ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7619/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele: Prin sentința civilă nr. 1350 din 4 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, în al doilea ciclu procesual, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta V.E. împotriva pârâtei Prefectura județului Timiș; s-a dispus anularea adreselor nr. 915777 din 24 iunie 2003 și nr. 9/8495 din 16 iulie 2003 emise de Prefectura județului Caraș Severin și a obligat pârâta Prefectura județului Caraș Severin în conformitate cu art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 să soluționeze notificare ce i-a fost adresată prin dosarul execuțional nr. 431/2001 și s-a respins acțiunea reclamantei formulată împotriva pârâtelor Primăria Municipiului Reșița și A.V.A.S.

București. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat următoarele: Reclamanta s-a adresat Prefecturii județului Caraș Severin cu notificare în termen legal, în baza art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Imobilul în litigiu a avut destinația de locuință, a fost naționalizat în condițiile Decretului nr. 92/1950 și nu a primit nici un fel de despăgubire ca urmare a preluării abuzive, iar în prezent acesta este demolat și pe teren se află alte construcții. În condițiile Legii nr. 10/2001, art. 36 alin. (2) și H.G. nr. 498/2003, Prefectura județului Caraș Severin este entitatea investită cu soluționarea notificării pe care reclamanta a adresat-o în deplină legalitate.

Fără nici un temei legal, Prefectura județului Caraș Severin prin adresele nr. 9/5777 din 24 iunie 2003 și nr. 9/8495 din 16 iulie 2003 îi comunică reclamantei faptul că soluționarea notificării revine în competența Primăriei Municipiului Reșița. Or, în temeiul art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, notificarea formulată de către reclamantă în dosarul execuțional nr. 431/2001 a fost trimisă de către Primăria Municipiului Reșița, A.V.A.S., spre competentă soluționare, cu scrisoarea recomandată nr. 25277 din 5 august 2003, având în vedere că imobilul revendicat este evidențiat în patrimoniul S.C.

C.S.R. S.A. Reșița, întrucât Primăria Municipiului Reșița nu este competentă a o soluționa. A.V.A.S., la rândul său, în temeiul art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, a constatat că nu are competența legală de a acorda măsuri reparatorii prin echivalent bănesc decât în situația în care imobilul revendicat se află în patrimoniul unei societăți comerciale, care ar fi avut ca acționar statul, prin A.V.A.S. și acesta ar fi privatizat-o. Or, reclamanta nu a menționat și nu a făcut dovada, că imobilul solicitat ar fi în administrarea sau proprietatea societății comerciale la care statul prin A.V.A.S. este acționar. Așa fiind, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Primăria Municipiului Reșița și A.V.A.S.

și ca atare acțiunea reclamantei îndreptată împotriva acestor pârâte a fost respinsă. Având în vedere dispozițiile Legii nr. 10/2001 și față de situația de fapt stabilită, s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Prefectura județului Caraș Severin și a dispus anularea adreselor nr. 9/777 din 24 iunie 2003 și nr. 9/8459 din 16 iulie 2003 emise de Prefectura județului Caraș Severin, ca netemeinice și nelegale. S-a constatat că în speță nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, întrucât reclamantei nu i s-a făcut nici o ofertă, cererea acesteia nefiind soluționată în nici un fel pe cale administrativă.

Împotriva sentinței civile a declarat apel instituția Prefecturii județului Caraș Severin, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive: În conformitate cu dispozițiile art. 33 din Legea nr. 10/2001, reclamanta-intimată, în calitate de persoană îndreptățită, avea obligația să înainteze notificare la Primăria Municipiului Reșița, pe considerentul că imobilele pentru care a cerut despăgubiri sunt demolate. Având în vedere rolul administrativ al Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 10/2001, stabilit prin lege, cu adresa nr. 9/5777 din 24 iunie 2003, s-au înaintat notificarea și actele doveditoare la Primăria Municipiului Reșița, spre competentă soluționare, având în vedere că notificarea se încadrează în prevederile art. 10 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, imobilele fiind preluate în mod abuziv, prin naționalizare în condițiile Decretului nr. 92/1950 și ulterior demolate.

Prin contestația adresată Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 10/2001, reclamanta-intimată a solicitat ca notificarea să fie soluționată de aceasta în temeiul art. 36 alin. (2) din lege, prin acordarea de despăgubiri bănești. Notificarea nu poate fi soluționată în baza acestui text de lege, întrucât imobilele sunt demolate, iar pentru imobilele demolate și acordă măsuri reparatorii conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Prin decizia civilă nr. 1822 din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente: Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanta-intimată a formulat în termenul legal notificarea invocând dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar față de termenul legal precizat Prefectura este unitatea investită cu soluționarea acesteia și în consecință critica formulată de apelantă este neîntemeiată. Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs Instituția Prefectului județului Caraș Severin criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că, atât prima instanță cât și instanța de apel, nelegal au scos din cauză Primăria Reșița și A.P.A.P.S.-ul, obligând instituția prefectului să soluționeze notificarea în vederea acordării de despăgubiri bănești.

La soluționarea cauzei, instanța de apel avea obligația să țină seama și de modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin titlurile I și VII din Legea nr. 247/2005, în sensul că nu se mai acordă despăgubiri bănești în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (modificată și completată). De asemenea, s-a arătat că potrivit art. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, art. 30 și art. 34-40 din Legea nr. 10/2001, au fost abrogate, situație în care instituția prefectului nu mai este abilitată de lege pentru soluționarea notificărilor, având în vedere că nu se mai acordă despăgubiri bănești, ci numai titluri de despăgubiri. După apariția Legii nr. 247/2005 notificările nesoluționate, vor fi rezolvate în temeiul art. 16 din Titlul VII al legii.

Examinând decizia civilă recurată, în raport de motivul de recurs invocat întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul întemeiat urmând a dispune admiterea acestuia în consecință pentru următoarele considerente: În speță, situația de fapt a fost corect stabilită, respectiv imobilul a avut destinația de locuință, a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, preluarea acestuia de către stat fiind abuzivă, fără titlu. Reclamanta nu a primit nici un fel de despăgubire pentru acest imobil, iar în prezent construcția a fost demolată și în ce privește terenul aferent este afectat altor construcții, nefiind deținut de vreo societate comercială implicată în procesul de privatizare.

Reclamanții, prin notificarea nr. 437/2001, a solicitat pentru imobilul în litigiu despăgubiri bănești de la Prefectura județului Caraș-Severin, în temeiul art. 36 din Legea nr. 10/2001 nemodificată. Acestei notificări nu i s-a răspuns de către Prefectura Județului Caraș-Severin până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, care prin titlul I și VII a modificat și completat Legea nr. 10/2001, ci în anul 2003, potrivit art. 33 din Legea nr. 10/2001, nemodificată, a transmis notificare spre competentă soluționare Primăriei Reșița. Dacă la momentul soluționării cauzei în primă instanță dispozițiile art. 36 din Legea nr. 10/2001, erau în vigoare, la data soluționării cauzei în apel intrase în vigoare Legea nr. 247/2005, care prin titlul VII a abrogat dispozițiile art. 30 și art. 34-40 din Legea nr. 10/2001.

În această situație, nelegal instanța de apel a soluționat cauza fără a ține seama de modificările și completările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005. Astfel, notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Comisiei Centrale, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de autoritățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, de ordinele conducătorilor administrației publice centrale, art. 16 alin. (2) din titlul VII al acestui act normativ. Potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, în situația imobilelor, construcții demolate, notificarea formulată de persoană îndreptățită se soluționează potrivit art. 10 sau art. 11, prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul.

Ori, imobilul în litigiu este în prezent demolat și s-a aflat în raza administrativ teritorială a Primăriei Municipiului Reșița, căreia i-a fost transmisă notificarea prin adresa nr. 9/3777 din 24 iunie 2006 de către recurenta-pârâtă, astfel că Primăriei Reșița îi revine obligația să soluționeze notificarea formulată de intimata-reclamantă. Pentru aceste considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., admite recursul declarat de instituția Prefectului Județului Caraș Severin, va casa atât decizia civilă pronunțată în apel cât și sentința civilă nr. 1350 din 4 mai 2005 a Tribunalului Caraș Severin și pe fond, obligă Primăria Reșița prin Primar să soluționeze notificarea trimisă acesteia prin adresa nr. 9/3777 din 24 iunie 2003 de către instituția Prefectului Județului Caraș Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Instituția Prefectului Județului Caraș Severin împotriva deciziei civile nr. 1822 din 25 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia și sentința civilă nr. 1350 din 4 mai 2005 a Tribunalului Caraș Severin și, pe fond: obligă Primăria Reșița prin Primar să soluționeze notificarea trimisă prin adresa nr. 9/5777 din 24 iunie 2003. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2006.