ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5706/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea din 04 martie 2009, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanta T.L. a chemat în judecată Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale solicitând instanței să dispună obligarea acestei pârâte să-i răspundă la petiția din 16 ianuarie 2009. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin această petiție a solicitat pârâtei să-i răspundă la următoarele aspecte: Motivul pentru care pârâta refuză să ia în considerare sentințele judecătorești definitive și irevocabile, care stabilesc că evaluarea personalului medico-legal din cabinetele teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii trebuie efectuată potrivit H.G.

nr. 150/1999 și nu după H.G. nr. 749/1998 și motivul pentru care instituțiile din subordine, respectiv casele județene de pensii nu sunt obligate să raporteze sau cel puțin să cunoască indicatorii de performanță ai fiecărui cabinet de expertiză medicală din subordine, pentru ca evaluarea indicatorilor de performanță ai medicului expert asigurări sociale să fie efectuată în baza unor criterii obiective. A mai arătat că pârâta nu a răspuns solicitărilor formulate în scris de reclamantă în termenul legal de 30 de zile, deși pârâta a recepționat adresa sa la data de 19 ianuarie 2009. Prin aceeași acțiune, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei să dispună comunicarea indicatorilor de performanță privind activitatea de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă realizată de fiecare cabinet de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă, în vederea aprecierii obiective a activității fiecărui cabinet.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 118 din 29 mai 2009, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta T.L., în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii Botoșani și Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în speță, nu se poate pune problema existenței unei stări de pasivitate a autorităților pârâte față de solicitarea reclamantei, deoarece înlăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de lege, pârâta a întreprins demersuri în vederea rezolvării solicitărilor reclamantei, iar la data înregistrării acțiunii, răspunsul era comunicat reclamantei astfel că pretinsa „tăcere a autorității” în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 - nu este dată.

Cât privește obligarea pârâtei de a comunica caselor teritoriale indicatorii de performanță, s-a reținut că, acest capăt de cerere este nefondat, întrucât solicitarea excede atribuțiilor pârâtei. Împotriva acestei sentințe, considerată netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta T.L. Recurenta a susținut în esență, următoarele: 1. Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin chemarea în judecată a Casei Județene de Pensii Botoșani, încălcând principiul disponibilității părților (art. 304 pct. 4); 2. Prin hotărârea pronunțată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât sentința recurată a fost pronunțată doar de un judecător, deși potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 completul de judecată trebuia alcătuit de doi judecători; 3. Hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.), întrucât în mod eronat motivează că prin adresa din 26 februarie 2009 Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale comunică pârâtei răspunsul cu privire la cele două aspecte invocate de reclamantă, în condițiile în care răspunsul celor două instituții viza doar capătul de cerere privind evaluarea performanțelor profesionale pentru personalul medico-sanitar din cabinetele de expertiză medicală din casele teritoriale de pensii, neexistând soluționarea capătului de cerere privind indicatorii de performanță realizați de fiecare cabinet de expertiză medicală; 4. În mod eronat instanța de fond reține că reclamanta ar fi solicitat „obligarea pârâtei să comunice caselor teritoriale de pensii, indicatorii de performanță, deoarece reclamanta a solicitat obligarea Casei Naționale de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale să comunice indicatorii de performanță privind activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă realizată de fiecare cabinet de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, în vederea aprecierii obiective a activității de la fiecare cabinet.

Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, cât și de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată recurenta-reclamantă a solicitat obligarea Casei Naționale de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale să-i răspundă la cererea sa trimisă prin poștă la data de 16 ianuarie 2009. Deci, pârâta pe care reclamanta a chemat-o în judecată este Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale.

Faptul că instanța de fond a citat în cauză, în calitate de pârâtă și Casa Județeană de Pensii Botoșani nu este de natură a-i aduce atingere interesului reclamantei de a beneficia de un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât aceasta se află în raporturi de serviciu cu Casa Județeană de Pensii Botoșani, fiind medic primar expert asigurări sociale, angajată la Cabinetul Botoșani din structura Casei Județene de Pensii Botoșani. De altfel, potrivit precizărilor depuse la dosar de către Casa Județeană de Pensii Botoșani rezultă că evaluarea a fost făcută de această pârâtă, conform art. 3 din H.G. nr. 150/1999, pe baza criteriilor de evaluare prevăzute în anexa 1 din acest act normativ, reclamantei urmând a i se comunica punctajul minim și maxim al postului de medic primar, ce va fi menționat în fișa postului.

Aceeași pârâtă Casa Județeană de Pensii Botoșani emite decizia nr. 17 din 22 martie 2002, prin care este numită comisia de coordonare a activității de evaluare și, tot această pârâtă, la data de 16 aprilie 2002, îi comunică reclamantei că îi înaintează o copie a fișei postului, fișă care cuprinde și punctajele: minim și maxim. Rezultă, așadar, că citarea în cauză a pârâtei Casa Județeană de Pensii Botoșani nu a împietat cu nimic modul în care instanța de fond a soluționat litigiul, cu atât mai mult cu cât reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a invocat anumite acte emise de această pârâtă și care, în concepția sa, au lezat-o într-o măsură sau alta. Pe de altă parte, calitatea de pârâtă a Casei Județene de Pensii poate să-i profite reclamantei, având în vedere că în eventualitatea pronunțării unei hotărâri favorabile aceasta să-i fie opozabilă acestei pârâte, cu care reclamanta are relații de serviciu.

Referitor la critica potrivit căreia instanța de fond prin pronunțarea hotărârii recurate în complet alcătuit dintr-un singur judecător ar fi încălcat, sub sancțiunea nulității, dispozițiile art. 105 C. proc. civ., urmează a se constata că este neîntemeiată. Astfel, prin Legea nr. 97 din 14 aprilie 2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției (M. Of. nr. 294/15.04.2008) art. 10 din Legea nr. 554/2004 se modifică și va avea următorul cuprins: „Art.

10 alin. (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

[a fost eliminată referirea la componența completului, deci se aplică dreptul comun, respectiv Legea nr. 304/2004 - art. 54 alin. (1)]. Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată, privind organizarea judiciară, la art. 54 alin. (1) stipulează următoarele: „cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, Tribunalului și Curții de apel se judecă în complet format de un singur judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale. Cum instanța de fond a reținut că litigiul de față este de competența instanței de contencios administrativ, în mod corect cauza a fost soluționată de un singur judecător.

Pe fondul cauzei, în mod corect a reținut instanța de fond că pârâta nu a dat dovadă de pasivitate față de solicitarea reclamantei, menționând demersurile făcute de aceasta, precum: solicitarea punctului de vedere al Direcției Politicii Salariale din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, informarea reclamantei cu privire la aceste demersuri, transmiterea prin adresa nr. din 2004 către reclamantă a răspunsului la solicitările acesteia, anexând acestuia și punctul de vedere transmis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Cum pârâta a răspuns reclamantei în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al acesteia, de o tăcere a autorității în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.L. împotriva sentinței civile nr. 118 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.