ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4396/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Caraș Severin sub nr. 940/C/2005 din 2 februarie 2005 reclamantul M.O.I. prin mandatar O.C.M. a acționat în judecată Primăria Municipiului Reșița și Consiliul Local al Municipiului Reșița, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să procedeze la anularea dispoziției nr. 74 din 11 ianuarie 2005 emisă de Primăria Reșița prin Primar și să-i fie restituit în natură imobilul înscris în C.F. 2028 Reșița nr.top 755/1a/2/0/1/14/1 teren construcție în suprafață de 1061 mp, liber de sarcini. În motivarea acțiunii reclamantul arată că terenul aparținând autorilor săi M.I.

și M.E., al căror moștenitor este, a fost preluat de stat prin decizia nr. 385 din 9 septembrie 1975 în baza Legii nr. 4/1973, a Legii nr. 58/1974 și a Legii nr. 59/1974 fără despăgubiri. Primăria Municipiului Reșița a modificat extrasele de C.F. parcelând terenul și înstrăinându-l mai multor persoane care și-au edificat construcții. Reclamantul solicită demolarea construcțiilor și plata despăgubirilor pentru terenurile ocupate de construcții și care nu mai pot fi restituite. În cauză au intervenit C.R.D. și C.R.A., solicitând respingerea acțiunii motivat de faptul că au cumpărat parcela de la numita M.C., căreia primăria i-a atribuit-o în vederea edificării construcției. Prin cererea de intervenție s-a solicitat obligarea pârâților M.O.I.

și L.Ș. să le recunoască dreptul de proprietate asupra parcelei unificate nr. 755/1a/2/d/1/14/C și nr.top 755/1/a/2/d/1/13/d înscrisă în C.F. 3767 Reșița România în suprafață de 200 mp pe care este edificată construcția casă de locuit nr. 1919 situată administrativ în Reșița. În motivarea cererii intervenienții au arătat că prin sentința nr. 1000 din 29 februarie 1996 a Judecătoriei Caraș Severin rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1821R din 4 decembrie 1997 a Curții de Apel Timișoara, acțiunea reclamantului M.O.I. de anulare a deciziei nr. 386 din 9 septembrie 1975 a Consiliului Local Reșița, a fost respinsă, recunoscându-li-se intervenienților dreptul de proprietari tabulari pentru una din cele cinci parcele, provenite din dezmembrarea topograficului C.F.

2028 Reșița. Prin sentința nr. 1979 din 26 iunie 2006 Tribunalul Caraș Severin, a respins acțiunea reclamantului M.O.I. împotriva Consiliului Local al Municipiului Reșița și a Primăriei Reșița prin Primar, precum și cererea de intervenție în interes propriu, formulată de C.R.D. și C.R.A. S-a reținut în considerentele sentinței că antecesorul reclamantului (M.I.) a vândut terenul revendicat în suprafață de 1061 mp înscris în C.F. 2028 Reșița Română nr.top 755/1/a/2/d/1/14/1 precum și un alt teren în suprafață de 6329,40 mp înscris în C.F. 1388 Reșița Română nr. top 755/1/a/2/d/1/13/ la data de 15 august 1973 numiților M.F., ș.a., prin înscris sub semnătură privată, declarând că nu va avea nicio pretenție în viitor asupra construcției ce se va edifica și că „la data când se va accepta efectuarea contractelor la Notarul de stat, va accepta perfectarea acestora și introducerea în C.F.

a casei ce se va construi pe numele cumpărătorilor locului”. Întrucât vânzarea terenurilor era prohibită, iar autorizația de construcție nu se elibera decât proprietarilor tabulari, terenul a fost preluat de stat în baza deciziei nr. 386 din 9 septembrie 1975 fără despăgubire, pe baza declarației antecesorului reclamantului care primise valoarea acestuia în prețul încasat. Statul a procedat la parcelarea terenului preluat în temeiul art. 60 din Legea nr. 4/1973 și a Legii nr. 58/1974 și le-a transnotat în alte C.F. nou înființate. Pe terenul de 1061 mp înscris în C.F. 2028 Reșița Română nr.top 755/1/a/2/d/1/14 din intravilanul localității s-au edificat construcții fiind atribuite de stat în acest scop.

Instanța a constatat că în raport de situația tabulară a terenului, contrazisă însă de concluziile raportului de expertiză topo, care implica, în opinia expertului efectuarea unor operațiuni de rectificare de carte funciară, dispoziția nr. 74 din 11 decembrie 2005 a Primăriei Reșița este legală, deoarece terenul în litigiu nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 510 din 27 noiembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de M.O.I. împotriva sentinței nr. 1979 din 26 iunie 2006 a Tribunalului Caraș Severin reținând întocmai instanței de fond că terenul în litigiu trecând în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974 și fiind ocupat de construcții nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001 privind acordarea măsurilor reparatorii.

Ca urmare, dispoziția nr. 74 din 11 ianuarie 2005 a Primarului Municipiului Reșița este legală, acesta respingând notificarea reclamantului M.O.I. pentru aceleași considerente. Împotriva deciziei nr. 510 din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara a declarat recurs nemotivat în drept, reclamantul M.O.I. continuat de M.E. și cesionarul drepturilor litigioase B.O. Criticile de nelegalitate ale deciziei evidențiază caracterul abuziv al preluării terenului de către stat, fără despăgubiri, considerent pentru care recurentul solicită anularea deciziei nr. 385 din 9 septembrie 1975 a Consiliului Local Reșița, a dispoziției nr. 75/2005 și obligarea primarului la emiterea unei noi dispoziții de restituire a terenului în suprafață de 1061 mp aflat în intravilanul localității.

De asemenea recurentul critică hotărârile pronunțate în cauză prin aceea că instanța a ignorat prevederile Legii nr. 247/2005. Recursul este nefondat. În speță, așa cum s-a reținut în hotărârile pronunțate în cauză preluarea terenului s-a făcut în temeiul art. 60 din Legea nr. 4/1973 fără a avea un caracter abuziv. Această preluare s-a făcut pe baza declarației lui M.I., autorul reclamantului care încheind antecontractul de vânzare-cumpărare în privința terenului și încasând contravaloarea acestuia a consimțit la preluarea terenului de către stat în temeiul Legii nr. 58/1974 fără despăgubiri și la edificarea construcțiilor de către cumpărători cărora li s-a atribuit terenurile în folosință, după intabularea dreptului de proprietate al statului și parcelarea terenului de 1061 mp.

Pe această cale, în privința parcelelor atribuite în folosință beneficiarilor antecontractelor s-a instituit regimul juridic prevăzut de art. 30 din Legea nr. 18/1991 potrivit căruia reconstituirea dreptului de proprietate se face în favoarea proprietarilor construcțiilor. Și art. 1.4 C din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007 arată că legiuitorul de după 1989 a recunoscut în favoarea dobânditorilor construcțiile vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor, astfel că această categorie de terenuri sunt exceptate de la incidența Legii nr. 10/2001. Așa fiind corect prin dispoziția nr. 74/2005 contestată Primarul Municipiului Reșița a respins pe acest considerent notificarea contestatorului M.O.I.

iar în demersul judiciar al acestuia, prin hotărârile pronunțate în cauză acțiunea reclamantului a fost respinsă. În privința anulării deciziei nr. 386 din 9 septembrie 1975, în afară de faptul că instanța nu a fost învestită cu un atare capăt de cerere, există și autoritatea de lucru judecat a sentinței 1000 din 29 februarie 1996 a Judecătoriei Reșița, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1821/R din 4 decembrie 1997 a Curții de Apel Timișoara, prin care acțiunea reclamantului M.O.I. vizând anularea acestei decizii a fost admisă. În cauză instanțele nu puteau face aplicarea Legii nr. 247/2005 de modificare și completare a Legii nr. 10/2001 deoarece așa cum s-a precizat în cele de mai sus, imobilul în litigiu este exceptat de la aplicarea Legii nr. 10/2001.

În contextul acestor considerente și întrucât criticile formulate de reclamant sunt nefondate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul acestuia va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.O.I. și continuat de M.E. și cesionarul drepturilor litigioase B.O. împotriva deciziei nr. 510 din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.