ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3778/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin decizia

civilă nr. 440/R din 24 martie 2010 a Tribunalului Vaslui s-a admis recursul

declarat de recurentele Primarul mun. Vaslui și

Primăria municipiului Vaslui împotriva sentinței

civile nr. 3857 din 27

noiembrie 2009 a Judecătoriei Vaslui pe care a casat-o în parte cu privire la soluția

pe contestația la titlu.

A fost

declinată competență de soluționare a contestației la titlu formulată de

Primarul municipiului Vaslui și Primăria municipiului Vaslui în contradictoriu

cu F.G. și F.E., vizând lămurirea deciziei 89 din 23 mai 2008 a Curții de Apel

Iași, la Curtea de Apel Iași.

S-a

disjuns recursul declarat de recurentele Primarul municipiului Vaslui și

Primăria municipiului Vaslui împotriva sentinței: civile 3857 din 27 noiembrie 2009

a Judecătoriei Vaslui privind contestația la executare propriu-zisă și s-a

acordat termen la 21 aprilie 2010, pentru când vor fi citate părțile.

Pentru a hotărî astfel s-au reținut

următoarele:

Contestația la

executare cu care a fost investită Judecătoria Vaslui nu are precizat temeiul

în drept, dar motivarea acestei acțiuni constă în imposibilitatea punerii în

executare a deciziei 89 din 23 mai 2008 a Curții de Apel Iași, pentru că

suprafața restituită prin acest titlu, de 723 mp cuprinde și o suprafață care

nu se află în posesia debitorilor, ci a unui alt proprietar - SC L.S. SRL.

La termenul

din 30 octombrie 2009, la prima instanță, reprezentantul contestatorilor a

arătat că prezenta contestație la executare vizează lămurirea titlului, iar la

termenul din 24 martie 2010, în recurs, acesta a arătat că prezenta acțiune

reprezintă o contestație la executare propriu - zisă prin care solicită

anularea actelor de executare și o contestație la titlu prin care urmărește

lămurirea titlului executoriu - decizia Curții de Apel Iași.

În

dosarul nr. 236/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc A.L. s-a

început executarea silită prin somația din 2

septembrie 2009 pentru punerea în executare a deciziei nr.

89 din 23 mai

2008 a Curții de Apel Iași, respectiv pentru predarea silită a imobilului.

Prin decizia

89 din 23 mai 2008 s-a admis apelul și s-a schimbat în parte sentința 175 din 22

februarie 2006 a Tribunalului Vaslui în sensul că s-a dispus restituirea unei

suprafețe mai mari decât cea stabilită prin sentință, respectiv restituirea în

natură a suprafeței de 723 mp.

Conform art. 400 alin. (2) C. proc. civ. contestația la

titlu se introduce la

instanța

care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Întrucât în

cauză se execută decizia nr. 89 /2008 a Curții de Apel Iași, rezultă că este de

competența Curții de Apel Iași să soluționeze contestația la titlu.

Întrucât

normele prevăzute de art. 400 alin. (2) C. proc. civ. sunt imperative, s-a

reținut motivul de nelegalitate al sentinței 385 din 27 noiembrie 2009,

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și, în temeiul art. 312 alin. (6) C.

proc. civ., s-a admis recursul, s-a casat în parte sentința și s-a declinat

competența judecării contestației la titlu la Curtea de Apel Iași.

Întrucât

contestația la executare propriu - zisă este de competența instanței de

executare - judecătoria, s-a disjuns recursul formulat împotriva sentinței 3857

din 27 noiembrie 2009 a Judecătoriei Vaslui privind acest tip de contestație și

s-a acordat termen.

Primind cauza

spre soluționare, Curtea a constatat următoarele:

Prin

contestația la executare s-a cerut lămurirea titlului executoriu, decizia

civilă nr. 89 din 23 mai 2008 a Curții de Apel Iași.

În motivarea contestației s-au invocat

următoarele:

Ca urmare a

cererii reclamantului F.G. de punere în posesie cu suprafața de 723 mp ce i-a

fost restituită prin decizia civilă nr. 89 din 23 mai 2008, s-a procedat la

efectuarea măsurătorilor și s-a constatat că o parte din suprafața de teren din

titlu se suprapune peste proprietatea unui terț, SC L.S. SRL.

Chiar

și în aceste condiții în care s-a constatat că nu se poate aduce la îndeplinire

hotărârea, au întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 14561 din 24

iulie 1994 pe care reclamantul a refuzat să îl semneze.

S-a

susținut că în mod eronat Curtea de Apel Iași a dispus restituirea în natură a suprafeței

de 723 mp, stabilind că aceasta este liberă în condițiile în care suprafața

liberă a rezultat printr-un artificiu al operației de translațiune a

proprietății spre sud-vest, înspre strada Traian, rezultând astfel o

suprapunere peste proprietatea altor persoane.

Contestatorii au precizat obiectul contestației ca fiind lămurirea

înțelesului întinderii și

aplicării

titlului executoriu.

Prin decizia

civilă nr. 89 din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Iași rămasă irevocabilă s-a

dispus restituirea în natură către reclamante a terenului în suprafață de 723 mp

situat în Vaslui, astfel cum a fost identificat în planșa nr. 1 anexă a

raportului de expertiză întocmit de expertul P.A., raport ce face parte din

decizie.

În planșa 1 a

raportului de expertiză, terenul este delimitat și identificat în mod clar de

natură a se putea pune în executare.

Contestația la executare care vizează lămurirea dispozitivului poate fi

primită în cazul în

care

dispozitivul hotărârii nu este clar sau echivoc, fără a se modifica situația

reținută definitiv, cu putere de lucru judecat.

Prin

urmare, în acest cadru nu se poate repune în discuție și a se combate situația

ce fapt care și-a primit o soluție în procesul de fond.

Or, pe

de o parte prin contestație se critică soluția dată prin decizia Curții de

Apel, ceea ce nu este posibil pe această cale, iar pe de altă parte se constată

că dispozitivul deciziei cuprinde date care să permită executarea lui, cu atât

mai mult cu cât în cauză prin procesul verbal din 16 septembrie 2009, întocmit

în dosarul de executare nr. 236/2004 al Biroului Executorului Judecătoresc A.I.

s-a procedat la identificarea, delimitarea terenului în suprafață de 723 mp,

deci la punerea în executare, ceea ce înseamnă că dispozitivul deciziei este

clar și se poate pune în executare.

Susținerile

contestatorilor că terenul restituit intimatului s-a suprapus cu terenul unor

terțe persoane, nu au relevanță în soluționarea contestației la titlu și nu pot

fi valorificate pe această cale.

Drept urmare

contestația la titlu formulată este neîntemeiată, dispozitivul deciziei fiind

clar și a fost pus în executare.

Astfel, față

de consideratele expuse, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, prin decizia civilă nr. 94 din 11 iunie 2010 a respins

contestația la titlu formulată de Primarul municipiului Vaslui și Primăria

municipiului Vaslui, în contradictoriu cu intimații F.G. și F.I., respingând

cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimați.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs Primarul municipiului Vaslui și Primăria

municipiului Vaslui, invocând în drept motivul prev. de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurenții

arată în esență, după prezentarea succintă a situației de fapt că, se raliază

concluziilor întocmite de executorul judecătoresc.

De asemenea,

își exprimă nemulțumirea față de ușurința cu care expertul tehnic P.A. a

identificat și delimitat terenul în discuție, în condițiile în care printr-o

hotărâre judecătorească aflată la dosarul cauzei, Judecătoria Vaslui a

constatat că respectivul teren se află în proprietatea unui terț, respectiv SC L.S.

SRL.

Recursul este

nul.

Potrivit art.

302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Recursul se

motivează conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind arătate

limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede

că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

A motiva

recursul înseamnă, pe de o parte, precizarea motivului de recurs, prin indicarea

unuia dintre motivele prev. de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte

dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs

invocat.

În cauză,

recurentul a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă nu formulează critici

care, raportat la soluția respingerii contestației la titlu formulată de

Primarul municipiului Vaslui și Primăria municipiului Vaslui, să facă posibilă

încadrarea în motivul invocat în drept.

Recurenții din cauză

enunță numai motivul de recurs în drept, fără

să facă vreo critică privind

nelegalitatea hotărârii recurate, enunțând câteva aspecte de fapt, respectiv de

netemeinicie, care nu pot face obiectul unei critici în recurs.

Susținerile recurenților au caracter

general, sunt imprecise și nu rezultă din ele relevanța față de soluția pronunțată

prin hotărârea recurată.

Instanța investită cu

judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în

măsura în care motivele sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită,

ceea ce nu s-a realizat în cauză.

De asemenea, Înalta Curte

nu a constatat nici existența unor motive pe care, din oficiu să le poată pune

în discuția părților și asupra cărora să delibereze.

Așa fiind, urmează a se

reține că recursul este nul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat

de reclamanții Primarul Municipiului Vaslui și Primăria Municipiului Vaslui

împotriva deciziei nr. 94 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2011.