ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1267/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 461/CC din 2 noiembrie 2010, Tribunalul Caraș - Severin a respins acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC C.S. SRL Reșița împotriva pârâților SC P. REȘIȚA SRL și Consiliul Local Reșița având ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârilor nr. 76 din 27 martie 2007 și nr. 267 din 25 septembrie 2007. Pentru a hotărî astfel, raportat la motivele invocate de reclamantă în susținerea nulității absolute a hotărârilor contestate, Tribunalul a reținut că în HCL nr. 76/2007 se face referire la terenul înscris în C.F. nr. 1841 nr. top. G 100/4/d și că, prin HCL nr. 267 din 25 septembrie 2007, acest teren a fost înlocuit cu terenul compus din parcelele C.F.

nr. 1841 nr. top. G 100/4/a/2/b și G 100/4/b/2; că, în niciun caz mărirea capitalului social al SC P. REȘIȚA SRL nu s-a realizat prin reevaluarea bunurilor, nefiind încălcate prevederile art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, deoarece terenul din C.F. nr. 1841 nr. top. G 100/4/d (menționat de HCL nr. 76/2007) nu a intrat niciodată în proprietatea SC P. REȘIȚA SRL – stare de fapt ce rezultă din actul constitutiv al societății pârâte. Imobilul cumpărat de reclamantă se află pe parcela C.F. nr. 1870 Câlnic, nr. top G 100/t/2, așadar, o cu totul altă parcelă decât cele care au fost aduse aport în natură la capitalul social al societății pârâte. În aceste condiții, s-a considerat că interesul juridic al reclamantei pentru introducerea acțiunii lipsește, dat fiind faptul că dreptul său de proprietate asupra construcțiilor de pe parcela menționată nu a fost atins prin respectiva majorare de capital.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC C.S. SRL, arătând că instanța de fond a fost lipsită de rol activ, atunci când a apreciat că parcela din C.F. 1870 Câlnic nr. top G 100/t/2 se află în cu totul altă parte decât parcelele ce au fost aduse ca aport în natură. Prin decizia civilă nr. 140 din 24 mai 2011, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de reclamanta SC C.S. SRL, a anulat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2341 din 13 noiembrie 2007, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor aparținând vânzătoarei SC A.T.R.M.R.

SA, în suprafață de 172 mp, precum și dreptul de folosință asupra terenului cu nr. top. G 100/t/2 (ce formează obiectul Dispoziției Primarului Municipiului Reșița nr. 1995 din 6 iulie 1992), este evident că acesteia trebuie să i se recunoască interesul în a contesta, cel puțin din această perspectivă, hotărârile de majorare a capitalului social al SC P. REȘIȚA SRL, cu terenuri care încorporează și terenul grevat de dreptul său de folosință. Împotriva acestei decizii au formulat recurs SC P. REȘIȚA SRL prin administrator judiciar SCP T. & ASOCIAȚII SPRL București și Consiliul Local al Municipiului Reșița prin Primar S.M. SC P. Reșița SRL prin administrator judiciar invocă dispozițiile art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9 C. proc.

civ. și critică decizia sub următoarele aspecte: Prezenta cauză este fără obiect având în vedere faptul că Hotărârea nr. 76/2007 a fost modificată în tot de Hotărârea nr. 267 din 25 septembrie 2007 emisă de același Consiliu Local al Municipiului Reșița și în aceeași calitate, respectiv de AGA a

SC P. REȘIȚA SRL.

Recurenta apreciază că Tribunalul Caraș – Severin a cercetat fondul cauzei și a decis că nu este necesar ca o hotărâre de majorare capital social cu o suprafață de 5.648 mp să fie anulată pe simplul motiv că reclamanta deține, în cadrul suprafeței menționate, dreptul de folosință asupra unui teren de 172 mp pe care se află construcțiile deținute cu titlu de proprietate. Faptul că ambele suprafețe de teren se află identificate prin același plan topografic nu poate conduce decât la efectuarea din partea reclamantei a tuturor formelor legale de dezmembrare a suprafeței a cărei folosință o deține. Hotărârea a cărei anulare o solicită reclamanta nu afectează în niciun fel dreptul de proprietate asupra construcțiilor existente și nici dreptul de folosință asupra terenului pe care acestea sunt poziționate ci doar schimbă proprietarul unei suprafețe mari de teren.

Consiliul Local al Municipiului Reșița critică decizia sub următoarele aspecte: Deși Curtea de Apel Timișoara consideră că instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei pe excepția lipsei de interes al reclamantei, din considerentele sentinței se poate observa că Tribunalul Caraș-Severin a analizat și fondul cauzei. Chiar dacă s-ar face dovada că imobilele construcții deținute cu titlu de proprietate de către SC C.S. SRL ar fi amplasate pe terenurile care au constituit aport la majorarea capitalului social al SC P. REȘIȚA SRL, reclamanta are doar un drept de folosință pe durata existenței clădirilor asupra terenului pe care acestea sunt amplasate, respectiv asupra a 172 mp, ori întreaga suprafață adusă ca aport în natură este de 5648 mp.

Atât timp cât majorarea capitalului social al SC P. REȘIȚA SRL nu a fost afectat dreptul de proprietate al SC C.S. SRL și nici măcar dreptul de folosință, nu se justifică interesul reclamantei în promovarea acțiunii. Sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimata SC C.S. SRL a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursurilor ca urmare a faptului că prin suprimarea apelului hotărârile pronunțate în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990 se atacă direct cu recurs și în consecință recursul formulat în astfel de situații nu mai este de competența I.C.C.J. Această excepție nu poate fi primită întrucât sentința Tribunalului Caraș-Severin a fost pronunțată la 2 noiembrie 2010, anterior modificării dispuse prin Legea nr. 202/2010 cu privire la calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate în acțiuni având ca obiect anularea hotărârilor adunării generale a acționarilor și potrivit dispozițiilor art. 725 alin. (3) C. proc.

civ. „hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate”. De asemenea, intimata solicită prin întâmpinare respingerea recursurilor ca nefondate. Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele aspecte: Este de necontestat că instanța de fond a respins acțiunea reclamantei-intimate reținând că interesul juridic al acesteia pentru formularea acțiunii lipsește, pentru că dreptul său de proprietate asupra construcțiilor de pe parcela C.F. nr. 1870 Câlnic nr. top G 100/t/2 nu a fost atins prin respectiva majorare de capital.

Curtea de Apel Timișoara a făcut o analiză riguroasă a situației de carte funciară a imobilelor, reținând că există șir de dezmembrări ale parcelelor și că este evident că șirul dezmembrărilor înregistrate în cartea funciară duce la concluzia că parcelele cu nr. top G 100/4/a/2/b și, respectiv, G 100/4/b/2, nu pot proveni decât din parcelele nr. G 100/4/a/2 și, respectiv, G 100/4/b. S-a reținut în mod corect că reclamantei trebuie să i se recunoască interes în a contesta hotărârile de majorare a capitalului social al SC P. REȘIȚA SRL cu terenuri care încorporează și terenul grevat de dreptul său de folosință. Interesul reprezintă acea condiție de exercitare a acțiunii civile care constă în folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Interesul este legitim atunci când pe calea acțiunii se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege sau a unui interes ocrotit de lege, potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut. Înalta Curte apreciază că intimata-reclamantă a dovedit interesul pe care îl are în acțiunea privind constatarea nulității absolute a hotărârii AGA a SC P. REȘIȚA SRL, iar susținerile recurentelor care privesc probleme ce țin de fondul cauzei urmează a se dezbate în fața primei instanțe. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate și pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI REȘIȚA și SC P. REȘIȚA SRL prin Administrator Judiciar SCP T. & ASOCIAȚII SPRL București împotriva deciziei civile nr. 140 din 24 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 martie 2012.