ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 281/2017

HOTĂRÂRE

14.02.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 281/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 281/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani la 18 martie 2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL Botoșani și Casa Județeană de Pensii Botoșani, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate recunoașterea ca stagiu de muncă în grupa a II-a, în procent de 100%, a perioadei de 9 ani și 2 luni, în care a lucrat la C. SA Flămânzi.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Codului muncii, ale Ordinelor 50/1990 și nr. 125/1990 și ale Legii nr. 263/2010.

La termenul de judecată din 23 iunie 2016, Tribunalul Botoșani a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 787 din 13 septembrie 2016 Tribunalul Botoșani, secția I civilă, a admis excepția menționată și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Botoșani a reținut că, în speță, cererea cu care a fost învestit constituie un conflict de muncă în sensul art. 266 C. muncii, întrucât pretenția reclamantei își are izvorul în raportul de muncă pe care reclamanta l-a avut, în perioadele menționate prin acțiune, cu C. SA Flămânzi.

În consecință, s-a apreciat că instanța competentă teritorial în soluționarea cererii se stabilește conform legilor speciale și nu potrivit Codului de procedură civilă, respectiv conform art. 269 alin. (2) C. muncii. Prin urmare, conform dispozițiilor legale menționate precum și dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența revine Tribunalului București - în circumscripția căruia își are domiciliul reclamanta, având în vedere că la data formulării cererii, aceasta nu mai are locul de muncă la societatea pârâtă.

Tribunalului București a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale la termenul din 29 noiembrie 2016.

Prin Sentința civilă nr. 10942 din 29 noiembrie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

Prin aceeași hotărâre, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, în baza art. 134 C. proc. civ., s-a suspendat judecata cauzei și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Prin considerentele sentinței menționate, Tribunalul București a reținut, în esență, că, în condițiile în care la primul termen de judecată, Tribunalul Botoșani a apreciat că este instanță competentă, pronunțând o încheiere interlocutorie, nu mai putea reveni asupra soluției date, deci nu mai putea invoca din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, având în vedere dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea conflictului de competență, în conformitate cu art. 134 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că, în speță, competența soluționării cererii reclamantei revine Tribunalului Botoșani pentru următoarele considerente:

La primul termen din 26 mai 2016, când procedura de judecată a fost legal îndeplinită, Tribunalul Botoșani și-a verificat competența conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., constatând că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei, conform art. 95 pct. 4 C. proc. civ., art. 269 C. muncii și art. 208 - 209 din Legea nr. 62/2011.

La același termen, s-a încuviințat proba cu înscrisuri și s-a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată, dispunându-se citarea în calitate de pârâtă și a Casei Județene de Pensii Botoșani.

Excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de Tribunalul Botoșani la termenul următor, din 23 iunie 2016, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Prin urmare, odată ce Tribunalul Botoșani își verificase competența conform dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., consemnând în cuprinsul încheierii din 26 mai 2016 temeiurile de drept pentru care constată că este competentă în soluționarea cererii, această încheiere a dobândit caracter interlocutoriu, instanța neputând reveni ulterior asupra soluției date în privința competenței.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 235 C. proc. civ., pronunțând o încheiere interlocutorie, Tribunalul Botoșani a devenit competent teritorial să soluționeze cererea reclamantei.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența soluționării cererii reclamantei în favoarea Tribunalului Botoșani