ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4183/2010

Asupra recursului de față, constată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția civilă, reclamanta G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Vaslui, anularea dispoziției nr. 869 din 19 decembrie 2008 emisă de acesta, prin care i s-a respins notificarea privind restituirea în natură a imobilului situat în Vaslui, compus din teren în suprafață de 683 mp și construcții în suprafață de 147,26 mp (din care 120,86 mp locuință și 26,40 mp anexe), propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent doar pentru ¾ din imobil. Prin sentința civilă nr. 353 din 24 martie 2009, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul solicitat a fost expropriat prin Decretul prezidențial nr. 109 din 17 iunie 1986 de la proprietarii G.G., G.V., G.M., G.V.

și O.C. După apariția Legii nr. 10/2001 a formulat notificare pentru restituirea imobilului expropriat doar reclamanta G.G., astfel că, față de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dreptul de proprietate se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun. Prin decizia nr. 119 din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanta G.G., a schimbat în tot sentința tribunalului, iar pe fond a admis contestația și a modificat dispoziția contestată în sensul că la art. 2 se va prevedea că se propun despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru întreg imobilul și nu doar pentru ¾ din imobil.

În motivarea deciziei de apel s-a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că de cotele moștenitorilor care nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 beneficiază ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite, care au formulat în termen cerere de restituire. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că inițial a recunoscut dreptul reclamantei pentru întregul imobil, a fost nevoit să dispună acordarea de măsuri reparatorii doar pentru ¾ din imobil pentru că, în caz contrar, dosarul ar fi fost restituit a doua oară de Comisia locală Vaslui pentru analizarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. La termenul din 2 iulie 2010, instanța a invocat excepția nulității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Dispozițiile înscrise în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. prevăd limitativ motivele pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri, iar cele prevăzute de art. 302 1 alin. (1) pct. 3 din același cod prescriu că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Recursul fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. În speță, deși recurentul-pârât invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din dezvoltarea acestuia nu rezultă în ce constă încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, motivarea referindu-se în realitate la alte considerente decât cele avute în vedere de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată, ceea ce echivalează cu o nemotivare în înțelesul prevederilor art. 302 1 C. proc.

civ. Prin motivul de recurs invocat, pârâtul nu precizează ce dispoziții legale au fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel, menționând doar că nu a putut să dispună acordarea de măsuri reparatorii doar pentru ¾ din imobil pentru că, în caz contrar, dosarul ar fi fost restituit a doua oară de Comisia locală Vaslui pentru analizarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001. Ca atare, recursul declarat în cauză se constată nul în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Vaslui împotriva deciziei nr. 119 din 17 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2010.