ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7189/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7189/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1026 din 14

septembrie 2010 a Tribunalului Vaslui s-a respins contestația formulată de

reclamanta P.M.H. prin procurator I.V. în contradictoriu cu pârâții Primarul

Municipiului Vaslui și Consiliul Local Vaslui ca reprezentanți ai Primăriei

Vaslui împotriva dispoziției nr. 360/2009 emisă de Primarul Municipiului

Vaslui.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că:

Prin dispoziția nr.

360/2009 emisă de Primarul Municipiului Vaslui s-a restituit în natură

suprafața de 1.557 mp cu obligarea reclamantei să achite unității administrativ-teritoriale

contravaloarea fundației ridicată pe această suprafață în sumă de 654.974 RON,

iar pentru restul diferențelor de teren de 738 mp și 2.538 mp, s-a propus

acordarea de despăgubiri. Anterior acestei dispoziții s-a emis dispoziția nr. 6

din 10 ianuarie 2006 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a

imobilului situat în Vaslui, propunându-se acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale.

Această dispoziție a

fost contestată de reclamantă, cauza ce formează obiectul dosarului nr.

554/89/2008 fiind suspendată până la soluționarea procedurii administrative de

la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, cauza nefiind

repusă pe rol.

În condițiile în care

legalitatea măsurii dispuse prin dispoziția nr. 6/2006 a făcut obiectul unei

contestații, Primarul Municipiului Vaslui nu putea să emită o altă dispoziție

cum este dispoziția nr. 360/2009 din cauza de față.

Chiar dacă dispoziția

nr. 360/2009 a fost emisă în mod nelegal tribunalul constată că prin aceasta s-a

restituit reclamantei suprafața de 1.557 mp în natură față de prima dispoziție

nr. 6/2006 prin care i s-a respins în totalitate cererea de restituire în

natură.

Contestația ce face

obiectul cauzei de față, formulată de reclamantă, în virtutea principiului

prev. de art. 296 C. proc. civ. potrivit căruia nu i se poate crea reclamantei

o situație mai grea în propria cale de atac, tribunalul nu poate dispune în

sensul desființării sau modificării ei pentru dispozițiile ce îi sunt

favorabile, respectiv restituirea în natură a suprafeței de 1.557 mp.

Cu privire la

stabilirea de despăgubiri pentru suprafețele de 738 mp și 2.538 mp tribunalul

constată că acestea nu pot fi restituite în natură.

Din raportul de

expertiză efectuat în cauză rezultă că suprafața de 2.538 mp teren se află în

domeniul public al statului și în administrarea operativă a SRI Vaslui.

Imobilului în litigiu

i s-a dat timp de peste 40 de ani o utilitate socială.

Prin importante

lucrări de adaptare funcțională, de extindere și noi construcții, terenul

revendicat apare, în cea mai mare parte, cu o configurație diferită față de cea

inițială.

Această situație

precum și apartenența la domeniul public exclud conform art. 16 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 restituirea în natură, făcând posibilă doar restituirea prin

echivalent, ceea ce a oferit și Primăria Vaslui încă din 2006 când a emis

dispoziția nr. 6/2006. Dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu trebuie interpretare

restrictiv în sensul că, dacă s-a edificat numai fundația unei construcții,

terenul pe care s-au ridicat este restituibil în natură.

Terenul în litigiu

este ocupat în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 de

clădiri ce se edifică, aceasta cu atât mai mult cu cât clădirea (fundația) nu

este abandonată, nedemontabilă și imposibil de mutat pe un alt amplasament.

Noțiunea de teren

ocupat nu are în vedere exclusiv construcții terminate, funcționale la data

intrării în vigoare a legii, sensul real al condiției ferindu-se la faptul că

terenul nu este liber sau nu poate fi eliberat.

Cu privire la cererea

reclamantei de acordare a unui alt teren în compensare pentru cel ce nu poate

fi restituit în natură, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată.

Inițiativa

compensării cu alt bun aparține entității deținătoare și nu persoanei

îndreptățite, deoarece dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 10 alin. (10) din

Legea nr. 10/2001 prevăd expres că bunurile în compensare sunt oferite de

entitatea învestită cu soluționarea notificării, acordul persoanei îndreptățite

în privința acestei măsuri intervenind doar ulterior ofertei formulate de

entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire.

S-a mai reținut că

din actele de la dosar nu rezultă că deținătorul bunului ar fi făcut o astfel

de ofertă reclamantei. În atare situație singura modalitate de satisfacere a

pretențiilor reclamantei este acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta P.M.H. iar prin decizia civilă nr. 160 din

24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași a fost respins apelul pentru

următoarele considerente:

Prin acțiunea

introductivă de instanță, reclamanta P.M.H. a contestat dispoziția nr. 360 din

28 iulie 2009 emisă de Primarul Municipiului Vaslui solicitând stabilirea

suprafeței exacte de teren din Vaslui, pe care are dreptul să o primească în

calitate de moștenitoare legală a defunctului A.G. ce suprafață de teren poate

fi restituită în natură, respectiv a suprafeței de 1.321,25 mp de la aceeași

adresă modificarea parțială a Dispoziției nr. 360/2009 în sensul exonerării

sale de la plata sumei de 654.974 RON contravaloarea clădirii abandonate,

stabilirea valorii de piață a imobilelor clădiri ce existau pe suprafața de 738

mp, iar după epuizarea tuturor posibilităților de restituire în natură cât și a

valorii reale a terenului în litigiu să se dispună obligarea pârâților la plata

sumelor stabilite ca despăgubiri.

Prin dispoziția nr.

360 din 28 iulie 2009 emisă de Primarul Municipiului Vaslui s-a restituit în

natură reclamantei suprafața de 1.557 mp teren pe care se află edificată

fundația fostului sediu al Primăriei Vaslui în suprafață de 323,88 mp cu

obligația acesteia de a plăti suma de 654.974 RON contravaloarea fundației, iar

pentru construcția în suprafață de 738 mp și pentru diferența de teren deținută

de SRI Vaslui în suprafață de 2.538 mp se propune acordarea de despăgubiri în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Primarul și Consiliul

Local al Municipiului Vaslui au formulat întâmpinare prin care arată că

suprafața de teren revendicată de reclamantă în suprafață de 4.095 mp este

situată în Vaslui și că potrivit procesului-verbal din 1956 de preluare a

imobilului fosta proprietate A.G. suprafața consemnată este de 3.584 mp din

care 2.538 mp teren și 738 mp construcții și că ceea ce se poate restitui este

suprafața de 1.557 mp, iar pentru diferența de 2.538 mp, să se acorde măsuri

reparatorii în echivalent, la data de 26 august 2009 s-a întocmit

procesul-verbal de punere în posesie pentru imobilul teren în suprafață de

1.557 mp, situație în care se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și

nelegală.

Instanța de apel a

mai reținut că potrivit raportului de expertiză C.C. întocmit în cauză rezultă

că în prezent situația juridică a imobilului teren proprietatea defunctului

A.G. având suprafața de 4.095 mp situată în Vaslui, preluat de stat în 1950

conform Decretului nr. 52/1950 se prezintă astfel:

- suprafața de 2.538

mp face parte din domeniul public al statului și este în administrarea

operativă a SRI;

- suprafața de 1.557

mp ce a fost atribuită reclamantei prin dispoziția nr. 360/2009 include și

întreaga fundație a construcției existente pe teren având în vedere și

existența gurii de vizitare și a conductei ce aparțin domeniului public;

- în imediata

vecinătate a terenului revendicat de către reclamantă se află o suprafață de

1.314 mp teren liber de construcții - care făcea parte din suprafața de teren

aferentă inițial construcției sediului Consiliului local, acest teren

reprezentând domeniul privat al Municipiului Vaslui.

Conform raportului de

expertiză F.G., întocmit în cauză rezultă că valoarea construcției "Sediu

Primăria Vaslui" din Vaslui actualmente nr. 41 este de 471.984,12 RON

conform înregistrărilor contabile și întrucât nu s-au găsit integral situațiile

de lucrări, nu se poate face o comparare a acestora la stadiul fizic existent.

Valoarea construcțiilor existente pe terenul revendicat de fostul proprietar a

fost estimată la 498.000 RON prin metoda costurilor la data de referință a

evaluării.

Potrivit art. 10

alin. (5) din Legea nr. 10/2001 se restituie în natură și terenurile pe care,

ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai

sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia

o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective,

stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Oportunitatea

aplicării acestei măsuri revine exclusiv unității deținătoare.

De altfel, potrivit

procesului-verbal de punere în posesie din 26 august 2009 rezultă că s-a procedat

la punerea în posesie a reclamantei cu imobilul teren în suprafață de 1.557 mp

din Vaslui, f. n..

Astfel, reține

instanța, că în atare condiții, a susține că în mod greșit a fost obligată să

plătească UAT Vaslui contravaloarea fundației ce se află pe terenul restituit

în natură și cu care a fost pusă în posesie este nefondată și nu va fi

reținută.

Modalitatea de

despăgubire a persoanelor îndreptățite prin acordarea în compensare a altor

bunuri este prevăzută de lege, dar devine aplicabilă doar în eventualitatea în

care la dispoziția primarului există bunuri sau servicii disponibile.

În condițiile în care

pârâtul a respectat obligația de a afișa lunar lista în care se specifică că nu

există bunuri disponibile, sau servicii ce pot fi acordate în compensare, în

cauză nefiind făcută dovada contrarie, compensarea solicitată de reclamantă nu

este posibilă.

În atare situație, în

mod corect tribunalul a reținut că singura modalitate de satisfacere a

pretențiilor reclamantei este acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale pentru suprafețele de teren ce nu pot fi restituite în natură.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta P.M.H. solicitând modificarea ei în

sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel recurenta

susține că instanța de apel a denaturat obiectul cauzei, judecând cererea ce nu

s-a cerut, în condițiunile în care a solicitat a i se stabili măsura

reparatorie a compensării, iar instanțele nu au analizat acest petit.

O altă critică,

vizează faptul că nu a fost analizată nici cererea prin care solicitase să se

stabilească cu exactitate suprafața de teren la care este îndreptățită

reclamanta în calitate de unic moștenitor a defunctului A.G., precum și

restituirea în natură a întregii suprafețe de teren, nu numai suprafeței de

1557 mp teren.

În aceeași idee,

recurenta mai învederează faptul că nu a fost examinat nici petitul ce viza

modificarea dispoziției contestate în sensul exonerării ei de la obligația de a

plăti suma de 654.974 RON, cu titlu de preț al lucrării (fundație) sediul

Consiliului Municipal Vaslui.

În subsidiar

recurenta a solicitat stabilirea valorii reale a construcției.

Recurenta mai

învederează că instanțele nu au sesizat că în cauză au fost emise două

dispoziții ce vizează soluționarea aceleiași notificări, respectiv dispoziția

nr. 6 din 10 ianuarie 2006 și dispoziția nr. 360/2009.

Or, susține

recurenta, prin respingerea contestației formulate împotriva dispoziției nr.

360/2009, instanțele au menținut un act administrativ nelegal, cu atât mai mult

cu cât instanța de fond a pus dispoziția nr. 360/2009 la egalitate de putere

juridică cu dispoziția nr. 6/2006 fără a ține cont de faptul că dispoziția nr.

6/2006 fusese revocată prin art. 7 din dispoziția nr. 360/2009.

Mai mult, susține

recurenta, lăsând nesoluționat capătul de cerere prin care solicită stabilirea

valorii exacte a clădirii, Sediul Consiliului Municipal Vaslui, instanțele au

lăsat în vigoare dispoziția nr. 360 și cu privire la obligarea reclamantei la

plata sumei de 654.974 RON.

Intimatul Consiliul

local al Municipiului Vaslui prin întâmpinarea depusă la dosar s-a opus

admiterii recursului.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul dedus

judecății vizează modificarea și completarea dispoziției nr. 360 din 28 iulie

2009 emisă de Primarul Municipiului Vaslui în sensul stabilirii suprafeței

exacte de teren la care este îndreptățită reclamanta în condițiile Legii nr.

10/2001, pentru a fi restituită în natură, având în vedere că în schița topo

anexă la dispoziția nr. 360 din 28 iulie 2009 este evidențiată suprafața de

1321,25 mp situată în Vaslui, precum și modificarea parțială a art. 1 din

dispoziția nr. 360 din 28 iulie 2009 în sensul menținerii dispoziției privind

restituirea în natură a suprafeței de 1557 mp teren, înlăturarea obligației de

plată a sumei de 654.974 RON contravaloarea clădirii abandonate "Sediul

Primăriei Municipiului Vaslui".

Un alt petit al

acțiunii principale viza stabilirea valorii de piață a imobilelor clădiri, ce

existau pe suprafața de 738 mp la momentul notificării și imposibil de

restituit în natură, clădirile fiind demolate.

Față de petitele

acțiunii, și considerentele hotărârii recurate, este de reținut că în cauză nu

au fost examinate toate petitele cu care instanța fusese învestită prin

acțiunea principală, în condițiunile în care a fost contestată suma de 654.974

RON contravaloarea clădirii abandonate "Sediul Consiliului local" și

în condițiile în care expertul C.C. a evidențiat existența unei suprafețe de

1314 mp teren liber de construcții ce făcea parte din suprafața de teren

aferentă inițial construcției sediul Consiliului local.

Deși în cauză a fost

efectuată o expertiză de către expertul F.G. având ca obiectiv principal tocmai

stabilirea valorii reale a construcției "Sediul Primăriei Vaslui",

(pornind de la situația lucrărilor evidențiată în arhiva Primăriei Vaslui, și

în evidențele contabile), prin verificarea în teren a realității lucrărilor

executate cât și a valorii manoperei, totuși instanța de apel nu a examinat și

analizat niciuna din aspectele legate de valoarea și respectiv situația faptică

a lucrărilor de la fundația Sediului Primăriei Vaslui.

O examinare a

situației lucrărilor de la "Sediul Primăriei Vaslui" (fundație) se

impunea cu atât mai mult cu cât reclamanta a contestat valoarea acesteia de

654.974 RON, la care a fost obligată prin Dispoziția nr. 360 din 28 iulie 2009,

dar și raportat la faptul că această construcție se află într-un anumit stadiu

- "fundație" din anul 2000 când au fost sistate lucrările, iar în

evidențele contabile ale pârâtului figurează ca având valoarea de 471.984,12

RON.

Cum aspectele legate

de valoarea reală a fundației "Sediul Consiliului Municipal Vaslui"

și de stadiul ei actual, constituie unul din petitele acțiunii, ce vizează

chiar fondul cauzei, și cum aceste aspecte nu au format obiect al examinării

instanței de apel (deși constituiau motive de apel), recursul reclamantei este

fondat, motiv pentru care în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ., urmează a

fi admis, a se casa hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe, ocazie cu care urmează a fi administrate noi probe,

inclusiv o nouă expertiză care să clarifice atât situația cât și valoarea reală

a lucrării denumită fundația Sediului Consiliului Municipal Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta P.M.H. împotriva deciziei nr. 160 din 24 noiembrie 2010

a Curții de Apel Iași, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2011.