ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7189/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1026 din 14 septembrie 2010 a Tribunalului Vaslui s-a respins contestația formulată de reclamanta P.M.H. prin procurator I.V. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Vaslui și Consiliul Local Vaslui ca reprezentanți ai Primăriei Vaslui împotriva dispoziției nr. 360/2009 emisă de Primarul Municipiului Vaslui. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că: Prin dispoziția nr. 360/2009 emisă de Primarul Municipiului Vaslui s-a restituit în natură suprafața de 1.557 mp cu obligarea reclamantei să achite unității administrativ-teritoriale contravaloarea fundației ridicată pe această suprafață în sumă de 654.974 RON, iar pentru restul diferențelor de teren de 738 mp și 2.538 mp, s-a propus acordarea de despăgubiri.

Anterior acestei dispoziții s-a emis dispoziția nr. 6 din 10 ianuarie 2006 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Vaslui, propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Această dispoziție a fost contestată de reclamantă, cauza ce formează obiectul dosarului nr. 554/89/2008 fiind suspendată până la soluționarea procedurii administrative de la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, cauza nefiind repusă pe rol. În condițiile în care legalitatea măsurii dispuse prin dispoziția nr. 6/2006 a făcut obiectul unei contestații, Primarul Municipiului Vaslui nu putea să emită o altă dispoziție cum este dispoziția nr. 360/2009 din cauza de față.

Chiar dacă dispoziția nr. 360/2009 a fost emisă în mod nelegal tribunalul constată că prin aceasta s-a restituit reclamantei suprafața de 1.557 mp în natură față de prima dispoziție nr. 6/2006 prin care i s-a respins în totalitate cererea de restituire în natură. Contestația ce face obiectul cauzei de față, formulată de reclamantă, în virtutea principiului prev. de art. 296 C. proc. civ. potrivit căruia nu i se poate crea reclamantei o situație mai grea în propria cale de atac, tribunalul nu poate dispune în sensul desființării sau modificării ei pentru dispozițiile ce îi sunt favorabile, respectiv restituirea în natură a suprafeței de 1.557 mp. Cu privire la stabilirea de despăgubiri pentru suprafețele de 738 mp și 2.538 mp tribunalul constată că acestea nu pot fi restituite în natură.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că suprafața de 2.538 mp teren se află în domeniul public al statului și în administrarea operativă a SRI Vaslui. Imobilului în litigiu i s-a dat timp de peste 40 de ani o utilitate socială. Prin importante lucrări de adaptare funcțională, de extindere și noi construcții, terenul revendicat apare, în cea mai mare parte, cu o configurație diferită față de cea inițială. Această situație precum și apartenența la domeniul public exclud conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură, făcând posibilă doar restituirea prin echivalent, ceea ce a oferit și Primăria Vaslui încă din 2006 când a emis dispoziția nr. 6/2006. Dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu trebuie interpretare restrictiv în sensul că, dacă s-a edificat numai fundația unei construcții, terenul pe care s-au ridicat este restituibil în natură.

Terenul în litigiu este ocupat în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 de clădiri ce se edifică, aceasta cu atât mai mult cu cât clădirea (fundația) nu este abandonată, nedemontabilă și imposibil de mutat pe un alt amplasament. Noțiunea de teren ocupat nu are în vedere exclusiv construcții terminate, funcționale la data intrării în vigoare a legii, sensul real al condiției ferindu-se la faptul că terenul nu este liber sau nu poate fi eliberat. Cu privire la cererea reclamantei de acordare a unui alt teren în compensare pentru cel ce nu poate fi restituit în natură, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată.

Inițiativa compensării cu alt bun aparține entității deținătoare și nu persoanei îndreptățite, deoarece dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 10 alin. (10) din Legea nr. 10/2001 prevăd expres că bunurile în compensare sunt oferite de entitatea învestită cu soluționarea notificării, acordul persoanei îndreptățite în privința acestei măsuri intervenind doar ulterior ofertei formulate de entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire. S-a mai reținut că din actele de la dosar nu rezultă că deținătorul bunului ar fi făcut o astfel de ofertă reclamantei. În atare situație singura modalitate de satisfacere a pretențiilor reclamantei este acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta P.M.H. iar prin decizia civilă nr. 160 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași a fost respins apelul pentru următoarele considerente: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta P.M.H. a contestat dispoziția nr. 360 din 28 iulie 2009 emisă de Primarul Municipiului Vaslui solicitând stabilirea suprafeței exacte de teren din Vaslui, pe care are dreptul să o primească în calitate de moștenitoare legală a defunctului A.G.

ce suprafață de teren poate fi restituită în natură, respectiv a suprafeței de 1.321,25 mp de la aceeași adresă modificarea parțială a Dispoziției nr. 360/2009 în sensul exonerării sale de la plata sumei de 654.974 RON contravaloarea clădirii abandonate, stabilirea valorii de piață a imobilelor clădiri ce existau pe suprafața de 738 mp, iar după epuizarea tuturor posibilităților de restituire în natură cât și a valorii reale a terenului în litigiu să se dispună obligarea pârâților la plata sumelor stabilite ca despăgubiri.

Prin dispoziția nr. 360 din 28 iulie 2009 emisă de Primarul Municipiului Vaslui s-a restituit în natură reclamantei suprafața de 1.557 mp teren pe care se află edificată fundația fostului sediu al Primăriei Vaslui în suprafață de 323,88 mp cu obligația acesteia de a plăti suma de 654.974 RON contravaloarea fundației, iar pentru construcția în suprafață de 738 mp și pentru diferența de teren deținută de SRI Vaslui în suprafață de 2.538 mp se propune acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Primarul și Consiliul Local al Municipiului Vaslui au formulat întâmpinare prin care arată că suprafața de teren revendicată de reclamantă în suprafață de 4.095 mp este situată în Vaslui și că potrivit procesului-verbal din 1956 de preluare a imobilului fosta proprietate A.G.

suprafața consemnată este de 3.584 mp din care 2.538 mp teren și 738 mp construcții și că ceea ce se poate restitui este suprafața de 1.557 mp, iar pentru diferența de 2.538 mp, să se acorde măsuri reparatorii în echivalent, la data de 26 august 2009 s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie pentru imobilul teren în suprafață de 1.557 mp, situație în care se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală. Instanța de apel a mai reținut că potrivit raportului de expertiză C.C. întocmit în cauză rezultă că în prezent situația juridică a imobilului teren proprietatea defunctului A.G.

având suprafața de 4.095 mp situată în Vaslui, preluat de stat în 1950 conform Decretului nr. 52/1950 se prezintă astfel: - suprafața de 2.538 mp face parte din domeniul public al statului și este în administrarea operativă a SRI; - suprafața de 1.557 mp ce a fost atribuită reclamantei prin dispoziția nr. 360/2009 include și întreaga fundație a construcției existente pe teren având în vedere și existența gurii de vizitare și a conductei ce aparțin domeniului public; - în imediata vecinătate a terenului revendicat de către reclamantă se află o suprafață de 1.314 mp teren liber de construcții - care făcea parte din suprafața de teren aferentă inițial construcției sediului Consiliului local, acest teren reprezentând domeniul privat al Municipiului Vaslui.

Conform raportului de expertiză F.G., întocmit în cauză rezultă că valoarea construcției "Sediu Primăria Vaslui" din Vaslui actualmente nr. 41 este de 471.984,12 RON conform înregistrărilor contabile și întrucât nu s-au găsit integral situațiile de lucrări, nu se poate face o comparare a acestora la stadiul fizic existent. Valoarea construcțiilor existente pe terenul revendicat de fostul proprietar a fost estimată la 498.000 RON prin metoda costurilor la data de referință a evaluării. Potrivit art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Oportunitatea aplicării acestei măsuri revine exclusiv unității deținătoare. De altfel, potrivit procesului-verbal de punere în posesie din 26 august 2009 rezultă că s-a procedat la punerea în posesie a reclamantei cu imobilul teren în suprafață de 1.557 mp din Vaslui, f. n.. Astfel, reține instanța, că în atare condiții, a susține că în mod greșit a fost obligată să plătească UAT Vaslui contravaloarea fundației ce se află pe terenul restituit în natură și cu care a fost pusă în posesie este nefondată și nu va fi reținută. Modalitatea de despăgubire a persoanelor îndreptățite prin acordarea în compensare a altor bunuri este prevăzută de lege, dar devine aplicabilă doar în eventualitatea în care la dispoziția primarului există bunuri sau servicii disponibile.

În condițiile în care pârâtul a respectat obligația de a afișa lunar lista în care se specifică că nu există bunuri disponibile, sau servicii ce pot fi acordate în compensare, în cauză nefiind făcută dovada contrarie, compensarea solicitată de reclamantă nu este posibilă. În atare situație, în mod corect tribunalul a reținut că singura modalitate de satisfacere a pretențiilor reclamantei este acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafețele de teren ce nu pot fi restituite în natură. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P.M.H. solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Astfel recurenta susține că instanța de apel a denaturat obiectul cauzei, judecând cererea ce nu s-a cerut, în condițiunile în care a solicitat a i se stabili măsura reparatorie a compensării, iar instanțele nu au analizat acest petit. O altă critică, vizează faptul că nu a fost analizată nici cererea prin care solicitase să se stabilească cu exactitate suprafața de teren la care este îndreptățită reclamanta în calitate de unic moștenitor a defunctului A.G., precum și restituirea în natură a întregii suprafețe de teren, nu numai suprafeței de 1557 mp teren. În aceeași idee, recurenta mai învederează faptul că nu a fost examinat nici petitul ce viza modificarea dispoziției contestate în sensul exonerării ei de la obligația de a plăti suma de 654.974 RON, cu titlu de preț al lucrării (fundație) sediul Consiliului Municipal Vaslui.

În subsidiar recurenta a solicitat stabilirea valorii reale a construcției. Recurenta mai învederează că instanțele nu au sesizat că în cauză au fost emise două dispoziții ce vizează soluționarea aceleiași notificări, respectiv dispoziția nr. 6 din 10 ianuarie 2006 și dispoziția nr. 360/2009. Or, susține recurenta, prin respingerea contestației formulate împotriva dispoziției nr. 360/2009, instanțele au menținut un act administrativ nelegal, cu atât mai mult cu cât instanța de fond a pus dispoziția nr. 360/2009 la egalitate de putere juridică cu dispoziția nr. 6/2006 fără a ține cont de faptul că dispoziția nr. 6/2006 fusese revocată prin art. 7 din dispoziția nr. 360/2009. Mai mult, susține recurenta, lăsând nesoluționat capătul de cerere prin care solicită stabilirea valorii exacte a clădirii, Sediul Consiliului Municipal Vaslui, instanțele au lăsat în vigoare dispoziția nr. 360 și cu privire la obligarea reclamantei la plata sumei de 654.974 RON.

Intimatul Consiliul local al Municipiului Vaslui prin întâmpinarea depusă la dosar s-a opus admiterii recursului. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Obiectul dedus judecății vizează modificarea și completarea dispoziției nr. 360 din 28 iulie 2009 emisă de Primarul Municipiului Vaslui în sensul stabilirii suprafeței exacte de teren la care este îndreptățită reclamanta în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru a fi restituită în natură, având în vedere că în schița topo anexă la dispoziția nr. 360 din 28 iulie 2009 este evidențiată suprafața de 1321,25 mp situată în Vaslui, precum și modificarea parțială a art. 1 din dispoziția nr. 360 din 28 iulie 2009 în sensul menținerii dispoziției privind restituirea în natură a suprafeței de 1557 mp teren, înlăturarea obligației de plată a sumei de 654.974 RON contravaloarea clădirii abandonate "Sediul Primăriei Municipiului Vaslui". Un alt petit al acțiunii principale viza stabilirea valorii de piață a imobilelor clădiri, ce existau pe suprafața de 738 mp la momentul notificării și imposibil de restituit în natură, clădirile fiind demolate.

Față de petitele acțiunii, și considerentele hotărârii recurate, este de reținut că în cauză nu au fost examinate toate petitele cu care instanța fusese învestită prin acțiunea principală, în condițiunile în care a fost contestată suma de 654.974 RON contravaloarea clădirii abandonate "Sediul Consiliului local" și în condițiile în care expertul C.C. a evidențiat existența unei suprafețe de 1314 mp teren liber de construcții ce făcea parte din suprafața de teren aferentă inițial construcției sediul Consiliului local. Deși în cauză a fost efectuată o expertiză de către expertul F.G.

având ca obiectiv principal tocmai stabilirea valorii reale a construcției "Sediul Primăriei Vaslui", (pornind de la situația lucrărilor evidențiată în arhiva Primăriei Vaslui, și în evidențele contabile), prin verificarea în teren a realității lucrărilor executate cât și a valorii manoperei, totuși instanța de apel nu a examinat și analizat niciuna din aspectele legate de valoarea și respectiv situația faptică a lucrărilor de la fundația Sediului Primăriei Vaslui. O examinare a situației lucrărilor de la "Sediul Primăriei Vaslui" (fundație) se impunea cu atât mai mult cu cât reclamanta a contestat valoarea acesteia de 654.974 RON, la care a fost obligată prin Dispoziția nr. 360 din 28 iulie 2009, dar și raportat la faptul că această construcție se află într-un anumit stadiu - "fundație" din anul 2000 când au fost sistate lucrările, iar în evidențele contabile ale pârâtului figurează ca având valoarea de 471.984,12 RON.

Cum aspectele legate de valoarea reală a fundației "Sediul Consiliului Municipal Vaslui" și de stadiul ei actual, constituie unul din petitele acțiunii, ce vizează chiar fondul cauzei, și cum aceste aspecte nu au format obiect al examinării instanței de apel (deși constituiau motive de apel), recursul reclamantei este fondat, motiv pentru care în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ., urmează a fi admis, a se casa hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, ocazie cu care urmează a fi administrate noi probe, inclusiv o nouă expertiză care să clarifice atât situația cât și valoarea reală a lucrării denumită fundația Sediului Consiliului Municipal Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta P.M.H. împotriva deciziei nr. 160 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2011.