ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.03.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 897/2008

HOTĂRÂRE
05.03.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 897/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 394

din 2 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Caraș – Severin, în dosar nr. 4081/115/2006,

s-a respins acțiunea comercială formulată de reclamanta SC F. Caraș - Severin,

împotriva pârâtelor Primăria Municipiului Reșița și C.L.M. Reșița, pentru

pretenții.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că pretențiile reclamantei față de pârâtele

Primăria și C.L. Reșița sunt pretenții de natură comercială, astfel cum rezultă

din înscrisurile aflate la dosar.

Conform

art. 720

1

alin. (1) C. proc. civ., în procesele și cererile în

materie comercială

evaluările în bani, înainte de introducerea cererii

de  chemare în judecată,

reclamantul va încerca soluționarea

litigiului prin consiliere directă cu cealaltă parte.

Întrucât

reclamanta nu a îndeplinit procedura prevăzută de art. 720

1

civ., instanța a respins acțiunea comercială formulată de reclamanta SC F.

Caraș - Severin.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel, în termen legal și motivat,

reclamanta

SC F. Caraș - Severin, criticând-o ca netemeinică și nelegală

și

solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În

motivare, arată că acțiunea introdusă a fost civilă și nu comercială,

deoarece

nu are și nici nu a avut contract cu Primăria Reșița sau cu C.L.

Reșița,

pentru a construi împreună Blocurile B6 și B7 D., ci cu I.J.G.C.L.

Caraș -

Severin, care ulterior s-a transformat în SC P. SA, iar în anul 1966

Primăria

Reșița a preluat de la aceștia executarea apartamentelor de la aceste b

locuri.

Prin decizia nr. 167 din 21

iunie 2007, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul reclamantei ca

nefondat.

Împotriva acestei decizii

reclamanta SC F. Caraș – Severin a declarat

recurs, în termen, solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare la prima

instanță fiind vorba de o cauză civilă.

În

motivarea recursului se susține că reclamanta a formulat împotriva pârâților o

acțiune civilă nu comercială iar tribunalul a transformat-o într-o acțiune

comercială și de aceea instanța de apel ar fi trebuit să constate că este o „transformare

total nefondată” sau să admită încercarea de conciliere făcută de reclamantă

după ce a aflat soluția instanței de fond.

Examinând

recursul prin prisma motivului invocat Înalta Curte constată că acesta este

nefondat.

Deși

recurenta nu face o încadrare în drept a motivului invocat, din dezvoltarea

acestuia, destul de deficitară, rezultă că ar putea fi încadrat în motivul prevăzut

de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a prevederilor

art. 292 și 295 alin. (2) C. proc. civ., la care recurenta face trimitere.

Motivul

invocat nu este întemeiat întrucât, făcând o corectă aplicare a prevederilor

legale, respectiv a art. 720

1

ce a apreciat, în mod just, ca și tribunalul, că se află în prezența unei cauze

de natură comercială, a stabilit, în mod corect, că acțiunea reclamantei este

inadmisibilă datorită neefectuării concilierii prealabile. Aceasta întrucât

raporturile juridice dintre părți sunt, în mod evident, raporturi de natură

comercială, iar acțiunea reclamantei, indiferent de reprezentarea pe care

aceasta a avut-o la introducerea ei, este una comercială.

Nici

prevederile art. 292 și 295 alin. (2) C. proc. civ., invocate de recurentă și

nici cele ale art. 720

1

nu permit efectuarea concilierii prealabile

în faza apelului și nici după sesizarea instanței cu o acțiune comercială

evaluabilă în bani și de aceea, în mod corect, instanța de apel a reținut că nu

poate admite apelul și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, în

vederea efectuării procedurii de conciliere.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC F. SRL Caraș - Severin prin administrator judiciar I.P.U.R.L.

CONTA Reșița, împotriva deciziei nr. 167 din 21 iunie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-05-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7619/2006
care reclamanta a adresat-o în deplină legalitate. Fără nici un temei legal, Prefectura județului Caraș Severin prin adresele nr. 9/5777 din 24 iunie 2003 și nr. 9/8495 din 16 iulie 2003 îi comunică reclamantei faptul că soluționarea notifi
ÎCCJ 2009-04-01
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4396/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Caraș Severin sub nr. 940/C/2005 din 2 februarie 2005 reclamantul M.O.I. prin mandatar O.C.M. a acționat în judec
ÎCCJ 2010-02-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1215/2010
sentința civilă nr. 276 din 9 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B.P.M., împotriva pârâtului Statul Român, prin municipiul Reșița, prin Primar. S-a dispus anularea
ÎCCJ 2010-05-04
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1507/2010
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, reclamanta SC B.C. SA REȘIȚA, în contradictoriu cu pârâta SC M.P. SRL REȘIȚA a solicitat
ÎCCJ 2005-06-08
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4989/2005
nță, contractul de vânzare–cumpărare este lovit de nulitate absolută, având o cauză ilicită, statul neputând vinde ceea ce a dobândit abuziv. Referitor la autoritatea de lucru judecat, recurenta–reclamantă a arătat că instanțele au nesocoti
Sursă