ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1348/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta L.R. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând

anularea hotărârii nr. 21718 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă și acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea

sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de martori.

Prin întâmpinare, pârâta, Casa Județeană

de Pensii Cluj a invocat excepția tardivității cererii de chemare în judecată,

apreciind că reclamanta a depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din

Legea nr. 189/2000 pentru sesizarea instanței de judecată.

Prin sentința civilă nr. 229 din 21

februarie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca tardiv formulată.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut, în esență, următoarele:

Împrejurarea că reclamantei i s-a

comunicat Hotărârea nr. 21.718 din 9 iulie 2007 a Casei Județene de Pensii Cluj

la data de 20 octombrie 2007, iar acțiunea a fost depusă la instanță la data de

18 ianuarie 2008, depășindu-se astfel termenul de 30 de zile pentru exercitarea

contestației, prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, în termen legal, reclamanta L.R., solicitând admiterea acestuia și

modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii.

În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta

a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât instanța de

fond a apreciat greșit că acțiunea este tardiv formulată, termenul de formulare

a acesteia fiind de 6 luni de la data comunicării, potrivit Legii nr. 554/2004.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din

considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr.

189/2000 privind aprobarea O.G. nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea

Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6

martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în

prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, împotriva deciziei poate

face contestație persoana interesată la curtea de apel în termen de 30 de zile

de la data comunicării, potrivit Legii contenciosului administrativ.

În cauză se reține că reclamantul a

primit Hotărârea nr. 21718 din 9 iulie 2007 la data de 20 octombrie 2007,

contestația fiind depusă la instanța competentă la data de 18 ianuarie 2008,

adică după împlinirea termenului legal, astfel că în mod corect prima instanță

a dispus soluția respingerii acțiunii ca tardiv formulată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va

fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta L.R.

împotriva sentinței civile nr. 229 din 21 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

martie 2009.