ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7500/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2012 reclamanta M.C.M. a chemat în judecată pe pârâții: SC N.B. SRL, Institutul Național de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă și Comisia de Experți de Medicină a Muncii, solicitând instanței să dispună anularea Hotărârii Comisiei de Medicină a Muncii nr. C318 din 05 aprilie 2012, deoarece a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în materia bolilor profesionale, a Ordinului nr. 1256/443/2008 și a art. 8 lit. a) și f) din Legea nr. 418/2004.

Astfel: - comisia a ignorat biletele de ieșire din spital, raportându-se doar la concedii medicale, fără nici un temei legal; - comisia a ignorat fișa de aptitudine din 15 iunie 2010, cât și dosarul medical nr. 351, încheiate de medicul de medicină a muncii al întreprinderii, - comisia a făcut aprecieri greșite cu privire la existența factorilor de risc aflați la locul de muncă al reclamantei, deși sub acest aspect competența exclusivă aparținea medicului de medicină a muncii al întreprinderii, care cunoaște cel mai bine locurile de muncă cu factori de risc; - comisia a disculpat angajatorul, necerându-i buletine de analiză emise în urma determinării de pulberi textile, bumbac, așa cum impune art. 159 lit. b) din H.G.

nr. 1425/2006; - comisia a dat dovadă de rea-credință, necerând angajatorului fișa de identificare a factorilor de risc profesional de la angajarea reclamantei, la 06 octombrie 2004, și până la depistarea bolilor profesionale de către Clinica de medicina muncii și acceptând o fișă de identificare întocmită ulterior, în 14 iunie 2010, înainte de venirea medicului de medicină a muncii al D.S.P. Argeș pentru efectuarea cercetării; - comisia nu a ținut cont că nu s-au efectuat controale medicale periodice în funcție de expunerea la riscuri profesionale, aceasta fiind culpa exclusivă a angajatorului care nu a respectat art. 97 alin. (1) și (2) din C.C.M. la nivel de unitate, cât și art. 6 și 7 din Legea nr. 319/2006, lucru evidențiat și în procesul verbal nr. V1.

din 30 iunie 2010 de către medicul de medicină a muncii al D.S.P. Argeș, care a efectuat cercetarea la fața locului; - susținerea Comisiei de experți cu privire la diagnosticul de pneumonie este contrară prevederilor Anexei nr. 22 (tabel cu declararea obligatorie a bolilor profesionale) din H.G. nr. 1425/2006; - reaua credință a angajatorului este dovedită prin faptul că a concediat-o pe reclamantă folosindu-se de fișa BP1 nr. F1., în care este evidențiat chiar diagnosticul de astm bronșic profesional, deși nu a considerat boala respectivă drept boală profesională; - comisia de experți nu motivat proveniența bolii reclamantei; - comisia de experți a ignorat atât decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5133/2011, cât și art. 5 alin. (1) și (2) din Ordinul nr. 1256/443/2008 și art. 155 alin. (1) și art. 159 din H.G.

nr. 1425/2006. A analizat contestația angajatorului cu toate că aceasta a fost depusă tardiv; - comisia de experți a apreciat greșit că anterior anului 2008 reclamanta nu a prezentat acte medicale care să certifice suspiciunea de boală. În realitate, la data de 11 octombrie 2007, reclamanta a fost diagnosticată cu rinită alergică, care este un diagnostic premergător astmului bronșic profesional. Ulterior, reclamanta a fost internată pentru insuficiență respiratorie acută, pneumonie bacteriană, pneumonie și suspiciune de TBC, fiindu-i recomandată schimbarea locului de muncă; - comisia de experți a încălcat sentința civilă nr. 1133/CM/2009, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 85/2010 a Curții de Apel Pitești, și a aplicat greșit art. 5 alin. (1) din Ordinul nr. 1256, art. 155 alin. (1) și art. 159, cât și anexa nr. 22 din H.G.

nr. 1425, unde sunt nominalizate toate bolile cu declarare obligatorie, tabel în care contrar se găsește la capitolul „Boli ale aparatului respirator” boala bronho alveolită alergică extrinsecă (pneumonia prin hipersensibilizare), noxă profesională printre altele fiind și bumbacul; - în concluzie, Comisia a ignorat 1. art. 5 alin. (1); art. 11 alin. (2) din Ordinul nr. 1256/443/2008; art. 155 alin. (1); art. 159 lit. a), b), c), d), e), f), g) din H.G. nr. 1425/2006, capitolul obligațiile angajatorului; art. 6 și 7 din Legea nr. 319/2006, C. muncii, Titlul V sănătatea și securitatea în muncă, respectiv art. 175, 176, 177, 178, 179, 180, 181 și 182 din Legea nr. 418/2004; art. 8 lit. a) și f) din H.G.

nr. 355/2007; art. 97 alin. (1) și (2) din C.C.M., la nivel de unitate. La data de 26 septembrie 2012 reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată sub aspectul părților pârâte, în sensul că a arătat că înțelege să cheme în judecată Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale prin Institutul Național de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă. Întâmpinarea formulată în cauză Pârâtul Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care Comisia de Experți de Medicină a Muncii nu se află în subordinea sau în coordonarea Institutului respectiv, întrucât Casa Națională de Pensii Publice are calitatea de asigurator pentru accidentele de muncă și boli profesionale.

Sentința și considerentele primei instanțe Prin sentința nr. 363/F-Cont din 17 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta M.C.M. în contradictoriu cu pârâții SC N.T.B. SRL, Casa Națională de Pensii - prin Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de muncă și Comisia de Experți de Medicina Muncii. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a avut în vedere că prin Hotărârea nr. 318 din 5 aprilie 2012 C.E.M.M. a reținut că pentru perioada anterioară lunii iunie 2008 reclamanta nu a prezentat acte medicale care să certifice suspiciunea de boală, iar în perioada iunie 2008 - iunie 2010 nu a lucrat efectiv la locul de muncă de unde ar fi dobândit pretinsa boală profesională.

În perioada 29 iunie 2008 - 31 octombrie 2008 a fost în concedii medicale pentru boli ce nu au legătură cu astmul bronșic. A fost concediată de angajator și ulterior reintegrată, după reintegrare a intrat în concediu de odină, iar ulterior a prezentat certificate medicale, inclusiv pentru astm bronșic. Instanța de fond a arătat că Hotărârea nr. 318/2012 emisă de C.E.M.M. este legală, întrucât reclamanta a lucrat la SC N.T.B. SRL în perioada 01 iunie 1998 - 14 noiembrie 2008, după această dată fiind concediată, iar primul diagnostic de astm bronșic a fost pus la 19 aprilie 2010, adică la aproape 2 ani de la încheierea relațiilor de muncă dintre cele 2 părți.

S-a mai precizat că din biletele de ieșire din spital rezultă că anterior anului 2010 reclamanta nu a avut astm bronșic; comisia nu putea da eficiență recomandărilor din fișa de aptitudine nr. 944 din 15 iunie 2010 și din dosarul medical nr. 351, întrucât acestea erau făcute în baza diagnosticului pus de Spitalul Clinic C. în 2010; comisia nu a făcut aprecieri cu privire la existența factorilor de risc aflați la locul de muncă al reclamantei; comisia nu avea motiv să ceară angajatorului buletine de analiză emise în urma determinării de pulberi textile, bumbac, întrucât a avut în vedere toate documentele aferente dosarului de cercetare conform art. 159 din H.G. nr. 1425/ 2006, după cum se specifică în Hotărârea nr. C318 din 5 aprilie 2012. Or, potrivit art. 159 lit. b) invocat de reclamantă.

S-a menționat că dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale, care se păstrează la autoritatea de sănătate publică județeană, cuprinde istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta profesională, și anume copie de pe carnetul de muncă) și, după caz, nivelul măsurat al noxelor sau noxa identificată; comisia a avut la dispoziție toate documentele care au stat la baza declarării de către D.S.P. Argeș a bolii profesionale și a ajuns la altă concluzie decât D.S.P., anume că boala nu este profesională, nu avea obligația legală să stabilească proveniența bolii reclamantei. Prima instanță a reținut că sentința civilă nr. 1133/CM/2009 nu a impus obligații în sarcina comisiei de experți și nici nu a stabilit că reclamanta suferă de o boală profesională, astfel încât pârâta C.E.M.M.

să fie obligată să țină seama de o astfel de statuare. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M.C.M. Motivele de recurs Prin motivele de recurs, reclamanta a susținut că Hotărârea nr. 318/2012 este nulă, iar motivarea instanței de fond privind autoritatea de lucru judecat îi limitează accesul liber la justiție. Pe fond, s-a susținut că la dosarul C.E.M.M. nu există nici un buletin de analiză privind pulberile textile pentru perioada 2004 - 20 iulie 2010, ci dimpotrivă din fișa de aptitudine nr. 944 din 15 iunie 2010 întocmită de medicul de familie, rezultă că i s-a recomandat schimbarea locului de muncă tocmai datorită existenței factorilor de risc profesional, respectiv pulberi textile, recomandându-se evitarea la expunerea la iritanți și alergeni respiratori.

S-a precizat că din procesul-verbal nr. V1./2010 reiese îmbolnăvirea profesională datorată expunerii la pulberi textile - bumbac, că s-a încadrat în ipoteza art. 160 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1425/2006, declanșarea bolii fiind făcută în intervalul de maxim 2 ani de la încetarea expunerii considerată cauza îmbolnăvirii. Recurenta a susținut că în baza art. 11 alin. (2) din Ordinul nr. 1256/443/2008 președinta C.E.M.M. avea obligația să se abțină la soluționarea cererii și că cele două contestații au fost formulate tardiv. Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului, întrucât comisia a procedat la soluționarea contestațiilor potrivit Deciziei nr. 5133 din 3 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a precizat că în perioada iunie 2008 - februarie 2010, reclamanta nu a desfășurat activitate la intimata SC N.T.B. SRL, iar anterior anului 2008 nu a prezentat acte medicale de natură a certifica suspiciunea de boală profesională, ci a avut afecțiuni precum pneumonie, tuberculoză pulmonară, bronho-pneumonie. Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, situația de fapt și legislația aplicabilă în speță, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare. Prin procesul-verbal nr. V1./2010 s-a stabilit caracterul profesional al astmului bronșic de care suferea reclamanta. Împotriva procesului-verbal nr. V1./2010, s-a formulat contestație de către asiguratorul Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale și de către angajatorul SC N.T.B.

SRL, solicitându-se reanalizarea caracterului profesional al bolii. Prin Hotărârea nr. 318 din 5 aprilie 2012, Comisia de experți de medicina muncii a analizat sesizarea formulată de reclamantă, având ca obiect obligarea Comisiei să refacă procedura în privința contestației împotriva procesului-verbal nr. V1. din 30 iunie 2010, analiză ce s-a efectuat în baza Deciziei nr. 5133/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Comisia a concluzionat că nu se confirmă caracterul profesional al astmului bronșic, explicându-se în cuprinsul hotărârii motivele pentru care s-a ajuns la această soluție. Reclamanta a formulat acțiune împotriva acestei decizii, Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5133/2011 a admis recursul, a modificat sentința, a anulat deciziile nr. 201 și nr. 204/2010, pentru că aceste decizii nu erau motivate, potrivit cu cerințele art. 41.1.

din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene. În prezenta cauză, se constată că Hotărârea nr. 318/2012 este motivată, explicându-se în detaliu situația medicală a reclamantei, astfel că sub acest aspect criticile formulate sunt neîntemeiate. În ceea ce privește critica referitoare la tardivitatea contestațiilor formulate de angajator și asigurator, trebuie precizat că în considerentele deciziei nr. 5133/2011 s-a răspuns la această critică și s-a arătat că s-au formulat contestațiile în termenul prevăzut de art. 5 alin. (1) din Ordinul nr. 1256/2008. În baza art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Ca urmare, acest aspect nu mai poate forma obiectul unei noi analize judiciare, dezlegarea dată printr-o hotărâre irevocabilă având putere de lucru judecat. Referitor la eventuala incompatibilitate a președintei Comisiei la luarea deciziei nr. 318/2012, arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Ordinul nr. 1256/443/2008, există obligația de recuzare a membrilor Comisiei, dacă au fost implicați în cercetarea cazului. Potrivit art. 151 și urm. din Ordinul nr. 1425/2006, cercetarea cazului se face de către D.S.P. și se finalizează printr-un proces-verbal de cercetare. În cauză, procesul verbal de cercetare a fost întocmit de către D.S.P. Argeș, iar președinta Comisiei medicale nu a participat la cercetarea cazului.

Având în vedere prevederile legale expuse, se constată că în speță nu exista un caz care să atragă recuzarea. În ceea ce privește fondul cauzei, prin procesul-verbal nr. V1. din 30 iunie 2010 s-a constatat de către D.S.P. Argeș caracterul de boală profesională a astmului bronșic, prin sensibilizare la pulbere textilă, de care suferea reclamanta, diagnostic stabilit prin biletul de ieșire din Spitalul Clinic C. Biletul de ieșire din Spitalul Clinic C. a fost întocmit ca urmare a spitalizării reclamantei în perioada 12 aprilie 2010 - 19 aprilie 2010. De precizat este că reclamanta a fost angajată la SC N.T.B. SRL până în data de 26 iunie 2008, când a fost concediată.

Începând cu 26 iunie 2008 reclamanta a fost supusă mai multor investigații medicale, în diverse unități spitalicești, fără a fi diagnosticată cu astm bronșic, prezentând alte afecțiuni, precum insuficiență respiratorie, pneumonie (Spitalul Județean Argeș), TBC pulmonar (Spitalul Valea Iașului) și numai la 19 aprilie 2010 Spitalul C. a evidențiat diagnosticul de astm bronșic profesional, fără a se preciza data debutului acestei maladii. Documentele analizate în detaliu de prima instanță nu au relevat existența afecțiunii de astm bronșic anterior datei de 19 aprilie 2008, pentru ca astfel să se pună în discuție dobândirea bolii profesionale pe perioada raporturilor de muncă dintre reclamantă și pârâta SC N.T.B.

SRL SA. Mai mult, procesul-verbal nr. V1./2010 nu are în vedere alte elemente concrete și face trimitere la depistarea bolii de către Spitalul C. Or, diagnosticul a fost stabilit de Spitalul C. la aproape doi ani de la data când reclamanta nu a mai desfășurat activitate la pârâta SC N.T.B. SRL, iar în toată perioada ulterioară încetării raporturilor de muncă, respectiv după 26 iunie 2008, nici un act medical nu a pus în discuție eventuala boală profesională, fiind stabilite alte boli, după cum s-a relevat mai sus. Spitalul C. nu a făcut nicio referire la data dobândirii bolii, așa încât toate elementele probatorii nu identifică dobândirea bolii în perioada cât reclamanta a fost angajată la SC N.T.B.

SRL. În aceste circumstanțe factuale, hotărârea Comisiei este legală și în raport de prevederile art. 312 C. proc. civ. și prezentele considerente, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.C.M. împotriva sentinței civile nr. 363/F-Cont din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2013.