ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2641/2004

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 788 din 1 februarie 2002, reclamanții Ș.G., S.A., C.C., O.M., N.B., Z.W.B., S.I. și F.A. au chemat în judecată pârâții S.C. R. S.A. Reșița și Prefectura Caraș Severin, pentru a se constata că reclamanții sunt coproprietari, urmași ai coproprietarilor construcției din imobilul înscris în CF 1203 Berzovia, nr. top. 1225/b/1, moara de apă ncc. 339 cu teren de 5280 mp (extras CF nr. B 12), să se constate că imobilul de la pct. 1 a fost naționalizat conform Legii nr. 119/1948 și trecut în proprietatea Statului Român (extras CF sub B 14), să se constate că după 1990 imobilul a trecut în proprietatea R. S.A.

Reșița și apoi a C. S.A. Reșița, să se pronunțe o hotărâre prin care imobilul să fie restituit în natură reclamanților, la nevoie prin partaj, cu obligarea lor la sulta corespunzătoare față de pârâtul îndreptățit și să fie obligat la cheltuieli de judecată pârâtul care se opune. La data de 19 iunie 2002 reclamanții și-au precizat acțiunea chemând în judecată pe pârâții S.C. C. S.A. Reșița, Prefectura Județului Caraș Severin și D.T., solicitând să se constate că imobilul a fost nelegal naționalizat conform Legii nr. 119/1948 și trecut în proprietatea Statului Român, să se constate că după 1990 imobilul a trecut în proprietatea R. S.A., apoi a C. S.A., să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare din 9 septembrie 2001 și, respectiv 17 aprilie 2002, prin care imobilul a fost vândut de C. S.A.

lui D.T., după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, să se pronunțe o hotărâre prin care să se stabilească dreptul de coproprietate asupra a 65/114 părți în favoarea reclamanților și de 49/114 părți în favoarea Statului Român și să se dispună intabularea în CF conform celor de mai sus. Prin cerere reconvențională pârâta S.C. C. S.A. a solicitat obligarea reclamanților la plata unor despăgubiri în sumă de 140.000.000 lei în cazul admiterii acțiunii principale. Prin sentința civilă nr. 1768 din 18 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, s-a respins acțiunea reclamanților și cererea reconvențională. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Caraș Severin a reținut că acțiunea nu este formulată de persoana îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 și, drept urmare, reclamanții nu au calitatea procesuală activă; pe cale de consecință, s-a respins și acțiunea reconvențională a S.C.

C. S.A. Reșița. Reclamanții au declarat apel împotriva acestei sentințe. Prin decizia civilă nr. 13 din 12 februarie 2003, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul reclamanților și a desființat sentința, reținând cauza spre judecare. Din considerentele deciziei sus amintite rezultă că litigiul a fost soluționat numai în ceea ce privește excepția formulată de pârâți cu privire la lipsa de calitate procesuală activă a reclamanților pentru a solicita retrocedarea imobilului înscris în CF 1203 Berzovia, în condițiile Legii nr. 10/2001. S-a reținut că, prin actele de stare civilă depuse la dosar și prin certificatele de moștenitor reclamanții au dovedit calitatea procesuală activă, deci calitatea lor de moștenitori ai persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul art. 3 și art. 4 Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 79 din 28 mai 2003, a respins în fond apelul reclamanților în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.A., Prefectura Județului Caraș Severin, A.P.A.P.S. și D.T. și a respins acțiunea reclamanților ca nefondată. Instanța de apel a reținut că S.C. C. S.A. a devenit proprietara morii pe care o avea în administrare deoarece a cumpărat de la F.P.S. (actualul A.P.A.P.S.) întregul pachet de acțiuni, iar contractul de privatizare prin vânzare de acțiuni a fost legal încheiat și nu a fost anulat. Altfel spus, s-a concluzionat că este legal contractul de vânzare-cumpărare nr. 43/2002 prin care imobilul a fost vândut de către S.C. C. S.A. lui D.T., neputându-se reține o eventuală rea credință a vânzătorului sau cumpărătorului.

În atare situație, reclamanții, ca succesori ai coproprietarilor morii, nu pot beneficia în temeiul Legii nr. 10/2001 decât de despăgubiri din partea A.P.A.P.S., căreia S.C. C. S.A. trebuie să îi transmită spre soluționare notificarea ce i-a fost adresată. Împotriva deciziei nr. 13 din 12 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a admis apelul reclamanților și s-a reținut cauza spre judecare, a declarat recurs pârâta S.C. C. S.A., iar reclamanții au declarat recurs împotriva deciziei nr. 78 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a respins în fond apelul declarat de reclamanți. Prin recursul declarat, pârâta S.C. C. S.A. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., susținând, în principal, că greșit instanța de apel a admis apelul declarat de reclamanți și a reținut cauza spre judecare, întrucât, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Reclamanții Ș.G., S.A., B.M., Z.W.B., S.I., F.A., pe de o parte și O.M., C.C., N.B., pe de altă parte, prin recursurile formulate, au susținut, în esență, că instanța de apel a greșit respingând acțiunea cu motivarea că antecesorii acestora nu erau coproprietari asupra morii, având doar notată în favoarea lor în CF o interdicție de grevare a morii, care ar fi o sarcină asupra imobilului, că ei, reclamanții, ca urmași ai antecesorilor lor, sunt persoane îndreptățite la retrocedarea morii în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001; s-a mai susținut că reclamanții au un drept de coproprietate atât asupra morii și instalațiilor, cât și asupra a 2/3 din teren, că se impune constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate, întrucât ambele părți au fost de rea credință și că, de asemenea, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale.

Recursurile formulate vor fi admise pentru considerentele care succed. Trebuie remarcat, în primul rând, faptul că instanța de apel a pronunțat două hotărâri contradictorii; astfel, prin decizia nr. 13 din 12 februarie 2003, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1768 din 18 septembrie 2002 a Tribunalului Caraș Severin și a reținut cauza spre rejudecare, iar prin decizia nr. 79 din 28 mai 2003, a respins în fond același apel. Totodată, instanța de apel a respins pe fond apelul reclamanților și ca nefondată acțiunea introductivă, fără a analiza o serie de aspecte vizând valabilitatea titlului statului asupra imobilului în litigiu, moara de apă cu instalații și terenul în suprafață de 5280 mp, precum și cu privire la condițiile în care s-a efectuat procesul privatizării.

Astfel, instanța nu a lămurit aspectele invocate de reclamanți cu privire la stabilirea dreptului de coproprietate asupra cotelor părți de 65/114 în favoarea lor și de 49/114 părți în favoarea Statului Român. Instanța nu s-a pronunțat asupra modului în care imobilul a trecut în proprietatea statului și nu a analizat înscrisurile ce atestă trecerea imobilului din administrarea I.P.P.S. Reșița în administrarea R. S.A. și apoi a C. S.A. De asemenea, analizând valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 43/2002 prin care imobilul a fost vândut de S.C. C. S.A. lui D.T., instanța nu a pus în dezbatere notarea în CF a acțiunii civile având ca obiect Legea nr. 10/2001. Față de aspectele invocate, se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului formulat de reclamanți la aceeași curte de apel, ocazie cu care se vor analiza și celelalte motive de recurs, ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de Ș.G., S.A., B.M., Z.W.B., S.I., F.A., O.M., C.C., N.B. și de S.C. C. S.A. Casează decizia nr. 13 din 12 februarie 2003 și decizia nr. 79 din 28 mai 2003, ambele pronunțate de Curtea de Apel Timișoara și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului formulat de reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2004.