ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1019/2010

Deliberând

asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea

adresată Curții de Apel Suceava, reclamanta T.L. a solicitat anularea adresei C.N.P.A.S.

București nr. 18444 din 10 august 2006 și a decizie nr. 167 din 4 septembrie 2006

a Casei județene de Pensii Botoșani, suspendarea executării acestei din urmă

decizii și repararea pagubei cauzate.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat că prin adresa nr. 18444 din 10 august 2006, C.N.P.A.S. a

atras atenția Casei Județene de Pensii Botoșani că O.G. nr. 3/2006 nu mai

prevede acordarea sporurilor la compartimentul de expertiză medicală. In baza

acesteia CJP a dispus prin decizia nr. 167/2007 – sistarea sporului pentru

condiții deosebite, încălcând însă astfel dispozițiile H.G. nr. 281/1993.

La termenul de

judecată din data de 26 februarie 2007, Curtea a pus în discuție, din oficiu,

excepția necompetenței sale materiale în soluționarea litigiului.

Prin sentința

nr. 37 din 26 februarie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a găsit incidentă cauzei excepția și a

declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului

Botoșani, pentru următoarele considerente:

Actele a căror

anulare a solicitat-o reclamanta sunt emise de autorități administrative, dar

nu sunt acte administrative de autoritate.

Reclamanta fiind

angajată cu contract de muncă a Casei județene de Pensii Botoșani, actele pe

care le contestă sunt acte specifice raporturilor de muncă, acte supuse

jurisdicției muncii.

Prin urmare,

litigiile cu privire la acestea intră, în temeiul dispoz. art. 2 alin. (1) lit.

c) C. proc. civ., în competența de primă instanță a tribunalelor.

Tribunalul

Botoșani, învestit astfel cu soluționarea cauzei, a invocat din oficiu excepția

puterii de lucru judecat a sentinței nr. 193/2007 a Tribunalului Botoșani față

de capetele de cerere privind decizia nr. 167/2006, reatribuirea sporului de

condiții deosebite de 10% și obligarea la plata de daune morale, iar prin

sentința civilă nr. 967 din 28 septembrie 2007, a admis excepția de

litispendență a capătului de cerere referitor la adresa C.N.P.A.S. înregistrată

la Casa Județeană de Pensii Botoșani si 18444 din 10 august 2007 în raport cu

pricina ce face obiectul dosarului nr. 716/40/2007 a Tribunalului Botoșani; a

disjuns acest capăt de cerere și în temeiul art. 163 C. proc. civ., a trimis

cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Suceava, secția comercială,

investită cu judecarea dosarului 716/40/2007; a admis excepția puterii de lucru

judecat a sentinței nr. 193/72007 Tribunalului Botoșani față de capetele de

cerere privind decizia nr. 167/2006 Casei Județene de Pensii Botoșani,

reatribuirea sporului de condiții deosebite de 10% și obligarea la plata de daune

morale; a disjuns acest capăt de cerere și a suspendat judecata până la

rămânerea irevocabilă a sentinței nr. 193/2007; a respins, ca rămas fără obiect,

capătul de cerere privind suspendare executării deciziei nr. 167/2006 a Casei

Județene de Pensii; a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind

soluționarea contestației depuse la C.N.P.A.S. București; a declarat nul

capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâții D.M., C.N., S.M.,

Ministerul Muncii, Familie și Egalității de Șanse; a disjuns capătul de cerere

formulat în contradictoriu cu pârâtul M.S.

Împotriva

acestei sentințe, reclamanta a formulat cerere de completare întemeiată pe

dispozițiile art. 281 C. proc. civ., susținând că deși a invocat excepția

autorității de lucru judecat privind necompetența materială a Tribunalului

Botoșani, secția civilă, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestei

chestiuni.

Tribunalul

Botoșani, prin sentința civilă nr. 1464 din 26 noiembrie 2007 a admis excepția

de tardivitate a cererii de completare a sentinței civile nr. 967 din 28

septembrie 2007, cu motivarea că aceasta a fost depusă la instanță după

împlinirea termenului de recurs de 10 zile.

Împotriva

sentinței civile nr. 967 din 28 septembrie 2007 și a sentinței civile nr. 1494

din 26 noiembrie 2007 ale Tribunalului Botoșani, reclamanta a formulat recurs,

criticându-le pentru nelegalitate.

Curtea de Apel

Suceava, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 551

din 6 mai 2008 a admis recursurile, a casat sentințele atacate și a trimis

cauza spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea

acestei decizii Curtea a reținut că cererea de completare a dispozitivului

sentinței civile nr. 967/2007 a fost respinsă în mod greșit ca tardivă,

deoarece petiția reclamantei a fost depusă în termenul legal de 10 zile de la

comunicare, iar excepția de lucru judecat privind necompetența materială a

instanței specializate în soluționarea conflictelor de muncă privind cererea de

anulare a adresei nr. 18444/2006 emisă de pârâta C.N.P.A.S., nu a fost

soluționată.

Tribunalul

Botoșani, prin încheierea de ședință din 12 ianuarie 2009 a suspendat în

temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. , soluționarea cauzei și a dispus înaintarea

dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

dosarului nr. 716.2/40/2007 indicat în adresa instanței supreme, emisă în baza

încheierii de ședință din 28 noiembrie 2008.

Prin adresa nr. 716.2/40/2007

a Curții de Apel Suceava a fost restituit dosarul, fiind atașată și decizia nr.

485 din 30 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 716.2/40/2007.

Cauza fost

reînregistrată sub nr. 2104/40/2009, obiectul acțiunii în cauza de față

constituindu-l capetele de cerere privind anularea adresei emise de C.N.P.D.A.S.

nr. 18444 din 10 august 2006 și obligarea pârâților C.N.P.D.A.S., D.M., C.N. și

S.M. la plata daunelor morale și la plata cheltuielilor de judecată, pe fond,

precum și a excepțiilor invocate privind excepția autorității de lucru judecat

în ceea ce privește necompetența materială Tribunalului Botoșani și excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani.

Tribunalul

Botoșani, secția civilă, prin sentința civilă nr. 628 din 11 mai 2008 a respins

excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește necompetența

materială Tribunalului Botoșani.

Excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani, a fost admisă, reținând că

reclamanta a invocat ca temei de drept al acțiunii sale dispoz. Legii nr. 554/2004,

potrivit cărora competența de soluționare a litigiului aparține instanței de

contencios administrativ.

În raport de

acest considerent, tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Suceava și cum această hotărâre intra în conflict cu

decizia nr. 37/2007 prin care Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Botoșani, a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Astfel, în

temeiul dispoz. art. 21 C. proc. civ. dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Înalta Curte,

examinând actele și lucrările dosarului, urmează să constate că în cauză

competența soluționării acțiunii civile formulate de reclamante revine

Tribunalului Botoșani, pentru următoarele considerente:

Reclamanta a

indicat ca temei de drept al cererii sale dispozițiile Legii nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, care prevede în art. 1 alin. (1) că orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Pentru

a forma obiect al acțiunii în contencios administrativ, într-o primă ipoteză a

textului legal anterior menționat, actul administrativ, ca act juridic cu

caracter unilateral și executoriu, trebuie să emane de la o autoritate

administrativă a Statului în scopul asigurării funcționării serviciilor

publice. Totodată, actul administrativ de autoritate trebuie să vatăme un drept

recunoscut de lege în favoarea persoanei fizice reclamante, condiție

îndeplinită numai în cazul în care intervine un act administrativ individual,

ce se adresează unui subiect determinat.

În speța supusă analizei, din modul în care reclamanta a

înțeles să formuleze acțiunea, rezultă că cererea principală este contestarea

măsurii pârâtei de sistare a acordării sporului privind condiții deosebite de

muncă de 10%, prevăzut de H.G. nr. 281 din 25 iunie 1993 (în prezent abrogată

prin Legea nr. 330 din 5 noiembrie 2009).

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) din acest act

normativ, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea sporurilor,

care se stabilesc potrivit prevederilor prezentei hotărâri este de competența

consiliului de administrație sau, după caz, a altor organe de conducere

similare, respectiv a organului ierarhic superior fiecărei unități bugetare,

iar alin. (4) prevede că împotriva măsurii unității de modificare a acestora

cei interesați se pot adresa cu contestație la judecătorie, în termen de 30 de

zile de la data când au luat cunoștință de măsura menționată anterior.

Dispozițiilor art. 248 alin. (3) C. muncii prevăd

"conflictele

de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor

obligații decurgând din legi sau din alte acte normative, precum și din

contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la

drepturile salariaților, denumite conflicte de drepturi".

Reglementând

competența instanțelor în materia conflictelor de drepturi, Legea nr. 168/1999

a prevăzut, prin art. 71, că "instanțele judecătorești competente să

judece cereri referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se stabilesc

prin lege" , iar prin art.82 din aceeași lege se prevede că dispozițiile

sale "referitoare la procedura de soluționare a conflictelor de drepturi

se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură

civilă".

Potrivit

dispoz. art. 2 pct. 1 lit. c) din acest cod se prevede că tribunalul judecă, în

primă instanță, conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în

competența altor instanțe.

În stabilirea

instanței competente în a cerceta drepturile pretinse de reclamantă,

determinantă este natura raportului juridic dedus judecății.

În ce privește calificarea prezentului litigiu, Înalta Curte

îl apreciază, în raport și de textele normative anterior enunțate și de dispoz.

art. 129 alin. (5) C. proc. civ., ca fiind un conflict de drepturi, (conflict

de muncă), el purtând asupra părții variabile a salariului, reprezentată de

sporul acordat personalului sanitar pentru condiții deosebite de muncă,

contestația reclamantei privind acte specifice raporturilor de muncă și nu acte

administrative de autoritate.

Pe cale de

consecință, față de natura cauzei, litigiul fiind un conflict de muncă, se

impune a fi judecat de tribunal, conform art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 168/1999,  fiind

evident că

tribunalului îi revine competența de a soluționa, în fond, cererile privind

conflicte de drepturi ori de câte ori prin lege specială nu se prevede altfel.

Pentru cele ce preced,

Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile normele de competență

prevăzute de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. și în temeiul

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența soluționării prezentei

cauze în favoarea Tribunalului Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.