ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5706/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea din 04 martie 2009, astfel cum a

fost ulterior precizată, reclamanta T.L. a chemat în judecată Casa Națională de

Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale solicitând instanței să dispună obligarea

acestei pârâte să-i răspundă la petiția din 16 ianuarie 2009.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin această petiție a solicitat pârâtei să-i răspundă la

următoarele aspecte:

Motivul pentru care pârâta

refuză să ia în considerare sentințele judecătorești definitive și irevocabile,

care stabilesc că evaluarea personalului medico-legal din cabinetele teritoriale

de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă aflate în subordinea

caselor teritoriale de pensii trebuie efectuată potrivit H.G. nr. 150/1999 și nu

după H.G. nr. 749/1998 și motivul pentru care instituțiile din subordine, respectiv

casele județene de pensii nu sunt obligate să raporteze sau cel puțin să cunoască

indicatorii de performanță ai fiecărui cabinet de expertiză medicală din subordine,

pentru ca evaluarea indicatorilor de performanță ai medicului expert asigurări sociale

să fie efectuată în baza unor criterii obiective. A mai arătat că pârâta nu a răspuns

solicitărilor formulate în scris de reclamantă în termenul legal de 30 de zile,

deși pârâta a recepționat adresa sa la data de 19 ianuarie 2009. Prin aceeași acțiune,

reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei să dispună comunicarea indicatorilor

de performanță privind activitatea de expertiză medicală și recuperarea capacității

de muncă realizată de fiecare cabinet de expertiză medicală și recuperarea capacității

de muncă, în vederea aprecierii obiective a activității fiecărui cabinet.

Curtea de Apel Suceava,

secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 118 din 29 mai 2009, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta

T.L., în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii Botoșani și Casa Națională

de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că, în speță, nu se poate pune problema existenței

unei stări de pasivitate a autorităților pârâte față de solicitarea reclamantei,

deoarece înlăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de lege, pârâta a întreprins

demersuri în vederea rezolvării solicitărilor reclamantei, iar la data înregistrării

acțiunii, răspunsul era comunicat reclamantei astfel că pretinsa „tăcere a autorității”

în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 - nu este dată.

Cât privește obligarea

pârâtei de a comunica caselor teritoriale indicatorii de performanță, s-a reținut

că, acest capăt de cerere este nefondat, întrucât solicitarea excede atribuțiilor

pârâtei.

Împotriva acestei sentințe,

considerată netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta T.L.

Recurenta a susținut în

esență, următoarele:

atribuțiile puterii judecătorești prin chemarea în judecată a Casei Județene de

Pensii Botoșani, încălcând principiul disponibilității părților (art. 304 pct. 4);

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de

art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât sentința recurată a fost pronunțată doar

de un judecător, deși potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 completul de judecată

trebuia alcătuit de doi judecători;

de fond este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât în

mod eronat motivează că prin adresa din 26 februarie 2009 Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale comunică pârâtei răspunsul cu privire la cele două aspecte

invocate de reclamantă, în condițiile în care răspunsul celor două instituții viza

doar capătul de cerere privind evaluarea performanțelor profesionale pentru personalul

medico-sanitar din cabinetele de expertiză medicală din casele teritoriale de pensii,

neexistând soluționarea capătului de cerere privind indicatorii de performanță realizați

de fiecare cabinet de expertiză medicală;

de fond reține că reclamanta ar fi solicitat „obligarea pârâtei să comunice caselor

teritoriale de pensii, indicatorii de performanță, deoarece reclamanta a solicitat

obligarea Casei Naționale de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale să comunice

indicatorii de performanță privind activitatea de expertiză medicală și recuperare

a capacității de muncă realizată de fiecare cabinet de expertiză medicală și recuperare

a capacității de muncă, în vederea aprecierii obiective a activității de la fiecare

cabinet.

Înalta Curte, analizând

recursul formulat în raport de motivele invocate, de înscrisurile depuse la dosarul

cauzei, de dispozițiile legale incidente, cât și de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din cererea

de chemare în judecată recurenta-reclamantă a solicitat obligarea Casei Naționale

de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale să-i răspundă la cererea sa trimisă

prin poștă la data de 16 ianuarie 2009. Deci, pârâta pe care reclamanta a chemat-o

în judecată este Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale.

Faptul că instanța de

fond a citat în cauză, în calitate de pârâtă și Casa Județeană de Pensii Botoșani

nu este de natură a-i aduce atingere interesului reclamantei de a beneficia de un

proces echitabil, cu atât mai mult cu cât aceasta se află în raporturi de serviciu

cu Casa Județeană de Pensii Botoșani, fiind medic primar expert asigurări sociale,

angajată la Cabinetul Botoșani din structura Casei Județene de Pensii Botoșani.

De altfel, potrivit precizărilor

depuse la dosar de către Casa Județeană de Pensii Botoșani rezultă că evaluarea

a fost făcută de această pârâtă, conform art. 3 din H.G. nr. 150/1999, pe baza criteriilor

de evaluare prevăzute în anexa 1 din acest act normativ, reclamantei urmând a i

se comunica punctajul minim și maxim al postului de medic primar, ce va fi menționat

în fișa postului.

Aceeași pârâtă Casa Județeană

de Pensii Botoșani emite decizia nr. 17 din 22 martie 2002, prin care este numită

comisia de coordonare a activității de evaluare și, tot această pârâtă, la data

de 16 aprilie 2002, îi comunică reclamantei că îi înaintează o copie a fișei postului,

fișă care cuprinde și punctajele: minim și maxim.

Rezultă, așadar, că citarea

în cauză a pârâtei Casa Județeană de Pensii Botoșani nu a împietat cu nimic modul

în care instanța de fond a soluționat litigiul, cu atât mai mult cu cât reclamanta,

prin cererea de chemare în judecată, a invocat anumite acte emise de această pârâtă

și care, în concepția sa, au lezat-o într-o măsură sau alta.

Pe de altă parte, calitatea

de pârâtă a Casei Județene de Pensii poate să-i profite reclamantei, având în vedere

că în eventualitatea pronunțării unei hotărâri favorabile aceasta să-i fie opozabilă

acestei pârâte, cu care reclamanta are relații de serviciu.

Referitor la critica potrivit

căreia instanța de fond prin pronunțarea hotărârii recurate în complet alcătuit

dintr-un singur judecător ar fi încălcat, sub sancțiunea nulității, dispozițiile

art. 105 C. proc. civ., urmează a se constata că este neîntemeiată.

Astfel, prin Legea

nr. 97 din 14 aprilie 2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea

și completarea unor acte normative în domeniul justiției (M. Of. nr. 294/15.04.2008)

art. 10 din Legea nr. 554/2004 se modifică și va avea următorul cuprins: „Art. 10

alin. (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează

în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale Curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

[a fost eliminată referirea la componența completului, deci se aplică dreptul comun,

respectiv Legea nr. 304/2004 - art. 54 alin. (1)].

Legea nr. 304 din 28 iunie

2004, republicată, privind organizarea judiciară, la art. 54 alin. (1) stipulează

următoarele: „cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei,

Tribunalului și Curții de apel se judecă în complet format de un singur judecător,

cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Cum instanța de fond a

reținut că litigiul de față este de competența instanței de contencios administrativ,

în mod corect cauza a fost soluționată de un singur judecător.

Pe fondul cauzei, în mod

corect a reținut instanța de fond că pârâta nu a dat dovadă de pasivitate față de

solicitarea reclamantei, menționând demersurile făcute de aceasta, precum: solicitarea

punctului de vedere al Direcției Politicii Salariale din cadrul Ministerului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, informarea reclamantei cu privire la aceste demersuri,

transmiterea prin adresa nr. din 2004 către reclamantă a răspunsului la solicitările

acesteia, anexând acestuia și punctul de vedere transmis de Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale.

Cum pârâta a răspuns reclamantei

în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat

al acesteia, de o tăcere a autorității în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, și neconstatându-se

existența motivelor de casare, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.L. împotriva sentinței civile nr. 118 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2009.