ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3140/2005

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 5607 din 30 octombrie 2002 pronunțată de Judecătoria Reșița a fost admisă acțiunea civilă introdusă de reclamantul I.V.I. împotriva Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, a Consiliului Județean Reșița și a Municipiului Reșița prin Primar precum și a soților Ș.I. și Ș.E., cu consecința obligării pârâților la restituirea în natură, în deplina proprietate și posesie a reclamanților a imobilului casă și teren situate în Reșița, înscris în C.F. 3795 Reșița Montana. Prima instanță a dispus totodată anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 350/1997 încheiat între pârâții Primăria Municipiului Reșița, Ș.A.

și Ș.E. și restabilirea situației anterioare în cartea funciară. Sentința menționată a fost confirmată prin respingerea apelurilor declarate de Consiliul Județean Caraș Severin, Primăria Reșița, Ș.A. și Ș.E., conform deciziei civile nr. 256 din 7 mai 2003 a Tribunalului Caraș Severin. Hotărârea instanței de apel a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de Municipiul Reșița prin Primar ca tardiv introdus și a recursurilor pârâților Ș.A. și Ș.E. precum și a Consiliului Județean Caraș Severin ca nefondată, prin decizia civilă nr. 3403 din 20 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Împotriva hotărârilor mai sus menționate Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat la 27 septembrie 2004 recursul în anulare de față, prin care invocând încălcarea esențială a legii și soluționarea greșită a fondului litigiului, a solicitat casarea sentinței și a deciziilor pronunțate în cauză și respingerea acțiunii. Recursul în anulare declarat la 27 septembrie 2004 este însă inadmisibil. Prin art. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 au fost abrogate art. 330-330 4 C. proc. civ. care reglementau calea de atac a recursului în anulare. Așa fiind, cu începere de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 care s-a produs la 28 aprilie 2003 această cale de atac nu mai exista în Codul de procedură civilă.

Cum calea de atac în discuție a fost desființată, în condițiile conflictului de legi procesuale în timp, soluția legală este dată în art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003 text corespunzător celui de principiu reglementat în art. 725 alin. (4) C. proc. civ. în conformitate cu care „hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate”, Aceasta înseamnă că hotărârile judecătorești irevocabile după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003, nu mai pot fi atacate cu recursul în anulare, care nu mai există ca și cele de atac la data pronunțării lor. În consecință, recursul în anulare de față declarat la 27 septembrie 2004 împotriva deciziei civile nr. 3403 din 20 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, nu este admisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 3403 din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a deciziei nr. 256 din 7 mai 2003 a Tribunalului Caraș Severin și sentinței civile nr. 5607 din 30 octombrie 2002 a Judecătoriei Reșița. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2005.