cheme în judecată, Înalta Curte, cu referire la art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite recursul, casând sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Brașov, în complet de asigurări sociale. Urmează ca, în măsura în care unele capete de cerere principale sunt de competența Tribunalului, iar altele de competența altei instanțe, instanța de rejudecare să procedeze la disjungerea cauzei potrivit art. 165 C. proc.

civ., pentru a nu se omite soluționarea niciuneia din cererile reclamantului, în conformitate cu principiul garantării accesului la justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de V.M. împotriva sentinței nr. 37/F din 02 aprilie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2008.