ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2957/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3445 din 7 decembrie 2006,

pronunțată în fond după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamantul G.V.A., având ca obiect anularea Hotărârii nr. 2672

din 23 octombrie 2003 emisă de pârâta C.J.P. Călărași.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut că hotărârea contestată este legală deoarece reclamantul nu a probat

cu acte oficiale condițiile și cauzele concrete ale refugiului părinților săi

din Bulgaria în România și faptul că acest refugiu a fost din motive etnice, în

sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul, susținând că greșit a reținut Instanța că nu a făcut

dovada refugiului părinților săi din motive etnice, întrucât la dosar există

declarațiile a doi martori în acest sens, iar sora sa și fratele său sunt

beneficiari ai drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Recursul este întemeiat.

Conform art. 1 din H.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în

una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Reclamantul G.A. s-a născut

la 24 ianuarie 1943, în comuna Canlia, Județul Constanța, părinții săi G.V. și

G.F., fiind strămutați din Bulgaria în România, urmare încheierii Tratatului de

la Craiova în septembrie 1940.

Chiar dacă reclamantul s-a

născut după strămutarea părinților, se poate aprecia că are același statut ca

și aceștia, întrucât consecințele nefavorabile și prejudiciile pe care le-a

suferit familia, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate, s-au răsfrânt și

asupra sa.

Dovada situațiilor prevăzute

de O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, se face,

potrivit art. 6

1

din ordonanță (introdus prin Legea nr. 319/2002),

cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în

cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de

lege.

În cauză, reclamantul a

făcut dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, în

condițiile textului sus-menționat, prin declarațiile martorilor M.F. și L.I. (Dosar

nr. 15533/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție) coroborate cu datele

rezultate din actele de stare civilă.

În plus, reclamantul a depus

la dosar Hotărârile nr. 1964 din 5 mai 2003 și nr. 2008 din 5 mai 2003 prin care

C.L. (sora reclamantului) și soției supraviețuitoare a fratelui său G.O. (G.F.)

le-a fost acordată calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 (Dosar nr. 15533/1/2005

al Curții de Apel București).

Față de cele ce preced,

recursul este întemeiat și va fi admis, se va casa sentința atacată iar, în

fond, se va admite acțiunea, cu obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin

care să recunoască reclamatului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

pentru perioada 24 ianuarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu 1 august 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

G.V.A. împotriva sentinței civile nr. 3445 din 7 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și,

în fond, admite acțiunea reclamantului G.V.A.

Anulează Hotărârea nr. 2672

din 23 octombrie 2003 a C.J.P. Călărași pe care o obligă să emită o nouă

hotărâre prin care să se stabilească calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000

în favoarea reclamantului G.V.A. pentru perioada 24 ianuarie 1943 - 6 martie

1945, începând cu 1 august 2002.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 iunie 2007.