ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1267/2012

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 461/CC din 2 noiembrie 2010, Tribunalul Caraș - Severin a

respins acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC C.S. SRL Reșița

împotriva pârâților SC P. REȘIȚA SRL și Consiliul Local Reșița având ca obiect

constatarea nulității absolute a Hotărârilor nr. 76 din 27 martie 2007 și nr. 267

din 25 septembrie 2007.

Pentru a

hotărî astfel, raportat la motivele invocate de reclamantă în susținerea nulității

absolute a hotărârilor contestate, Tribunalul a reținut că în HCL nr. 76/2007

se face referire la terenul înscris în C.F. nr. 1841 nr. top. G 100/4/d și că,

prin HCL nr. 267 din 25 septembrie 2007, acest teren a fost înlocuit cu terenul

compus din parcelele C.F. nr. 1841 nr. top. G 100/4/a/2/b și G 100/4/b/2; că,

în niciun caz mărirea capitalului social al SC P. REȘIȚA SRL nu s-a realizat

prin reevaluarea bunurilor, nefiind încălcate prevederile art. 210 alin. (3)

din Legea nr. 31/1990, deoarece terenul din C.F. nr. 1841 nr. top. G 100/4/d

(menționat de HCL nr. 76/2007) nu a intrat niciodată în proprietatea SC P.

REȘIȚA SRL – stare de fapt ce rezultă din actul constitutiv al societății

pârâte.

Imobilul

cumpărat de reclamantă se află pe parcela C.F. nr. 1870 Câlnic, nr. top G

100/t/2, așadar, o cu totul altă parcelă decât cele care au fost aduse aport în

natură la capitalul social al societății pârâte.

În aceste

condiții, s-a considerat că interesul juridic al reclamantei pentru

introducerea acțiunii lipsește, dat fiind faptul că dreptul său de proprietate

asupra construcțiilor de pe parcela menționată nu a fost atins prin respectiva

majorare de capital.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC C.S. SRL, arătând că instanța de

fond a fost lipsită de rol activ, atunci când a apreciat că parcela din C.F.

1870 Câlnic nr. top G 100/t/2 se află în cu totul altă parte decât parcelele ce

au fost aduse ca aport în natură.

Prin

decizia civilă nr. 140 din 24 mai 2011, Curtea de Apel

Timișoara a

admis apelul declarat de reclamanta SC C.S. SRL, a anulat

sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de

fond.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență că, prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2341 din 13 noiembrie 2007, reclamanta a

dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor aparținând vânzătoarei SC

A.T.R.M.R. SA, în suprafață de 172 mp, precum și dreptul de folosință asupra

terenului cu nr. top. G 100/t/2 (ce formează obiectul Dispoziției Primarului

Municipiului Reșița nr. 1995 din 6 iulie 1992), este evident că acesteia

trebuie să i se recunoască interesul în a contesta, cel puțin din această

perspectivă, hotărârile de majorare a capitalului social al SC P. REȘIȚA SRL,

cu terenuri care încorporează și terenul grevat de dreptul său de folosință.

Împotriva

acestei decizii au formulat recurs SC P. REȘIȚA SRL prin

administrator judiciar SCP T. & ASOCIAȚII SPRL

București și Consiliul Local al Municipiului Reșița prin Primar S.M.

SC P.

Reșița SRL prin

administrator judiciar invocă

dispozițiile art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și critică decizia sub

următoarele aspecte:

Prezenta cauză este fără obiect având în vedere faptul că

Hotărârea nr. 76/2007

a fost modificată în tot de Hotărârea nr. 267 din 25 septembrie 2007 emisă de

același

Consiliu Local al Municipiului Reșița și în

aceeași calitate, respectiv de AGA a

SC P. REȘIȚA SRL.

Recurenta apreciază

că Tribunalul Caraș – Severin a cercetat fondul cauzei și a decis că nu este

necesar ca o hotărâre de majorare capital social cu o suprafață de 5.648 mp să

fie anulată pe simplul motiv că reclamanta deține, în cadrul suprafeței

menționate, dreptul de folosință asupra unui teren de 172 mp pe care se află

construcțiile deținute cu titlu de proprietate.

Faptul că ambele

suprafețe de teren se află identificate prin același plan topografic nu poate

conduce decât la efectuarea din partea reclamantei a tuturor formelor legale de

dezmembrare a suprafeței a cărei folosință o deține.

Hotărârea a cărei

anulare o solicită reclamanta nu afectează în niciun fel dreptul de proprietate

asupra construcțiilor existente și nici dreptul de folosință asupra terenului

pe care acestea sunt poziționate ci doar schimbă proprietarul unei suprafețe

mari de teren.

Consiliul Local al

Municipiului Reșița critică decizia sub următoarele aspecte:

Deși Curtea de Apel

Timișoara consideră că instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei pe

excepția lipsei de interes al reclamantei, din considerentele sentinței se

poate observa că Tribunalul Caraș-Severin a analizat și fondul cauzei.

Chiar dacă s-ar face

dovada că imobilele construcții deținute cu titlu de proprietate de către SC C.S.

SRL ar fi amplasate pe terenurile care au constituit aport la majorarea

capitalului social al SC P. REȘIȚA SRL, reclamanta are doar un drept de

folosință pe durata existenței clădirilor asupra terenului pe care acestea sunt

amplasate, respectiv asupra a 172 mp, ori întreaga suprafață adusă ca aport în

natură este de 5648 mp. Atât timp cât majorarea capitalului social al SC P.

REȘIȚA SRL nu a fost afectat dreptul de proprietate al SC C.S. SRL și nici

măcar dreptul de folosință, nu se justifică interesul reclamantei în promovarea

acțiunii. Sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata SC C.S. SRL

a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursurilor ca

urmare a faptului că prin suprimarea apelului hotărârile pronunțate în temeiul

art. 132 din Legea nr. 31/1990 se atacă direct cu recurs și în consecință

recursul formulat în astfel de situații nu mai este de competența I.C.C.J.

Această excepție nu

poate fi primită întrucât sentința Tribunalului Caraș-Severin a fost pronunțată

la 2 noiembrie 2010, anterior modificării dispuse prin Legea nr. 202/2010 cu

privire la calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate în acțiuni având ca

obiect anularea hotărârilor adunării generale a acționarilor și potrivit

dispozițiilor art. 725 alin. (3) C. proc. civ. „hotărârile pronunțate înainte

de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor

prevăzute de legea sub care au fost pronunțate”.

De asemenea, intimata

solicită prin întâmpinare respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând recursurile

prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că

acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele aspecte:

Este de necontestat

că instanța de fond a respins acțiunea reclamantei-intimate reținând că

interesul juridic al acesteia pentru formularea acțiunii lipsește, pentru că

dreptul său de proprietate asupra construcțiilor de pe parcela C.F. nr. 1870

Câlnic nr. top G 100/t/2 nu a fost atins prin respectiva majorare de capital.

Curtea de Apel

Timișoara a făcut o analiză riguroasă a situației de carte funciară a

imobilelor, reținând că există șir de dezmembrări ale parcelelor și că este

evident că șirul dezmembrărilor înregistrate în cartea funciară duce la

concluzia că parcelele cu nr. top G 100/4/a/2/b și, respectiv, G 100/4/b/2, nu

pot proveni decât din parcelele nr. G 100/4/a/2 și, respectiv, G 100/4/b.

S-a reținut în mod

corect că reclamantei trebuie să i se recunoască interes în a contesta

hotărârile de majorare a capitalului social al SC P. REȘIȚA SRL cu terenuri

care încorporează și terenul grevat de dreptul său de folosință.

Interesul reprezintă

acea condiție de exercitare a acțiunii civile care constă în folosul practic,

imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a

procedurii judiciare.

Interesul este

legitim atunci când pe calea acțiunii se urmărește afirmarea sau realizarea

unui drept subiectiv recunoscut de lege sau a unui interes ocrotit de lege,

potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.

Înalta Curte

apreciază că intimata-reclamantă a dovedit interesul pe care îl are în acțiunea

privind constatarea nulității absolute a hotărârii AGA a SC P. REȘIȚA SRL, iar

susținerile recurentelor care privesc probleme ce țin de fondul cauzei urmează

a se dezbate în fața primei instanțe.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de

nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate și pe cale

de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile

urmează a fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI REȘIȚA și SC P.

REȘIȚA SRL prin Administrator Judiciar SCP T. & ASOCIAȚII SPRL București

împotriva deciziei civile nr. 140 din 24 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 8 martie 2012.