ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 897/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 394 din 2 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Caraș – Severin, în dosar nr. 4081/115/2006, s-a respins acțiunea comercială formulată de reclamanta SC F. Caraș - Severin, împotriva pârâtelor Primăria Municipiului Reșița și C.L.M. Reșița, pentru pretenții. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pretențiile reclamantei față de pârâtele Primăria și C.L. Reșița sunt pretenții de natură comercială, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar. Conform art. 720 1 alin. (1) C. proc. civ., în procesele și cererile în materie comercială evaluările în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin consiliere directă cu cealaltă parte.

Întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., instanța a respins acțiunea comercială formulată de reclamanta SC F. Caraș - Severin. Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal și motivat, reclamanta SC F. Caraș - Severin, criticând-o ca netemeinică și nelegală și solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivare, arată că acțiunea introdusă a fost civilă și nu comercială, deoarece nu are și nici nu a avut contract cu Primăria Reșița sau cu C.L. Reșița, pentru a construi împreună Blocurile B6 și B7 D., ci cu I.J.G.C.L. Caraș - Severin, care ulterior s-a transformat în SC P. SA, iar în anul 1966 Primăria Reșița a preluat de la aceștia executarea apartamentelor de la aceste b locuri.

Prin decizia nr. 167 din 21 iunie 2007, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul reclamantei ca nefondat. Împotriva acestei decizii reclamanta SC F. Caraș – Severin a declarat recurs, în termen, solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare la prima instanță fiind vorba de o cauză civilă. În motivarea recursului se susține că reclamanta a formulat împotriva pârâților o acțiune civilă nu comercială iar tribunalul a transformat-o într-o acțiune comercială și de aceea instanța de apel ar fi trebuit să constate că este o „transformare total nefondată” sau să admită încercarea de conciliere făcută de reclamantă după ce a aflat soluția instanței de fond. Examinând recursul prin prisma motivului invocat Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Deși recurenta nu face o încadrare în drept a motivului invocat, din dezvoltarea acestuia, destul de deficitară, rezultă că ar putea fi încadrat în motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a prevederilor art. 292 și 295 alin. (2) C. proc. civ., la care recurenta face trimitere. Motivul invocat nu este întemeiat întrucât, făcând o corectă aplicare a prevederilor legale, respectiv a art. 720 1 C. proc. civ., instanța de apel, după ce a apreciat, în mod just, ca și tribunalul, că se află în prezența unei cauze de natură comercială, a stabilit, în mod corect, că acțiunea reclamantei este inadmisibilă datorită neefectuării concilierii prealabile. Aceasta întrucât raporturile juridice dintre părți sunt, în mod evident, raporturi de natură comercială, iar acțiunea reclamantei, indiferent de reprezentarea pe care aceasta a avut-o la introducerea ei, este una comercială.

Nici prevederile art. 292 și 295 alin. (2) C. proc. civ., invocate de recurentă și nici cele ale art. 720 1 nu permit efectuarea concilierii prealabile în faza apelului și nici după sesizarea instanței cu o acțiune comercială evaluabilă în bani și de aceea, în mod corect, instanța de apel a reținut că nu poate admite apelul și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, în vederea efectuării procedurii de conciliere. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC F. SRL Caraș - Severin prin administrator judiciar I.P.U.R.L. CONTA Reșița, împotriva deciziei nr. 167 din 21 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2008.