ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2045/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 3413/ 2 din 24 martie 2006,

reclamanta G.E.H. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii

nr. 15725/1435 din 18 ianuarie 2006 emisă de pârâtă și stabilirea calității

sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât a

dovedit cu martori și înscrisuri că a suferit persecuții pentru motive etnice.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2986

din 15 noiembrie 2006 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei G.E.H. în

contradictoriu cu pârâta C.P.M.B.

În motivarea soluției s-a

reținut că, reclamanta nu a dovedit persecuția etnică invocată nici prin

înscrisuri și nici prin declarațiile autentificate ale martorilor M.I. și H.M.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat în termen recurs reclamanta G.E.H., criticând-o pentru nelegalitate,

susținând în esență că, Instanța a înlăturat nejustificat probele depuse pentru

susținerea acțiunii, deși prin actele și lucrările dosarului a făcut dovada

persecuției etnice suferite.

Examinând sentința atacată

în raport cu motivarea recursului, probele administrate în cauză, dispozițiile

legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ. se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile

enumerate în actul normativ.

Art. 2 din Normele de

aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabilește că, persoana strămutată

este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate, din motive etnice.

Din probele administrate în

cauză rezultă că, reclamanta G.E.H. născută Frimmet, la data de 17 iulie 1921

din părinții M. și Ș. a fost nevoită să-și părăsească domiciliul, din

localitatea Gura Humorului și să se refugieze în București, în luna iunie 1942,

din cauza persecuțiilor etnice exercitate asupra evreilor, pentru a fi

deportați în Transnistria.

În consecință, în temeiul art.

312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă. Se va casa

sentința atacată și pe fond se va admite acțiunea formulată de G.E.H. Se va

anula Hotărârea nr. 15725/1435 din 16 ianuarie 2006 emisă de pârâtă, care va fi

obligată să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 iunie 1942 – 1 august 1944, cu începere de

la 1 ianuarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

G.E.H. împotriva sentinței civile nr. 2986 din 15 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

pe fond admite acțiunea formulată de G.E.H. Anulează Hotărârea nr. 15725/1435

din 16 ianuarie 2006 emisă de C.P.M.B. și obligă pârâta să-i acorde reclamantei

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1

iunie 1942 – 1 august 1944 cu începere de la 1 ianuarie 2005.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 aprilie 2007.