ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4396/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4396/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la
Tribunalul Caraș Severin sub nr. 940/C/2005 din 2 februarie 2005 reclamantul M.O.I.
prin mandatar O.C.M. a acționat în judecată Primăria Municipiului Reșița și
Consiliul Local al Municipiului Reșița, solicitând instanței ca prin hotărârea
ce o va pronunța să procedeze la anularea dispoziției nr. 74 din 11 ianuarie
2005 emisă de Primăria Reșița prin Primar și să-i fie restituit în natură
imobilul înscris în C.F. 2028 Reșița nr.top 755/1a/2/0/1/14/1 teren construcție
în suprafață de 1061 mp, liber de sarcini.
În motivarea acțiunii reclamantul
arată că terenul aparținând autorilor săi M.I. și M.E., al căror moștenitor
este, a fost preluat de stat prin decizia nr. 385 din 9 septembrie 1975 în baza
Legii nr. 4/1973, a Legii nr. 58/1974 și a Legii nr. 59/1974 fără despăgubiri.
Primăria Municipiului Reșița a
modificat extrasele de C.F. parcelând terenul și înstrăinându-l mai multor
persoane care și-au edificat construcții. Reclamantul solicită demolarea
construcțiilor și plata despăgubirilor pentru terenurile ocupate de construcții
și care nu mai pot fi restituite.
În cauză au intervenit C.R.D. și C.R.A.,
solicitând respingerea acțiunii motivat de faptul că au cumpărat parcela de la
numita M.C., căreia primăria i-a atribuit-o în vederea edificării construcției.
Prin cererea de intervenție s-a solicitat obligarea pârâților M.O.I. și L.Ș. să
le recunoască dreptul de proprietate asupra parcelei unificate nr. 755/1a/2/d/1/14/C
și nr.top 755/1/a/2/d/1/13/d înscrisă în C.F. 3767 Reșița România în suprafață
de 200 mp pe care este edificată construcția casă de locuit nr. 1919 situată
administrativ în Reșița.
În motivarea cererii intervenienții
au arătat că prin sentința nr. 1000 din 29 februarie 1996 a Judecătoriei Caraș
Severin rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1821R din 4 decembrie 1997 a Curții
de Apel Timișoara, acțiunea reclamantului M.O.I. de anulare a deciziei nr. 386
din 9 septembrie 1975 a Consiliului Local Reșița, a fost respinsă,
recunoscându-li-se intervenienților dreptul de proprietari tabulari pentru una
din cele cinci parcele, provenite din dezmembrarea topograficului C.F. 2028
Reșița.
Prin sentința nr. 1979 din 26 iunie
2006 Tribunalul Caraș Severin, a respins acțiunea reclamantului M.O.I.
împotriva Consiliului Local al Municipiului Reșița și a Primăriei Reșița prin
Primar, precum și cererea de intervenție în interes propriu, formulată de C.R.D.
și C.R.A.
S-a reținut în considerentele
sentinței că antecesorul reclamantului (M.I.) a vândut terenul revendicat în
suprafață de 1061 mp înscris în C.F. 2028 Reșița Română nr.top
755/1/a/2/d/1/14/1 precum și un alt teren în suprafață de 6329,40 mp înscris în
C.F. 1388 Reșița Română nr. top 755/1/a/2/d/1/13/ la data de 15 august 1973
numiților M.F., ș.a., prin înscris sub semnătură privată, declarând că nu va
avea nicio pretenție în viitor asupra construcției ce se va edifica și că „la
data când se va accepta efectuarea contractelor la Notarul de stat, va accepta
perfectarea acestora și introducerea în C.F. a casei ce se va construi pe
numele cumpărătorilor locului”.
Întrucât vânzarea terenurilor era
prohibită, iar autorizația de construcție nu se elibera decât proprietarilor
tabulari, terenul a fost preluat de stat în baza deciziei nr. 386 din 9
septembrie 1975 fără despăgubire, pe baza declarației antecesorului
reclamantului care primise valoarea acestuia în prețul încasat.
Statul a procedat la parcelarea
terenului preluat în temeiul art. 60 din Legea nr. 4/1973 și a Legii nr. 58/1974
și le-a transnotat în alte C.F. nou înființate. Pe terenul de 1061 mp înscris
în C.F. 2028 Reșița Română nr.top 755/1/a/2/d/1/14 din intravilanul localității
s-au edificat construcții fiind atribuite de stat în acest scop.
Instanța a constatat că în raport de
situația tabulară a terenului, contrazisă însă de concluziile raportului de
expertiză topo, care implica, în opinia expertului efectuarea unor operațiuni
de rectificare de carte funciară, dispoziția nr. 74 din 11 decembrie 2005 a
Primăriei Reșița este legală, deoarece terenul în litigiu nu cade sub incidența
Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Timișoara, prin
decizia nr. 510 din 27 noiembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de M.O.I.
împotriva sentinței nr. 1979 din 26 iunie 2006 a Tribunalului Caraș Severin
reținând întocmai instanței de fond că terenul în litigiu trecând în
proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974 și fiind ocupat de
construcții nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001 privind acordarea măsurilor
reparatorii. Ca urmare, dispoziția nr. 74 din 11 ianuarie 2005 a Primarului
Municipiului Reșița este legală, acesta respingând notificarea reclamantului M.O.I.
pentru aceleași considerente.
Împotriva deciziei nr. 510 din 27
noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara a declarat recurs nemotivat în drept,
reclamantul M.O.I. continuat de M.E. și cesionarul drepturilor litigioase B.O.
Criticile de nelegalitate ale
deciziei evidențiază caracterul abuziv al preluării terenului de către stat,
fără despăgubiri, considerent pentru care recurentul solicită anularea deciziei
nr. 385 din 9 septembrie 1975 a Consiliului Local Reșița, a dispoziției nr. 75/2005
și obligarea primarului la emiterea unei noi dispoziții de restituire a
terenului în suprafață de 1061 mp aflat în intravilanul localității.
De asemenea recurentul critică
hotărârile pronunțate în cauză prin aceea că instanța a ignorat prevederile
Legii nr. 247/2005.
Recursul este nefondat.
În speță, așa cum s-a reținut în
hotărârile pronunțate în cauză preluarea terenului s-a făcut în temeiul art. 60
din Legea nr. 4/1973 fără a avea un caracter abuziv. Această preluare s-a făcut
pe baza declarației lui M.I., autorul reclamantului care încheind
antecontractul de vânzare-cumpărare în privința terenului și încasând
contravaloarea acestuia a consimțit la preluarea terenului de către stat în
temeiul Legii nr. 58/1974 fără despăgubiri și la edificarea construcțiilor de
către cumpărători cărora li s-a atribuit terenurile în folosință, după
intabularea dreptului de proprietate al statului și parcelarea terenului de
1061 mp. Pe această cale, în privința parcelelor atribuite în folosință
beneficiarilor antecontractelor s-a instituit regimul juridic prevăzut de art.
30 din Legea nr. 18/1991 potrivit căruia reconstituirea dreptului de
proprietate se face în favoarea proprietarilor construcțiilor.
Și art. 1.4 C din Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007
arată că legiuitorul de după 1989 a recunoscut în favoarea dobânditorilor
construcțiile vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent
construcțiilor, astfel că această categorie de terenuri sunt exceptate de la
incidența Legii nr. 10/2001.
Așa fiind corect prin dispoziția nr.
74/2005 contestată Primarul Municipiului Reșița a respins pe acest considerent notificarea
contestatorului M.O.I. iar în demersul judiciar al acestuia, prin hotărârile pronunțate
în cauză acțiunea reclamantului a fost respinsă.
În privința anulării deciziei nr. 386
din 9 septembrie 1975, în afară de faptul că instanța nu a fost învestită cu un
atare capăt de cerere, există și autoritatea de lucru judecat a sentinței 1000
din 29 februarie 1996 a Judecătoriei Reșița, rămasă irevocabilă prin decizia
nr. 1821/R din 4 decembrie 1997 a Curții de Apel Timișoara, prin care acțiunea
reclamantului M.O.I. vizând anularea acestei decizii a fost admisă.
În cauză instanțele nu puteau face
aplicarea Legii nr. 247/2005 de modificare și completare a Legii nr. 10/2001
deoarece așa cum s-a precizat în cele de mai sus, imobilul în litigiu este
exceptat de la aplicarea Legii nr. 10/2001.
În contextul acestor considerente și
întrucât criticile formulate de reclamant sunt nefondate, în temeiul art. 312 C.
proc. civ. recursul acestuia va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul
M.O.I. și continuat de M.E. și cesionarul drepturilor litigioase B.O. împotriva
deciziei nr. 510 din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.