ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7500/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7500/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prima instanță

Cererea de chemare în

judecată

Prin cererea

înregistrată la data de 15 iunie 2012 reclamanta M.C.M. a chemat în judecată pe

pârâții: SC N.B. SRL, Institutul Național de Expertiză Medicală a Capacității

de Muncă și Comisia de Experți de Medicină a Muncii, solicitând instanței să

dispună anularea Hotărârii Comisiei de Medicină a Muncii nr. C318 din 05

aprilie 2012, deoarece a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii

în materia bolilor profesionale, a Ordinului nr. 1256/443/2008 și a art. 8 lit.

a) și f) din Legea nr. 418/2004. Astfel:

- comisia a ignorat biletele

de ieșire din spital, raportându-se doar la concedii medicale, fără nici un temei

legal;

- comisia a ignorat fișa

de aptitudine din 15 iunie 2010, cât și dosarul medical nr. 351, încheiate de medicul

de medicină a muncii al întreprinderii,

- comisia a făcut aprecieri

greșite cu privire la existența factorilor de risc aflați la locul de muncă al reclamantei,

deși sub acest aspect competența exclusivă aparținea medicului de medicină a muncii

al întreprinderii, care cunoaște cel mai bine locurile de muncă cu factori de risc;

- comisia a disculpat

angajatorul, necerându-i buletine de analiză emise în urma determinării de pulberi

textile, bumbac, așa cum impune art. 159 lit. b) din H.G. nr. 1425/2006;

- comisia a dat dovadă

de rea-credință, necerând angajatorului fișa de identificare a factorilor de risc

profesional de la angajarea reclamantei, la 06 octombrie 2004, și până la depistarea

bolilor profesionale de către Clinica de medicina muncii și acceptând o fișă de

identificare întocmită ulterior, în 14 iunie 2010, înainte de venirea medicului

de medicină a muncii al D.S.P. Argeș pentru efectuarea cercetării;

- comisia nu a ținut cont

că nu s-au efectuat controale medicale periodice în funcție de expunerea la riscuri

profesionale, aceasta fiind culpa exclusivă a angajatorului care nu a respectat

art. 97 alin. (1) și (2) din C.C.M. la nivel de unitate, cât și art. 6 și 7 din

Legea nr. 319/2006, lucru evidențiat și în procesul verbal nr. V1. din 30 iunie

2010 de către medicul de medicină a muncii al D.S.P. Argeș, care a efectuat cercetarea

la fața locului;

- susținerea Comisiei

de experți cu privire la diagnosticul de pneumonie este contrară prevederilor Anexei

nr. 22 (tabel cu declararea obligatorie a bolilor profesionale) din H.G. nr. 1425/2006;

- reaua credință a angajatorului

este dovedită prin faptul că a concediat-o pe reclamantă folosindu-se de fișa BP1

nr. F1., în care este evidențiat chiar diagnosticul de astm bronșic profesional,

deși nu a considerat boala respectivă drept boală profesională;

- comisia de experți nu

motivat proveniența bolii reclamantei;

- comisia de experți a

ignorat atât decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5133/2011, cât și

art. 5 alin. (1) și (2) din Ordinul nr. 1256/443/2008 și art. 155 alin. (1) și art.

159 din H.G. nr. 1425/2006. A analizat contestația angajatorului cu toate că aceasta

a fost depusă tardiv;

- comisia de experți a

apreciat greșit că anterior anului 2008 reclamanta nu a prezentat acte medicale

care să certifice suspiciunea de boală. În realitate, la data de 11 octombrie 2007,

reclamanta a fost diagnosticată cu rinită alergică, care este un diagnostic premergător

astmului bronșic profesional. Ulterior, reclamanta a fost internată pentru insuficiență

respiratorie acută, pneumonie bacteriană, pneumonie și suspiciune de TBC, fiindu-i

recomandată schimbarea locului de muncă;

- comisia de experți a

încălcat sentința civilă nr. 1133/CM/2009, definitivă și irevocabilă prin decizia

nr. 85/2010 a Curții de Apel Pitești, și a aplicat greșit art. 5 alin. (1) din Ordinul

nr. 1256, art. 155 alin. (1) și art. 159, cât și anexa nr. 22 din H.G. nr. 1425,

unde sunt nominalizate toate bolile cu declarare obligatorie, tabel în care contrar

se găsește la capitolul „Boli ale aparatului respirator” boala bronho alveolită

alergică extrinsecă (pneumonia prin hipersensibilizare), noxă profesională printre

altele fiind și bumbacul;

- în concluzie, Comisia

a ignorat 1. art. 5 alin. (1); art. 11 alin. (2) din Ordinul nr. 1256/443/2008;

art. 155 alin. (1); art. 159 lit. a), b), c), d), e), f), g) din H.G. nr. 1425/2006,

capitolul obligațiile angajatorului; art. 6 și 7 din Legea nr. 319/2006, C.

muncii, Titlul V sănătatea și securitatea în muncă, respectiv art. 175, 176, 177,

178, 179, 180, 181 și 182 din Legea nr. 418/2004; art. 8 lit. a) și f) din H.G.

nr. 355/2007; art. 97 alin. (1) și (2) din C.C.M., la nivel de unitate.

La data de 26

septembrie 2012 reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată sub aspectul

părților pârâte, în sensul că a arătat că înțelege să cheme în judecată Casa Națională

de Pensii și Asigurări Sociale prin Institutul Național de Expertiză Medicală a

Capacității de Muncă.

Întâmpinarea formulată

în cauză

Pârâtul Institutul Național

de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă a formulat întâmpinare

prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în

care Comisia de Experți de Medicină a Muncii nu se află în subordinea sau în coordonarea

Institutului respectiv, întrucât Casa Națională de Pensii Publice are calitatea

de asigurator pentru accidentele de muncă și boli profesionale.

Sentința și considerentele

primei instanțe

Prin sentința nr. 363/F-Cont

din 17 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești a respins ca neîntemeiată cererea

formulată de reclamanta M.C.M. în contradictoriu cu pârâții SC N.T.B. SRL, Casa

Națională de Pensii - prin Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea

Capacității de muncă și Comisia de Experți de Medicina Muncii.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a avut în vedere că prin Hotărârea nr. 318 din 5

aprilie 2012 C.E.M.M. a reținut că pentru perioada anterioară lunii iunie 2008 reclamanta

nu a prezentat acte medicale care să certifice suspiciunea de boală, iar în perioada

iunie 2008 - iunie 2010 nu a lucrat efectiv la locul de muncă de unde ar fi dobândit

pretinsa boală profesională. În perioada 29 iunie 2008 - 31 octombrie 2008 a fost

în concedii medicale pentru boli ce nu au legătură cu astmul bronșic. A fost concediată

de angajator și ulterior reintegrată, după reintegrare a intrat în concediu de odină,

iar ulterior a prezentat certificate medicale, inclusiv pentru astm bronșic.

Instanța de fond a arătat

că Hotărârea nr. 318/2012 emisă de C.E.M.M. este legală, întrucât reclamanta a lucrat

la SC N.T.B. SRL în perioada 01 iunie 1998 - 14 noiembrie 2008, după această dată

fiind concediată, iar primul diagnostic de astm bronșic a fost pus la 19

aprilie 2010, adică la aproape 2 ani de la încheierea relațiilor de muncă dintre

cele 2 părți.

S-a mai precizat că din

biletele de ieșire din spital rezultă că anterior anului 2010 reclamanta nu a avut

astm bronșic; comisia nu putea da eficiență recomandărilor din fișa de aptitudine

nr. 944 din 15 iunie 2010 și din dosarul medical nr. 351, întrucât acestea erau

făcute în baza diagnosticului pus de Spitalul Clinic C. în 2010; comisia nu a făcut

aprecieri cu privire la existența factorilor de risc aflați la locul de muncă al

reclamantei; comisia nu avea motiv să ceară angajatorului buletine de analiză emise

în urma determinării de pulberi textile, bumbac, întrucât a avut în vedere toate

documentele aferente dosarului de cercetare conform art. 159 din H.G. nr. 1425/

2006, după cum se specifică în Hotărârea nr. C318 din 5 aprilie 2012. Or, potrivit

art. 159 lit. b) invocat de reclamantă. S-a menționat că dosarul

de cercetare pentru declararea bolilor profesionale, care se păstrează la autoritatea

de sănătate publică județeană, cuprinde istoricul de expunere profesională (documentul

care certifică ruta profesională, și anume copie de pe carnetul de muncă) și, după

caz, nivelul măsurat al noxelor sau noxa identificată; comisia a avut la dispoziție

toate documentele care au stat la baza declarării de către D.S.P. Argeș a bolii

profesionale și a ajuns la altă concluzie decât D.S.P., anume că boala nu este profesională,

nu avea obligația legală să stabilească proveniența bolii reclamantei.

Prima instanță a reținut

că sentința civilă nr. 1133/CM/2009 nu a impus obligații în sarcina comisiei de

experți și nici nu a stabilit că reclamanta suferă de o boală profesională, astfel

încât pârâta C.E.M.M. să fie obligată să țină seama de o astfel de statuare.

Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta M.C.M.

Motivele de recurs

Prin motivele de recurs,

reclamanta a susținut că Hotărârea nr. 318/2012 este nulă, iar motivarea instanței

de fond privind autoritatea de lucru judecat îi limitează accesul liber la justiție.

Pe fond, s-a susținut

că la dosarul C.E.M.M. nu există nici un buletin de analiză privind pulberile textile

pentru perioada 2004 - 20 iulie 2010, ci dimpotrivă din fișa de aptitudine nr. 944

din 15 iunie 2010 întocmită de medicul de familie, rezultă că i s-a recomandat schimbarea

locului de muncă tocmai datorită existenței factorilor de risc profesional, respectiv

pulberi textile, recomandându-se evitarea la expunerea la iritanți și alergeni respiratori.

S-a precizat că din procesul-verbal

nr. V1./2010 reiese îmbolnăvirea profesională datorată expunerii la pulberi textile

- bumbac, că s-a încadrat în ipoteza art. 160 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1425/2006,

declanșarea bolii fiind făcută în intervalul de maxim 2 ani de la încetarea expunerii

considerată cauza îmbolnăvirii.

Recurenta a susținut că

în baza art. 11 alin. (2) din Ordinul nr. 1256/443/2008 președinta C.E.M.M. avea

obligația să se abțină la soluționarea cererii și că cele două contestații au fost

formulate tardiv.

Întâmpinarea formulată

în cauză

Prin întâmpinare, pârâta

a solicitat respingerea recursului, întrucât comisia a procedat la soluționarea

contestațiilor potrivit Deciziei nr. 5133 din 3 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție.

S-a precizat că în perioada

iunie 2008 - februarie 2010, reclamanta nu a desfășurat activitate la intimata SC

N.T.B. SRL, iar anterior anului 2008 nu a prezentat acte medicale de natură a certifica

suspiciunea de boală profesională, ci a avut afecțiuni precum pneumonie, tuberculoză

pulmonară, bronho-pneumonie.

Analiza motivelor de recurs

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs, situația de fapt și legislația aplicabilă în speță, constată

că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.

Prin procesul-verbal nr.

V1./2010 s-a stabilit caracterul profesional al astmului bronșic de care suferea

reclamanta.

Împotriva procesului-verbal

nr. V1./2010, s-a formulat contestație de către asiguratorul Casa Națională de Pensii

și Asigurări Sociale și de către angajatorul SC N.T.B. SRL, solicitându-se reanalizarea

caracterului profesional al bolii.

Prin Hotărârea nr. 318

din 5 aprilie 2012, Comisia de experți de medicina muncii a analizat sesizarea formulată

de reclamantă, având ca obiect obligarea Comisiei să refacă procedura în privința

contestației împotriva procesului-verbal nr. V1. din 30 iunie 2010, analiză ce s-a

efectuat în baza Deciziei nr. 5133/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Comisia a concluzionat

că nu se confirmă caracterul profesional al astmului bronșic, explicându-se în cuprinsul

hotărârii motivele pentru care s-a ajuns la această soluție.

Reclamanta a formulat

acțiune împotriva acestei decizii, Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea, iar

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5133/2011 a admis recursul,

a modificat sentința, a anulat deciziile nr. 201 și nr. 204/2010, pentru că aceste

decizii nu erau motivate, potrivit cu cerințele art. 41.1. din Carta Drepturilor

Fundamentale ale Uniunii Europene.

În prezenta cauză, se

constată că Hotărârea nr. 318/2012 este motivată, explicându-se în detaliu situația

medicală a reclamantei, astfel că sub acest aspect criticile formulate sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește critica

referitoare la tardivitatea contestațiilor formulate de angajator și asigurator,

trebuie precizat că în considerentele deciziei nr. 5133/2011 s-a răspuns la această

critică și s-a arătat că s-au formulat contestațiile în termenul prevăzut de

art. 5 alin. (1) din Ordinul nr. 1256/2008.

În baza art. 315

alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Ca urmare, acest aspect

nu mai poate forma obiectul unei noi analize judiciare, dezlegarea dată printr-o

hotărâre irevocabilă având putere de lucru judecat.

Referitor la eventuala

incompatibilitate a președintei Comisiei la luarea deciziei nr. 318/2012, arătăm

că potrivit art. 11 alin. (2) din Ordinul nr. 1256/443/2008, există obligația de

recuzare a membrilor Comisiei, dacă au fost implicați în cercetarea cazului.

Potrivit art. 151 și urm.

din Ordinul nr. 1425/2006, cercetarea cazului se face de către D.S.P. și se finalizează

printr-un proces-verbal de cercetare. În cauză, procesul verbal de cercetare a fost

întocmit de către D.S.P. Argeș, iar președinta Comisiei medicale nu a participat

la cercetarea cazului.

Având în vedere prevederile

legale expuse, se constată că în speță nu exista un caz care să atragă recuzarea.

În ceea ce privește fondul

cauzei, prin procesul-verbal nr. V1. din 30 iunie 2010 s-a constatat de către D.S.P.

Argeș caracterul de boală profesională a astmului bronșic, prin sensibilizare la

pulbere textilă, de care suferea reclamanta, diagnostic stabilit prin biletul de

ieșire din Spitalul Clinic C.

Biletul de ieșire din

Spitalul Clinic C. a fost întocmit ca urmare a spitalizării reclamantei în perioada

12 aprilie 2010 - 19 aprilie 2010.

De precizat este că reclamanta

a fost angajată la SC N.T.B. SRL până în data de 26 iunie 2008, când a fost concediată.

Începând cu 26 iunie 2008

reclamanta a fost supusă mai multor investigații medicale, în diverse unități spitalicești,

fără a fi diagnosticată cu astm bronșic, prezentând alte afecțiuni, precum insuficiență

respiratorie, pneumonie (Spitalul Județean Argeș), TBC pulmonar (Spitalul Valea

Iașului) și numai la 19 aprilie 2010 Spitalul C. a evidențiat diagnosticul de astm

bronșic profesional, fără a se preciza data debutului acestei maladii.

Documentele analizate

în detaliu de prima instanță nu au relevat existența afecțiunii de astm bronșic

anterior datei de 19 aprilie 2008, pentru ca astfel să se pună în discuție dobândirea

bolii profesionale pe perioada raporturilor de muncă dintre reclamantă și pârâta

SC N.T.B. SRL SA. Mai mult, procesul-verbal nr. V1./2010 nu are în vedere alte elemente

concrete și face trimitere la depistarea bolii de către Spitalul C.

Or, diagnosticul a fost

stabilit de Spitalul C. la aproape doi ani de la data când reclamanta nu a mai desfășurat

activitate la pârâta SC N.T.B. SRL, iar în toată perioada ulterioară încetării raporturilor

de muncă, respectiv după 26 iunie 2008, nici un act medical nu a pus în discuție

eventuala boală profesională, fiind stabilite alte boli, după cum s-a relevat mai

sus.

Spitalul C. nu a făcut

nicio referire la data dobândirii bolii, așa încât toate elementele probatorii nu

identifică dobândirea bolii în perioada cât reclamanta a fost angajată la SC

N.T.B. SRL.

În aceste circumstanțe

factuale, hotărârea Comisiei este legală și în raport de prevederile art. 312 C.

proc. civ. și prezentele considerente, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.C.M. împotriva

sentinței civile nr. 363/F-Cont din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești,

secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie

2013.