ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9296/2009

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin decizia nr. 5432 din 12 mai 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a

fost admis recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Vaslui si

Primăria municipiului Vaslui împotriva deciziei nr. 167 din 31 octombrie 2007 a

Curții de Apel Iași, secția civilă, a fost casată decizia recurată, a fost

respins apelul contestatoarei D.G.A. împotriva sentinței civile nr. 2033 din 31

octombrie 2006 a Tribunalului Vaslui, care a fost păstrată.

Pentru a pronunța această decizie

instanța a reținut că prin motivele de recurs formulate de Primarul și Primăria

municipiului Vaslui întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se

susține că în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a unei părți din

terenul solicitat prin notificare, deoarece acesta în întregul său este afectat

bunei utilizări a construcției în care își are sediul Curtea de Conturi a

județului Vaslui, iar imobil este un tot unitar. Potrivit dispozițiilor art. 10

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în situația imobilelor preluate în mod abuziv

și demolate total sau parțial restituirea în natură se dispune pentru terenul

liber si pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile

demolate si terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor

art. 10.3 din H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, înainte de a aprecia asupra

posibilității de a restitui în natură cu privire la terenul solicitat pe calea

notificării, entitatea investită are obligația de a identifica imobilul și

vecinătățile sale, de a verifica destinația actuală, pentru ca acordarea

acestei măsuri reparatorii să nu afecteze existența și utilizarea normală a

unor a unor investiții sau amenajări de utilitate publică. In cazul când se

constată astfel de situații restituirea în natură trebuie limitată numai la

terenurile libere sau la acele suprafețe care nu sunt cuprinse într-un plan

urbanistic general sau zonal, nu sunt destinate utilității publice.

Din probele administrate rezultă că

terenul în suprafață de 400 mp solicitat prin notificare pentru a fi restituit

în natură deservește în întregime construcția în care își are sediul Curtea de

Conturi a județului Vaslui si constituie un tot unitar, ce nu poate ti fracționat

în mai multe suprafețe, care, oricum, având în vedere dimensiunile reduse ale

acestora, nu si-ar găsi funcționalitatea, iar pe suprafața de 194 mp, propusă a

fi restituită în natură, se află o terasă betonată în suprafață de 97 mp

aparținând acestei instituții.

La data de 26 mai 2009 a fost

înregistrată contestația în anulare formulată de D.G.A. împotriva deciziei nr. 5432

din 12 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Contestatoarea invocă dispozițiile art. 318

alin. (1) C. proc. civ. și susține că decizia este rezultatul unor greșeli

materiale, arătând următoarele: recursul nu ar fi fost admis dacă s-ar fi

observat că terenul pentru care s-a cerut restituirea în natură nu este deținut

cu titlu valabil de Curtea de Conturi Vaslui. De asemenea, greșit a fost admis

recursul, neobservându-se elemente esențiale din cele două rapoarte de

expertiză, planul de situație întocmit de expert și probele administrate de

parte.

Contestația în anulare va fi respinsă

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1)

C. proc. civ., pe care se întemeiază contestatoarea, hotărârile instanțelor de

recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este

rezultatul unor greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau

admițându-1 numai în partea omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele

de casare.

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac prin care se solicită instanței care a pronunțat

hotărârea atacată să își desființeze propria hotărâre în cazurile și în

condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.

In realitate contestatoarea este nemulțumită

de modul cum a fost. soluționat recursul, dar pe calea contestației în anulare

nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a

probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind

o cale extraordinară de atac de retractare.

Fiind un text de excepție, noțiunea de

greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest

motiv de contestație în anulare legiuitorul a avut în vedere greșelile

materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori

confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea

eroare trebuie să fie evidentă și sa fie în legătură cu aspectele formale ale

judecății.

Așa fiind, contestația în anulare va fi

respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în

anulare formulată de contestatoarea D.G.A. împotriva deciziei nr. 5432 din 12

mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 13

noiembrie 2009.