ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9296/2009

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 5432 din 12 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Vaslui si Primăria municipiului Vaslui împotriva deciziei nr. 167 din 31 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a fost casată decizia recurată, a fost respins apelul contestatoarei D.G.A. împotriva sentinței civile nr. 2033 din 31 octombrie 2006 a Tribunalului Vaslui, care a fost păstrată. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că prin motivele de recurs formulate de Primarul și Primăria municipiului Vaslui întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. se susține că în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a unei părți din terenul solicitat prin notificare, deoarece acesta în întregul său este afectat bunei utilizări a construcției în care își are sediul Curtea de Conturi a județului Vaslui, iar imobil este un tot unitar. Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în situația imobilelor preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial restituirea în natură se dispune pentru terenul liber si pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate si terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 10.3 din H.G.

nr. 250 din 7 martie 2007, înainte de a aprecia asupra posibilității de a restitui în natură cu privire la terenul solicitat pe calea notificării, entitatea investită are obligația de a identifica imobilul și vecinătățile sale, de a verifica destinația actuală, pentru ca acordarea acestei măsuri reparatorii să nu afecteze existența și utilizarea normală a unor a unor investiții sau amenajări de utilitate publică. In cazul când se constată astfel de situații restituirea în natură trebuie limitată numai la terenurile libere sau la acele suprafețe care nu sunt cuprinse într-un plan urbanistic general sau zonal, nu sunt destinate utilității publice.

Din probele administrate rezultă că terenul în suprafață de 400 mp solicitat prin notificare pentru a fi restituit în natură deservește în întregime construcția în care își are sediul Curtea de Conturi a județului Vaslui si constituie un tot unitar, ce nu poate ti fracționat în mai multe suprafețe, care, oricum, având în vedere dimensiunile reduse ale acestora, nu si-ar găsi funcționalitatea, iar pe suprafața de 194 mp, propusă a fi restituită în natură, se află o terasă betonată în suprafață de 97 mp aparținând acestei instituții. La data de 26 mai 2009 a fost înregistrată contestația în anulare formulată de D.G.A. împotriva deciziei nr. 5432 din 12 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Contestatoarea invocă dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și susține că decizia este rezultatul unor greșeli materiale, arătând următoarele: recursul nu ar fi fost admis dacă s-ar fi observat că terenul pentru care s-a cerut restituirea în natură nu este deținut cu titlu valabil de Curtea de Conturi Vaslui. De asemenea, greșit a fost admis recursul, neobservându-se elemente esențiale din cele două rapoarte de expertiză, planul de situație întocmit de expert și probele administrate de parte. Contestația în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., pe care se întemeiază contestatoarea, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-1 numai în partea omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se solicită instanței care a pronunțat hotărârea atacată să își desființeze propria hotărâre în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege. In realitate contestatoarea este nemulțumită de modul cum a fost. soluționat recursul, dar pe calea contestației în anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare. Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestație în anulare legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.

O asemenea eroare trebuie să fie evidentă și sa fie în legătură cu aspectele formale ale judecății. Așa fiind, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea D.G.A. împotriva deciziei nr. 5432 din 12 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 13 noiembrie 2009.