ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3778/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 440/R din 24 martie 2010 a Tribunalului Vaslui s-a admis recursul declarat de recurentele Primarul mun. Vaslui și Primăria municipiului Vaslui împotriva sentinței civile nr. 3857 din 27 noiembrie 2009 a Judecătoriei Vaslui pe care a casat-o în parte cu privire la soluția pe contestația la titlu. A fost declinată competență de soluționare a contestației la titlu formulată de Primarul municipiului Vaslui și Primăria municipiului Vaslui în contradictoriu cu F.G. și F.E., vizând lămurirea deciziei 89 din 23 mai 2008 a Curții de Apel Iași, la Curtea de Apel Iași. S-a disjuns recursul declarat de recurentele Primarul municipiului Vaslui și Primăria municipiului Vaslui împotriva sentinței: civile 3857 din 27 noiembrie 2009 a Judecătoriei Vaslui privind contestația la executare propriu-zisă și s-a acordat termen la 21 aprilie 2010, pentru când vor fi citate părțile.

Pentru a hotărî astfel s-au reținut următoarele: Contestația la executare cu care a fost investită Judecătoria Vaslui nu are precizat temeiul în drept, dar motivarea acestei acțiuni constă în imposibilitatea punerii în executare a deciziei 89 din 23 mai 2008 a Curții de Apel Iași, pentru că suprafața restituită prin acest titlu, de 723 mp cuprinde și o suprafață care nu se află în posesia debitorilor, ci a unui alt proprietar - SC L.S. SRL. La termenul din 30 octombrie 2009, la prima instanță, reprezentantul contestatorilor a arătat că prezenta contestație la executare vizează lămurirea titlului, iar la termenul din 24 martie 2010, în recurs, acesta a arătat că prezenta acțiune reprezintă o contestație la executare propriu - zisă prin care solicită anularea actelor de executare și o contestație la titlu prin care urmărește lămurirea titlului executoriu - decizia Curții de Apel Iași.

În dosarul nr. 236/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc A.L. s-a început executarea silită prin somația din 2 septembrie 2009 pentru punerea în executare a deciziei nr. 89 din 23 mai 2008 a Curții de Apel Iași, respectiv pentru predarea silită a imobilului. Prin decizia 89 din 23 mai 2008 s-a admis apelul și s-a schimbat în parte sentința 175 din 22 februarie 2006 a Tribunalului Vaslui în sensul că s-a dispus restituirea unei suprafețe mai mari decât cea stabilită prin sentință, respectiv restituirea în natură a suprafeței de 723 mp. Conform art. 400 alin. (2) C. proc. civ. contestația la titlu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Întrucât în cauză se execută decizia nr. 89 /2008 a Curții de Apel Iași, rezultă că este de competența Curții de Apel Iași să soluționeze contestația la titlu.

Întrucât normele prevăzute de art. 400 alin. (2) C. proc. civ. sunt imperative, s-a reținut motivul de nelegalitate al sentinței 385 din 27 noiembrie 2009, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și, în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ., s-a admis recursul, s-a casat în parte sentința și s-a declinat competența judecării contestației la titlu la Curtea de Apel Iași. Întrucât contestația la executare propriu - zisă este de competența instanței de executare - judecătoria, s-a disjuns recursul formulat împotriva sentinței 3857 din 27 noiembrie 2009 a Judecătoriei Vaslui privind acest tip de contestație și s-a acordat termen. Primind cauza spre soluționare, Curtea a constatat următoarele: Prin contestația la executare s-a cerut lămurirea titlului executoriu, decizia civilă nr. 89 din 23 mai 2008 a Curții de Apel Iași.

În motivarea contestației s-au invocat următoarele: Ca urmare a cererii reclamantului F.G. de punere în posesie cu suprafața de 723 mp ce i-a fost restituită prin decizia civilă nr. 89 din 23 mai 2008, s-a procedat la efectuarea măsurătorilor și s-a constatat că o parte din suprafața de teren din titlu se suprapune peste proprietatea unui terț, SC L.S. SRL. Chiar și în aceste condiții în care s-a constatat că nu se poate aduce la îndeplinire hotărârea, au întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 14561 din 24 iulie 1994 pe care reclamantul a refuzat să îl semneze. S-a susținut că în mod eronat Curtea de Apel Iași a dispus restituirea în natură a suprafeței de 723 mp, stabilind că aceasta este liberă în condițiile în care suprafața liberă a rezultat printr-un artificiu al operației de translațiune a proprietății spre sud-vest, înspre strada Traian, rezultând astfel o suprapunere peste proprietatea altor persoane.

Contestatorii au precizat obiectul contestației ca fiind lămurirea înțelesului întinderii și aplicării titlului executoriu. Prin decizia civilă nr. 89 din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Iași rămasă irevocabilă s-a dispus restituirea în natură către reclamante a terenului în suprafață de 723 mp situat în Vaslui, astfel cum a fost identificat în planșa nr. 1 anexă a raportului de expertiză întocmit de expertul P.A., raport ce face parte din decizie. În planșa 1 a raportului de expertiză, terenul este delimitat și identificat în mod clar de natură a se putea pune în executare. Contestația la executare care vizează lămurirea dispozitivului poate fi primită în cazul în care dispozitivul hotărârii nu este clar sau echivoc, fără a se modifica situația reținută definitiv, cu putere de lucru judecat.

Prin urmare, în acest cadru nu se poate repune în discuție și a se combate situația ce fapt care și-a primit o soluție în procesul de fond. Or, pe de o parte prin contestație se critică soluția dată prin decizia Curții de Apel, ceea ce nu este posibil pe această cale, iar pe de altă parte se constată că dispozitivul deciziei cuprinde date care să permită executarea lui, cu atât mai mult cu cât în cauză prin procesul verbal din 16 septembrie 2009, întocmit în dosarul de executare nr. 236/2004 al Biroului Executorului Judecătoresc A.I. s-a procedat la identificarea, delimitarea terenului în suprafață de 723 mp, deci la punerea în executare, ceea ce înseamnă că dispozitivul deciziei este clar și se poate pune în executare.

Susținerile contestatorilor că terenul restituit intimatului s-a suprapus cu terenul unor terțe persoane, nu au relevanță în soluționarea contestației la titlu și nu pot fi valorificate pe această cale. Drept urmare contestația la titlu formulată este neîntemeiată, dispozitivul deciziei fiind clar și a fost pus în executare. Astfel, față de consideratele expuse, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 94 din 11 iunie 2010 a respins contestația la titlu formulată de Primarul municipiului Vaslui și Primăria municipiului Vaslui, în contradictoriu cu intimații F.G. și F.I., respingând cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimați.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Primarul municipiului Vaslui și Primăria municipiului Vaslui, invocând în drept motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenții arată în esență, după prezentarea succintă a situației de fapt că, se raliază concluziilor întocmite de executorul judecătoresc. De asemenea, își exprimă nemulțumirea față de ușurința cu care expertul tehnic P.A. a identificat și delimitat terenul în discuție, în condițiile în care printr-o hotărâre judecătorească aflată la dosarul cauzei, Judecătoria Vaslui a constatat că respectivul teren se află în proprietatea unui terț, respectiv SC L.S. SRL. Recursul este nul. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Recursul se motivează conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, precizarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prev. de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat.

În cauză, recurentul a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă nu formulează critici care, raportat la soluția respingerii contestației la titlu formulată de Primarul municipiului Vaslui și Primăria municipiului Vaslui, să facă posibilă încadrarea în motivul invocat în drept. Recurenții din cauză enunță numai motivul de recurs în drept, fără să facă vreo critică privind nelegalitatea hotărârii recurate, enunțând câteva aspecte de fapt, respectiv de netemeinicie, care nu pot face obiectul unei critici în recurs. Susținerile recurenților au caracter general, sunt imprecise și nu rezultă din ele relevanța față de soluția pronunțată prin hotărârea recurată. Instanța investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care motivele sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.

De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici existența unor motive pe care, din oficiu să le poată pune în discuția părților și asupra cărora să delibereze. Așa fiind, urmează a se reține că recursul este nul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanții Primarul Municipiului Vaslui și Primăria Municipiului Vaslui împotriva deciziei nr. 94 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2011.