ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2611/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2611/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

deduse judecății

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 05 martie 2012 sub nr. 1773/2/2012, reclamanta

SC "C.K." România SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Comisia de Experți de Medicina Muncii, Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale și Ministerul Sănătății, anularea Deciziei nr. C 313 din 23

februarie 2012 emisă de Comisia de Experți de Medicina Muncii prin care s-a

respins plângerea prealabila împotriva Hotărârii Comisiei de Experți de

Medicina Muncii nr. 289 din 04 noiembrie 2011 prin care se confirma caracterul

profesional al bolii de astm bronșic al doamnei P.A.M.

În motivare,

reclamanta a arătat, în esență, faptul că în mod greșit prin hotărârile

contestate Comisia de Experți de Medicina Muncii a constatat că astmul bronșic

de care suferă doamna P.A.M. reprezintă boală profesională, aceasta prezentând

simptome ale debutului bolii înainte de data angajării la societatea

reclamantă, mai mult fiind diagnosticată și cu "spasmofilie", boală

ale cărei manifestări sunt multiple și care putea constitui o cauză a

îmbolnăvirii de astm bronșic.

Reclamanta a mai

arătat că, deși a solicitat expres, Comisia de Experți nu a convocat

reprezentanți ai societății și ai clinicii de medicina muncii cu care

societatea are contract de prestări servicii, conform art. 12 din Ordinul comun

nr. 1256/443/2008, invocând și faptul că membrii Comisiei nu au fost interesați

de dosarul medical al doamnei P.A.M. din care s-ar fi putut trage concluzii

corecte despre antecedentele medicale ale acesteia și respectiv perioadele în

care acestea au apărut. Reclamanta a susținut că singurul document apreciat de Comisie

ca relevant pentru a susține caracterul profesional al bolii este decizia de

concediere a salariatei P.A.M.

Reclamanta a

menționat și faptul că hotărârea a fost luată în condițiile în care din cei 8

membri ai comisiei, 2 au fost absenți iar unul dintre membrii prezenți a fost

însăși dr. E.N., șeful Secției de medicina a muncii din cadrul Spitalului

Colentina, spital în care a fost internata P.A.M. și unde a fost stabilit

caracterul profesional al bolii. Or, într-o asemenea situație, pentru ca hotărârea

să nu fie influențată, doamna dr. E.N. ar fi avut posibilitatea să se abțină,

lucru pe care însă nu l-a făcut.

De asemenea,

reclamanta a arătat că susținerile Comisiei de Experți nu sunt susținute nici

determinările toxicologice periodice făcute de DSP Prahova cu privire la

nivelul noxelor de la locul de muncă al salariatei, din care reiese că, în

toata perioada în care a fost salariată, noxele au fost sub limita admisă de

lege. Așadar, noxele înregistrate la locul de muncă al salariatei nu puteau să

conducă la îmbolnăvirea acesteia de astm bronșic.

La data de 21 martie

2012, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în

motivarea căreia a arătat că actul administrativ a cărui anulare este cerută,

Hotărârea Comisiei de experți de Medicina Muncii nr. 289 din 04 noiembrie 2011

este emisă de către Ministerul Sănătății. De asemenea, pârâtul a invocat

excepția netimbrării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de

chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că, prin Hotărârea nr. 289 din 04

noiembrie 2011, Comisia de experți de medicina muncii acreditați de Ministerul

Sănătății Publice și de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a

confirmat caracterul profesional al bolii de astm bronșic și boala profesională

a d-nei P.A.M., procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională

din 30 iunie 2011 emis de DSP Prahova fiind anulat.

Pârâta Comisia de

Experți de Medicina Muncii a depus întâmpinare la data de 12 aprilie 2012 prin

care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică. De

asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei obiectului cererii de chemare în

judecată, precizând că aceasta trebuia să aibă ca obiect de principiu anularea

Hotărârii nr. 289 din 04 noiembrie 2011 cu obligarea autorității administrative

la emiterea actului administrativ și nu anularea Deciziei nr. C 313 din 23

februarie 2012 de respingere a solicitării de revocare/anulare a hotărârii Comisiei

de Experți de Medicina Muncii nr. 289 din 04 noiembrie 2011.

Pârâtul Ministerul

Sănătății a formulat întâmpinare la data de 24 aprilie 2012 prin care a invocat

excepției lipsei obiectului cererii de chemare în judecată, iar pe fondul

cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată,

în motivare, prezentând, în esență, argumente similare celor invocate de pârâta

Comisia de Experți de Medicina Muncii prin întâmpinare.

La data de 26 aprilie

2012 reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să

formuleze contestație și împotriva hotărârii Comisiei de Experți de Medicina

Muncii nr. 289 din 04 noiembrie 2011 prin care s-a confirmat caracterul de

boală profesională al bolii de astmă bronșic pentru P.A.M.

Prin încheierea de

ședință din data de 29 mai 2012, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile

netimbrării, lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și lipsei de obiect a cererii de chemare în

judecată invocate de pârâți prin întâmpinări.

De asemenea, prin

încheierea de ședință din data de 21 iunie 2012, în temeiul art. 161 din Legea

nr. 554/2004 instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a

beneficiarului actelor administrative contestate, respectiv doamna P.A.M.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 28 august 2012, pârâta P.A.M. a solicitat respingerea

cererii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivare, pârâta a

arătat că la angajarea la societatea reclamantă i s-au făcut anumite analize în

urma cărora a fost declarată aptă de muncă conform fișei de aptitudini din data

de 20 mai 2010. Tot la angajare i-a fost solicitată o adeverința medicală de la

medicul de familie din care sa reiasă care sunt bolile cronice sau/și bolile

acute de care a suferit și anul când acestea au fost descoperite, în acest

document fiind făcută mențiunea "clinic sănătos", din dosarul medical

nerezultând nicio boală cronică sau de alta natură.

La data 04 martie 2011,

după un consult la Alergologie și la Pneumologie, a fost diagnosticată cu

alergodermie și astm bronșic intermitent în observație cu mențiunea "va

evita expunerea la noxe respiratorii" cu recomandarea să se adreseze

serviciului de medicina muncii.

În urma controlului

medical la Clinica de Medicina Muncii SC "S.M.C." S.R.L., cu care

angajatorul are contract, în urma investigațiilor făcute și documentelor

prezentate, respectiv bilet ieșire spital, scrisoare medicală, fișa de

semnalare BPI, a fost emisă fișa de aptitudini din 06 iunie 2011 în care pârâta

este declarată "apt condiționat" cu următoarele recomandări -

"Evită expunerea la substanțe iritante, alergizante respirator (fumuri și

gaze de uleiuri minerale). Dispensarizare medic specialist și de familie."

De asemenea, pârâta a

menționat că din niciun act medical nu rezultă că suferea de astm bronșic sau

de vreo altă boală cronică înainte de a se angaja la societatea reclamantă,

prima înregistrare a diagnosticului de astm bronșic în dosarul personal medic

de familie fiind din data de 04 martie 2011.

Totodată, a arătat că

fiica sa a suferit de această boală în perioada 2005 - 2009, însă în prezent nu

se mai află sub tratament de specialitate, precum și faptul că soțul său a fost

diagnosticat în copilărie cu bronșită asmatiformă, iar bunica acestuia are

insuficiență respiratorie cronică severă și BPOC.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 1974 din 13 iunie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanta SC C.K. România SRL, și a obligat reclamanta la plata către pârâta

P.A.M. a sumei de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

motivele de nelegalitate invocate de reclamantă:

Susținerea

reclamantei referitoare la faptul că Hotărârea nr. 289 din 04 noiembrie 2011 a

fost emisă de pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii cu încălcarea

prevederilor art. 12 din Ordinul comun nr. 1256/443/2008 a fost respinsă,

instanța reținând faptul că potrivit acestui text "Comisia poate convoca

pentru analizarea cazurilor ce i-au fost semnalate conducători de unități de

producție, reprezentanți ai ministerelor și ai altor autorități publice,

reprezentanți ai unităților medicale, precum și alți specialiști sau

experți", astfel încât, Comisia de Experți de Medicina Muncii avea

posibilitatea de a convoca pentru analizarea cazurilor conducători de unități

de producție și reprezentați ai unităților medicale, iar nu obligația de a

proceda în această manieră. Prin urmare, a concluzionat instanța, neconvocarea

nu poate conduce la anularea hotărârii prin care s-a stabilit caracterul de

boală profesională a astmului bronșic cu care a fost diagnosticată pârâta

P.A.M.

În plus, instanța a

constatat faptul că, din acest text nu rezultă că ar trebui convocați

conducători ai unității de producție în care s-a desfășurat activitatea de

către persoana cu privire la care se stabilește caracterul de boală

profesională și reprezentanți ai unităților medicale care au asigurat servicii

mediale angajaților acestei unități de producție, astfel cum susține

reclamanta.

În ceea ce privește

susținerea privitoare la nelegalitatea Hotărârii nr. 289 din 04 noiembrie 2011

ca urmare a faptului că aceasta a fost adoptată în absența a 2 membrii, precum

și faptul că unul dintre membrii, dr. E.N., este șeful Secției de Medicina

Muncii din cadrul Spitalului Colentina, în care a fost internată pârâta P.A.M.

și unde a fost stabilit caracterul profesional al bolii, instanța a reținut

următoarele:

Potrivit art. 3 din

Ordinul comun nr. 1256/443/2008 "Comisia este alcătuită din nouă membrii

nominalizați în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.",

iar art. 11 din același Ordin stabilește că "(1) Hotărârile Comisiei se

adoptă cu majoritate simplă de voturi, în condițiile prezenței a cel puțin două

treimi din numărul membrilor. (2) În cazul în care unul sau mai mulți membri ai

Comisiei a/au fost implicat/implicați în cercetarea cazului contestat sau se

află într-un alt tip de conflict de interese într-un anumit dosar,

acesta/aceștia are/au obligația să se recuze la primirea dosarului. (3) În

situația în care anumiți membri ai Comisiei s-au recuzat, aceasta adoptă

decizia cu majoritatea voturilor membrilor prezenți, cu condiția ca numărul de

voturi favorabil deciziei adoptate să fie de minimum 5."

Din analiza Hotărârii

nr. 289 din 04 noiembrie 2011, instanța a constatat că aceasta a fost adoptată

de 8 dintre cei 9 membri ai Comisiei de Experți de Medicina Muncii, fiind

așadar eronate susținerile reclamantei că, din cei 8 membrii, 2 au lipsit la

momentul adoptării hotărârii. Mai mult, chiar și în situația în care la

adoptarea hotărârii ar fi lipsit 2 membri ai Comisiei, în condițiile în care ar

fi participat doar 7 membri, ar fi fost îndeplinită condiția de cvorum, de cel

puțin două treimi din numărul membrilor.

De asemenea, instanța

observă că, pentru a exista obligația de a se recuza la primirea dosarului,

membrul Comisiei trebuie să fi fost implicat în cercetarea cazului contestat.

Or, din actele medicale întocmite de Spitalul Clinic Colentina nu rezultă că

dr. E.N. ar fi fost medicul care a cercetat afecțiunile medicale acuzate de

pârâta P.A.M., nefiind îndeplinite condițiile pentru incidența în cauză a art.

11 alin. (2) prima teză din Ordinul comun nr. 1256/443/2008.

Totodată, instanța a

reținut că reclamanta nu a invocat și dovedit faptul că dr. E.N. s-ar afla

într-un alt tip de conflict de interese în dosarul privind pe pârâta P.A.M.,

conform tezei a II-a a art. 11 alin. (2) din Ordinul menționat anterior, simpla

calitate a acesteia de Șef al Clinicii de Medicina Muncii din cadrul Spitalului

Clinic Colentina nefiind în opinia instanței de natură a determina concluzia că

s-ar afla în conflict de interese, astfel încât să fi avut obligația de a se

recuza la primirea dosarului.

În plus, instanța a

apreciat că și în ipoteza în care dr. E.N., membru al Comisiei de Experți de

Medicina Muncii, ar fi avut obligația de a se recuza la primirea dosarului

privind pe pârâta P.A.M., nerespectarea acestei obligații ar fi de natură a

atrage răspunderea acesteia, iar nu anularea actului adoptat de Comisie,

respectiv Hotărârea nr. 289 din 04 noiembrie 2011.

În ceea ce privește

motivele de netemeinicie invocate de reclamantă:

Instanța a reținut

faptul că potrivit art. 5 lit. h) din Legea nr. 319/2006, boala profesională

reprezintă "afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei

meserii sau profesii, cauzată de agenți nocivi fizici, chimici ori biologici

caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor

organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;".

Instanța a constatat

că actele medicale depuse la dosar, emise în legătură cu pârâta P.A.M., atestă

caracterul de boală profesională a astmului bronșic de care suferă aceasta,

concluzie ce a fost confirmată prin raportul de expertiză medico-legală

întocmit în cauză. Astfel, în cuprinsul acestui raport de expertiză

medico-legală se precizează că deși această afecțiune nu apare la toți

indivizii expuși în mediul profesional la substanțe toxice inhalatori/agenți

iritanți/alergeni, ci numai la unii indivizi cu o susceptibilitate particulară

la noxele profesionale, astmul bronșic nu apare întotdeauna pe un teren atopic

(alergic) preexistent (cunoscut sau nu de către subiectul în cauză la momentul

declanșării afecțiunii), fără a se putea face în toate cazurile o diferențiere

certă între astmul bronșic profesional și astmul bronșic agravat de profesie (în

situația în care astmul bronșic preexista). De asemenea, s-a arătat că în cazul

pârâtei P.A.M., cel mai probabil, este vorba despre astmul bronșic profesional

non-alergic (non-imunologic sau non-atopic) apărut prin expunerea la substanțe

chimice organice iritante volatile din mediul profesional.

A mai reținut

instanța faptul că, în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală s-a

arătat că diagnosticul pozitiv a fost corect stabilit în clinica de profil pe

baza anamnezei profesionale (expunerea la mediul profesional declanșând

simptomatologia, respectiv încetarea expunerii ducând la ameliorarea

simptomatologiei), simptomelor și semnelor clinice: dispnee expiratorie,

wheezing, tuse cu sau fără expectorație mucoasă, ș.a.; examenelor paraclinice:

probele funcționale ventilatorii (bazale și teste farmocodinamice), testele

cutanate alergologice, precum și diagnosticul diferențial între astmul bronșic

profesional și astmul bronșic atopic agravat de profesie, extrem de dificil în

cazurile de acest gen, în cazul pârâtei P.A.M., în urma studierii întregii

documentații medicale, neobiectivându-se teren atopic/predispoziție genetică

(ereditară), concluzia acestui raport fiind că diagnosticul de astm bronșic

profesional precizat la data de 27 mai 2011 îndeplinește criteriile unei boli

profesionale întrucât afecțiunea a fost determinată de condițiile de la locul

de muncă, respectiv expunerea profesională la noxe volatile, pe fondul unei

reactivități individuale particulare a pârâtei P.A.M.

În ceea ce privește

susținerea reclamantei conform căreia pârâta P.A.M. prezenta simptome de debut

de boală înainte de a se angaja la această societate, instanța a reținut în

primul rând concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în

cauză, conform cărora între afecțiunile de care aceasta a suferit anterior

angajării (diagnosticele consemnate în Fișa medicală de dispensarizare) și

declanșarea astmului bronșic nu se poate face o legătură de cauzalitate.

Pe de altă parte,

instanța a constatat că, anterior angajării la societatea reclamantă, pârâtei

P.A.M. nu i s-a stabilit un diagnostic de astm bronșic sau suspect de astm

bronșic, iar simptomele menționate în fișa medicală despre care face vorbire

reclamanta, respectiv tuse seacă iritativă, tulburări de respirație și spasmofilie,

nu au fost apreciate de niciunul dintre medicii care au consultat-o, atât

înainte de stabilirea acestui diagnostic, cât și ulterior, ca reprezentând

simptome premergătoare instalării astmului bronșic.

Mai mult, instanța în

acord cu cele reținute atât pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii, cât

și Institutul Național de Medicină Legală, a constatat că anterior angajării la

societatea reclamantă, pârâta P.A.M. a fost supusă unui control de medicina

muncii, în urma căruia s-a stabilit că este aptă să presteze munca în cadrul

acestei societăți. Or, în situația în care pârâta ar fi suferit la acel moment

de astm bronșic sau dacă simptomele pe care le-a prezentat în trecut ar fi

putut fi interpretate ca reprezentând debut al acestei afecțiuni, această

împrejurare s-ar fi evidențiat în actele medicale întocmite înainte de

angajare.

De altfel, instanța a

reținut în acest sens că, prin adresa din 29 octombrie 2012, SC S.M.C. SRL, ce

prestează servicii de medicina muncii societății SC C.K. SRL, a menționat că

potrivit raportului medical anual în urma efectuării controlului medical

periodic 2011 sunt evidențiate ca fiind diagnosticați cu astm bronșic în

antecedente un număr de 11 angajați, 8 cazuri fiind înregistrate la examenul

medical la angajare. Prin urmare, instanța a constatat că societatea care

prestează servicii de medicina muncii pentru reclamantă deține dotarea umană și

tehnologică necesară pentru descoperirea unei astfel de afecțiuni la momentul

efectuării examenului medical la angajare. Așa fiind, în situația în care

pârâta P.A.M. ar fi avut o astfel de afecțiuni, aceasta ar fi fost evidențiată

încă de la controlul de medicina muncii efectuat la angajare.

Pe de altă parte,

instanța a apreciat că nu prezintă relevanță, sub aspectul caracterului de boală

profesională a astmului bronșic de care suferă pârâta P.A.M., împrejurarea că,

pe durata angajării la societatea reclamantă, aceasta nu a beneficiat decât de

6 zile de concediu medical, pentru alte motive decât astmul bronșic, și că nu

s-a prezentat niciodată la punctul de prim ajutor al companiei întrucât

angajatul are dreptul a se prezenta, în vederea beneficierii de servicii

medicale, la clinica medicală sau la medicul care corespunde cel mai bine

așteptărilor sale în legătură cu îndeplinirea actului medical.

De asemenea, instanța

a apreciat că suspiciunea de astm bronșic ce planează asupra copilului minor al

pârâtei nu reprezintă un element în raport de care să se poate stabili

existența bolii de astm bronșic a pârâtei anterior angajării la societatea

reclamantă. Astfel, dacă ereditatea ar fi fost factorul declanșator al bolii,

aceasta s-ar fi manifestat, cel mai probabil, inițial la mamă, respectiv pârâta

P.A.M., abia apoi la copil. Or, în cazul de față, copilul pârâtei a fost

evidențiată cu această afecțiune în anul 2005, în vreme ce diagnosticul pârâtei

a fost stabilit în martie 2011. În plus, instanța reține că soțul pârâtei

P.A.M. a fost diagnosticat în copilărie cu bronșită asmatiformă, astfel încât

s-ar putea explica ereditatea în apariția acestei afecțiuni și la copil.

Așadar, în condițiile

în care pârâta P.A.M. nu suferea de astm bronșic anterior angajării la

societatea reclamantă, iar în urma investigațiilor medicale efectuate nu s-a

determinat existența unui teren atopic (alergic), iar pe cale de consecință a

unui astm bronșic agravat de profesie, instanța a apreciat că în mod corect

pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii a emis actele administrative

atacate.

Totodată, instanța a

constatat că, deși nivelul noxelor de la locul de muncă al salariatei s-a aflat

în limita maximă admisă de lege, așa cum rezultă din determinările toxicologice

și din raportul de expertiză specialitatea protecția muncii efectuat în cauză,

această împrejurare nu este de natură a determina concluzia că astmul bronșic

de care suferă pârâta P.A.M. nu are caracter de boală profesională, instanța

apreciind că este necesar a se face distincția între respectarea de către

angajator a obligației de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în

toate aspectele legate de muncă, stabilită în sarcina sa de art. 6 și urm. din

Legea nr. 319/2006, și caracterul de boală profesională care poate fi stabilită

cu privire la angajați.

Or, a constatat

instanța, în cauză nu s-a afirmat (nefăcând de altfel nici obiectul controlului

jurisdicțional) nerespectarea acestor obligații din partea societății

reclamante, nerespectare ce poate atrage sancțiuni penale sau contravenționale,

ci s-a afirmat că, datorită condițiilor obiective în care pârâta P.A.M. și-a

desfășurat activitatea în cadrul societății reclamante, chiar în situația în

care nivelul noxelor s-a situat în marja legală, aceasta s-a îmbolnăvit de astm

bronșic.

Prin urmare, instanța

a concluzionat că luarea de către reclamantă a măsurilor necesare pentru

respectarea propriilor obligații decurgând din Legea securității și sănătății

în muncă nr. 319/2006 cu privire la menținerea unui nivel de noxe între

limitele legale nu poate invalida caracterul de boală profesională a astmului

bronșic diagnosticat în cazul pârâtei P.A.M.

Având în vedere

aceste considerente, instanța a apreciat acțiunea formulată de reclamantă ca

fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește

cererea pârâtei P.A.M. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de

judecată, instanța reținând culpa procesuală a reclamantei, care este partea ce

a căzut în pretenții, precum și cheltuielile de judecată efectuate de pârâta

P.A.M. cu prezentul litigiu, respectiv onorariu de avocat în cuantum de 2.480

lei, conform chitanței din 22 august 2012, în temeiul art. 274 C. proc. civ.,

instanța a dispus obligarea reclamantei la plata către această pârâtă a sumei

de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe, reclamanta SC "C.K. România" SRL a declarat recurs.

Un prim motiv a vizat

vicierea procedurii de judecată pe fondul cauzei întrucât:

- instanța nu a pus

în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra probei cu interogatoriul

intimatei Comisia de Experți de Medicina Muncii pe care a solicitat-o;

- respingerea de

autoritate a tuturor obiecțiunilor pe care le-a formulat față de cele două

rapoarte de expertize efectuate în cauză.

Pe fondul cauzei s-a

susținut greșita respingere a acțiunii, în raport de probele administrate.

Astfel, Hotărârea nr.

289 din 04 noiembrie 2011 Comisiei de experți de Medicina Muncii este lovită de

nulitate deoarece unul din membrii care au votat și au luat parte la

deliberare, respectiv prof. dr. E.N. avea obligația legală să se recuze.

S-a mai arătat că

instanța de judecată a considerat în mod eronat că nu s-a dovedit conflictul de

interese al acestei persoane, dar și în cazul în care s-ar fi dovedit tot nu ar

fi atras nulitatea hotărârii ci numai răspunderea personală a acesteia.

În urma internării în

Clinica de Medicina Muncii a spitalului Colentina în perioada 23 mai - 27 mai

2011, a fost emisă fișa de semnalare BPI a suspiciunii de astm bronșic

profesional pentru P.A.M. în conformitate cu prevederile Legii nr. 319/2006

legea sănătății și securității în muncă și a Normelor metodologice de aplicare a

acesteia, art. 115

1

și urm. în data de 30 iunie 2011 o comisie

formata din dr. S.E. din cadrul DSP Prahova și ing. S.D. inspector în cadrul

ITM Prahova, s-a prezentat la locul de munca al intimatei P.A.M. pentru a

cerceta cazul de îmbolnăvire profesională semnalat de Clinică

În urma efectuării

cercetării, s-a întocmit procesul-verbal din 30 iunie 2011 prin care s-a

concluzionat că boala nu are caracter profesional. Împotriva concluziei acestui

proces-verbal de cercetare efectuat de DSP Prahova, intimata P.A.M. a formulat

contestație, înregistrată la Comisia de Experți de Medicina Muncii în data de

05 iulie 2011.

Conflictul de

interese este demonstrat de faptul că:

Prin Hotărârea nr.

289 din 04 noiembrie 2011, Comisia de Experți de Medicina Muncii din care făcea

parte și prof. dr. E.N. a admis contestația și a confirmat caracterul

profesional al astmului bronșic al intimatei P.A.M.

Prof dr. E.N. deținea

funcția de șef al Clinicii de Medicina Muncii a spitalului Colentina în

perioada 23 mai - 27 mai 2011, când P.A.M. s-a internat în acest spital și i

s-a pus diagnosticul de astm bronșic profesional de către dr. A.R. prin biletul

de ieșire din spital din data de 23 mai 2011.

Mai mult decât atât,

dna, prof. dr. E.N. a semnat alături de dna. dr. A.R., fișa de semnalare BPI a

suspiciunii de astm bronșic profesional pentru P.A.M., la externarea din

spital. (acest aspect nemaifiind reținut de către instanța de fond)

Având în vedere

implicarea acesteia în acest caz prof. dr. E.N. avea obligația legală să nu

participe la deliberarea și luarea hotărârii Comisiei de Experți de Medicina

Muncii cu privire la contestația formulată de către P.A.M. împotriva

procesului-verbal de cercetare realizat de către DSP Prahova.

Or, dispozițiile art.

11 alin. (2) din Ordinul nr. 125/2008 pentru aprobarea componenței și

atribuțiilor Comisiei de experți de medicina muncii acreditați de Ministerul

Sănătății Publice și de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse,

legiuitorul instituie un veritabil caz de incompatibilitate în ceea ce-i

privește pe membrii comisiei în anumite situații. Astfel, acest text legal

dispune ca: "În cazul în care unul sau mai mulți membri ai Comisiei a au

fost implicat implicați în cercetarea cazului contestat sau se află într-un alt

tip de conflict de interese într-un anumit dosar, acesta/aceștia au obligația

să se recuze la primirea dosarului "Așadar, iată cum în mod expres legea

instituie obligația membrilor comisiei implicați aflați în situația prevăzută

de a se recuza la primirea dosarului, pentru a nu participa la soluționarea

contestației existând o prezumție legală de subiectivism.

În raport cu aceste

dispoziții legale este evident ca în cazul contestației formulate de P.A.M.,

datorată funcției deținute la Spitalul Colentina dar mai ales a faptului ca a semnat

fișa de semnalare a suspiciunii de astm bronșic profesional, dna. prof. dr.

E.N. era incompatibilă, având obligația legală de a se recuza.

Pe de altă parte,

consideră că deoarece nu s-a recuzat, a rezultat o viciere a hotărârii comisiei

prin participarea sa la vot și deliberare. Prin participarea la votul și

deliberarea comisiei, există posibilitatea să influențeze ceilalți membri ai

comisiei chiar și indirect, axând în vedere ca dna. prof. dr. E.N. este

specializată în medicina muncii și are autoritate profesională recunoscută în

domeniul astmului bronșic profesional.

În situația luării

unei hotărâri cu încălcarea dispozițiilor art. II. alin. (2) din Ordinul nr.

1256/2008, sancțiunea e aceeași ca și în cazul hotărârilor luate de magistrații

incompatibili, respectiv nulitatea hotărârii, chiar dacă din comisie au făcut

parte mai mulți membri care au votat la fel.

De asemenea, Comisia

de Experți de Medicina Muncii trebuia să convoace reprezentanții societății

recurente pentru a da dreptul la apărare, potrivit dispozițiilor art. 12 din

Ordinul comun nr. 1256/443/2008 al Ministrului Sănătății Publice și Ministrului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse pentru aprobarea componentei și

atribuțiilor Comisiei de experți de medicina muncii acreditați de Ministerul

Sănătății Publice și de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

Prin neconvocarea acestora nu a fost respectat dreptul la apărare.

Pe de altă parte,

consideră că din probatoriile administrate la dosar rezultă că cele două acte

administrative atacate în prezenta cauză sunt neîntemeiate, deoarece astmul

bronșic cu care a fost diagnosticată intimata P.A.M. nu are caracter

profesional.

I. Concluziile

medicale ale Spitalului Colentina, Comisiei de Experți și ale raportului INME

prin care s-a semnalat și confirmat caracterul de boală profesională nu au avut

ca fundament investigațiile clinice sau paraclinice despre care se face vorbire

în literatura de specialitate așa cum a arătat pe larg în cuprinsul

obiecțiunilor la raportul medico- legal.

La pagina 4 din

Cursul de anul IV de Medicina "Astmul bronșic profesional" se arată

că pentru a se determina dacă astmul bronșic are caracter profesional sunt

necesare realizarea următoarelor investigații clinice care se fac sub

supraveghere strictă, prin internare în Secțiile de Boli Profesionale:

- evaluarea

sensibilizării la alergenul profesional:

- "in vivo"

- prin teste cutanate;

- "in vitro

" - IgE specifice;

- IgG;

- modificările VEMS

legate de expunerea profesională;

- proba locului de

muncă (Pepys) - reproducerea activității profesionale;

- teste bronhomotorii

specifice;

- testul lui Burge,

etc;

- monitorizarea PEFR

2 săptămâni în afara locului de muncă.

Investigații

paraclinice:

- monitorizarea PEFR;

- 2 săptămâni la

locul de muncă.

De asemenea și în alte

materiale de specialitate medicală, depuse la dosar se menționează care este

metodologia necesară, toate aceste materiale arătând că este nevoie de testarea

cutanată și in vitro la agentul chimic profesional bănuit a fi responsabil

precum și de faptul că e nevoie de monitorizarea locului de munca. De asemenea

se arată că "Este preferabil ca efectuarea testelor, atât cutanate, cât și

bronșice să se facă cu produsele de la locul de muncă, folosite fie ca atare,

fie în diluții neiritante, fie ca extrase".

Se pare ca aceste

analize nu au fost făcute nici de către Spitalul Colentina la semnalarea

suspiciunii de boală profesională, nici de către Comisia de Experți când a

confirmat caracterul de boală profesională și nici de către medicul legist la

efectuarea expertizei medicale, intimata P.A.M. nefiind testată la substanțele

de la locul de muncă și nefiind nici monitorizată la locul de muncă, așadar

diagnosticul fiind pus pe bază de bănuieli și declarațiile subiective ale

salariatei, din moment ce rezultatele la spirometrie și radiografiile pulmonare

indicau valori normale.

Medicul legist nu a

realizat nici el investigațiile medicale necesare ci a realizat expertiza numai

pe baza documentelor existente la dosar și a concluziilor și analizelor

medicilor de la Spitalul Colentina însă noi am contestat în acest dosar aceste

concluzii și analize pe care nu le consideram relevante (în raport cu

literatura medicală de specialitate și raportul medical întocmit de Dr. M.O).

Examinarea personală a intimatei a fost una sumară.

Mai mult la pagina 3

din expertiza medico-legală se arată că se recomandă examen actual de

specialitate Medicina Muncii pentru certitudine, ceea ce echivalează cu

recunoașterea medicului legist că nu este competent sau nu are mijloacele

necesare pentru a emite o opinie științifică pertinentă.

Înainte de a se

angaja la C. intimata P.A.M. a fost angajată 9 luni la U. în funcția de

ambalator detergent, aceasta fiind considerată una dintre cele mai expuse

profesiuni la riscul de îmbolnăvire de astm bronșic profesional conform

literaturii medicale de specialitate (Cursul de anul IV de Medicină - Astmul

bronșic profesional).

Prin interogatoriul

administrat P.A.M. a recunoscut ca a lucrat pe acest post și de asemenea acest

fapt se menționează și în cuprinsul expertizei medico-legale administrate în

cauza. Pe de altă parte, la dosar se găsește o solicitare din 11 iunie 2001)

pentru examenul medical de angajare în funcția de ambalator manual la U. în

secția de detergenți. în consecința consideram ca exista premize suficiente

pentru a concluziona ca factorii de la acest loc de muncă au fost responsabili

pentru îmbolnăvirea intimatei P.A.M. de astm bronșic. Însă boala a debutat

ulterior, în perioada în care a fost angajată la societatea recurentă. Conform

literaturii de specialitate boala poate debuta după luni sau ani de expunere

repetată (Cursul de anul IV de Medicină -  Astmul bronșic profesional).

În familia intimatei

P.A.M. mai sunt încă trei persoane bolnave sau suspecte a fi bolnave de astm

bronșic. Iar acestea nu au lucrat în cadrul societății noastre ceea ce poate

însemna ca elementul care a determinat astmul bronșic este unul aflat în

locuința.

Așa cum rezulta din

probatoriile administrate, intimata P.A.M. este posibil să aibă în familie un

soț bolnav de astm bronșic, un copil bolnav sau suspect de astm bronșic și o

bunică bolnavă de astm bronșic ceea conduce la concluzia că agentul alergen ar

fi unul comun pentru toți trei, respectiv locuința familială. De altfel, soțul

intimatei P.A.M. a fost testat pozitiv la alergenul mucegai, așa cum se

precizează la pagina 2 a raportului de medicină legală făcut de INML în

prezentul dosar.

Despre faptul că

fiica intimatei P.A.M. ar fi bolnavă de astm bronșic a făcut mențiune chiar

intimata în contestația din 05 iulie 2011 formulată împotriva procesului-verbal

de cercetare realizat de către DSP Prahova. Pe de altă parte și prin răspunsul

la interogatoriul administrat în prezenta cauză dna. P.A.M. a precizat că

copilul dânsei a fost suspectat de astm bronșic.

Aceste aspecte pot

duce la concluzia că factorii răspunzători pentru îmbolnăvirea intimatei P.A.M.

de astm bronșic sunt prezenți în locuința comună a membrilor familiei sau în

mediul înconjurător de la locuința comună, fiind notoriu (multe situații

prezentate presa) faptul că Ploieștiul este un oraș cu aerul foarte viciat

datorita existentei a unor mari poluări în oraș precum două rafinării și a

fabricii de detergenți U.

Așadar, nu numai

factorul ereditar este cel invocat de către subscrisa, așa cum pretinde în mod

eronat instanța de fond prin sentința pronunțată.

Anamneza profesională

declarativă care a stat la baza recunoașterii caracterului profesional al

astmului bronșic de către Spitalul Colentina, Comisia de experți de medicina

muncii și medicului legist, cuprinde afirmații subiective ale intimatei P.A.M.

care nu pot fi verificate și probate.

Având în vedere

faptul că nu rezultă că s-au efectuat investigațiilor clinice și paraclinice

necesare determinării caracterului profesional al astmului bronșic de către

organele medicale principalul factor care a stat la baza concluziilor medicale

criticate a fost anamneză profesională declarativă a intimatei P.A.M.,

realizată în baza spuselor acesteia, fără a fi dovedite.

Din aceste mijloace

de probă rezultă că, noxele prezente la locul de muncă nu sunt nocive, având

valori minime, iar operatorul de la acest loc de muncă nu poate intra în

contact cu substanțele chimice decât accidental sau în cazul în care nu

respecta regulile de protecția muncii.

De altfel și în

cercetarea de la locul de muncă făcută de dr. S.E.din cadrul DSP Prahova se

arată ca P.A.M. lucrează pe "mașină automată, carcasa prevăzută cu sistem

individual exhumare, fără degajare de noxe soluția de Cindolube fiind aplicată

automat pe subansamblul pentru lubrifiere în cantitate foarte mica în cazul în

care subansamblul nu alunecă (...) angajata purtând obligatoriu mănuși de

protecție textilă cu protecție palmară din cauciuc" Însă, foarte important

este că se constată faptul că mașina la care lucra acesta era prevăzută cu

sistem individual de exhaustare, nefiind degajate noxe astfel încât dispare

factorul alergen incriminat de către Spitalul Colentina a fi responsabil de

apariția bolii.

Un alt aspect de

natură subiectivă din anamneză profesională care demonstrează că declarațiile

intimatei P.A.M. nu sunt conforme realității, sunt cele referitoare la momentul

apariției simptomelor bolii. Astfel, deși pretinde că boala a debutat la locul

de muncă în martie 2010 cu 7 - 8 crize de astm pe lună, intimata P.A.M. s-a

prezentat la medic (deși săptămânal în cadrul societății era prezent un doctor

din cadrul clinicii medicale cu care societatea are contract) abia în martie

2011 adică după 5 luni iar nu numai că nu s-a prezentat la medic în această

perioadă, dar nici măcar nu a anunțat superiorii ierarhici și colegii de la

locul de muncă despre aceste probleme grave de sănătate.

Instanța de judecată,

Spitalul Colentina și Comisia de Experți de Medicina Muncii au considerat în

mod neîntemeiat ca astmul bronșic are caracter profesional fiind determinat de

către noxele de la locul de muncă.

Determinările de noxe

de la locul de muncă al intimatei arată că noxele nu au depășit niciodată

limita legală și mai mult decât atât de multe ori noxele aveau valori minime

(nedetectabile, respectiv mai mici de 0.1) de multe ori. Acest fapt rezultă din

buletinele de analiză a calității acrului emise de către DSP Prahova

(autoritatea responsabilă cu aceste măsurători conform legii) pe baza

măsurătorilor realizate atât în perioada în care P.A.M. a fost angajata a

societății cât și în perioada anterioară și ulterioară perioadei în care

aceasta a lucrat în cadrul societății.

Prin urmare, instanța

de judecată reține în mod că nivelul noxelor de la locul de muncă s-a aflat în

limita maximă. În realitate, așa cum rezultă din buletinele de analiză a

noxelor emise de DSP Prahova și depuse la dosar, nu numai că noxele de la acest

loc de muncă nu au depășit limitele legale, dar valorile înregistrate sunt

foarte mici în unele cazuri fiind considerate de către autorități ca

nedetectabile (se menționează în buletinele de analiză, nivelul noxelor fiind

mai mici de 0.1).

În fișa tehnică de

siguranță a uleiului Cindolube cu care lucra intimata nu se menționează riscul

de a se îmbolnăvi de astm bronșic și nu se recomandă de către producător

purtarea măștii de protecție respiratorie în timpul utilizării, ceea ce

înseamnă ca acest produs nu este nociv din acest punct de vedere.

Producători din Marea

Britanie testează uleiul și este obligat să indice eventualele efecte nocive asupra

sănătății oamenilor precum și mijloacele de protecție individuală sau prevenție

necesare pentru a se preîntâmpina orice efecte nocive asupra sănătății

angajaților.

La dosar sunt două

rapoarte medicale, făcute de doi doctori diferiți, dintre care unul făcut și cu

cercetarea locului de muncă, prin care se concluzionează ca astmul bronșic al

intimatei P.A.M. nu are caracter profesional.

În raportul medical

extrajudiciar întocmit de Dr. M.O. (medic expert capacitate de munca) și în

procesul-verbal din 30 iunie 2011 de cercetare de la locul de muncă de dr. S.E.

(medic specialist medicina muncii din cadrul DSP Prahova) se concluzionează că

astmul bronșic al intimatei P.A.M. nu e boală profesională. Așadar cercetarea

medicală făcută de DSP Prahova (în prezența unui inspector ITM Prahova) la

locul de muncă al intimatei P.A.M. după semnalarea de către Spitalul Colentina

a suspiciunii de boală profesională a concluzionat că nu este boală

profesională, după observarea condițiilor de la locul de muncă.

Ambele rapoarte

medicale au fost întocmite după realizarea analizelor de către Spitalul

Colentina în perioada 23 mai - 27 mai 2011 și semnalarea suspiciunii de boala

profesională.

Pe de altă parte prin

raportul medical extrajudiciar întocmit de dr. M.O. se arată că concluziile

expertizei medico-legale ale Spitalului Colentina și Comisiei de Experți nu

sunt corecte având în vedere lipsa unor teste specifice, rezultatele testelor

făcute precum și datorită faptului că este ignorat termenul atopie de alergic

ce reiese din lisa de consultație.

În acest punct de

vedere se opinează că nu este boală profesională având în vedere multiple

aspecte dezvoltate pe larg.

Din 20 de persoane

care au lucrat pe acest post de muncă de la înființarea societății numai P.A.M.

s-a îmbolnăvit de astm bronșic după angajare:

În baza evidențelor

comunicate de către clinici de medicina muncii, în expertiza extrajudiciară de

protecția muncii s-a concluzionat că pe același post de muncă cu P.M. au mai

lucrat sau lucrează încă alte 20 de persoane, dar niciuna nu s-a îmbolnăvit din

această cauză de astm bronșic profesional, și acest aspect demonstrează faptul

ca condițiile de la locul nu sunt de natură a determina îmbolnăvirea oamenilor

de astm bronșic.

Susținerile din

cuprinsul raportului judiciar de protecția muncii sunt nereale, neaprobate și

subiective, neputând fi avute în vedere pentru motivele expuse pe larg în

obiecțiuni și în punctul de vedere realizate de societatea specializată de

protecția muncii cât și în raport cu buletinele de determinare a noxelor.

Pe de altă parte,

aceste susțineri contravin concluziilor procesului-verbal de cercetare din 30

iunie 2011 realizat de DSP Prahova. Mai mult decât atât, am depus la dosarul

cauzei un raport de expertiză extrajudiciară de protecția muncii realizat în

mod obiectiv care analizează circumstanțele relevante de la locul de munca al

intimatei P.A.M.

intimatelor și procedura derulată în recurs

Intimata P.A.M. prin

întâmpinare a solicitat respingerea recursului, arată că instanța de fond la termenul

din 4 octombrie 2012 a pus în discuția părților probele solicitate de toate

părțile prezente, amânând pronunțarea în vederea deliberării asupra acestora,

încuviințând în conformitate cu disp. art. 167 C. proc. civ. doar probele care

ar fi putut să ducă la dezlegarea pricinii.

Prin încheierea din

11 octombrie 2012 instanța de fond a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu

interogatorii reciproce ale reclamantei și intimatei P.A.M., expertiza de

specialitate protecția muncii, expertiza medico-legală, arătând în temeiul

disp. art. 168 C. proc. civ. care sunt faptele ce vor trebui dovedite cu aceste

probe.

Împrejurarea că

instanța a omis să se pronunțe în mod expres asupra respingerii probei cu

interogatoriul Comisiei de Experți de medicina Muncii nu denotă o încălcare a

formelor de procedură, fiind doar o eroare materială, întrucât legătura de

cauzalitate între încheierea din 4 octombrie 2012 când s-au pus în discuția

părților probatoriile și încheierea de soluționare a cererilor de probe din 11

octombrie 2012 este evidentă, în sensul ca instanța s-a pronunțat asupra

întregului probatoriu solicitat atât de către reclamanta cât și de către

intimata P.A.M.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 168 C. proc. civ. care instituie obligația instanței de a se pronunța

asupra probelor ce se încuviințează, nefiind o încălcare a formelor de

procedură legală nemenționarea motivelor pentru care o probă nu este

încuviințată, interpretarea fiind aceea că instanța nu consideră acea probă

utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.

Obiecțiunile

formulate de SC C.K. România SRL la expertiza în protecția muncii au fost

susținute oral și în scris de către aceasta, fiind puse în discuția părților,

instanța pronunțându-se asupra lor, prin respingerea acestora ca nefondate,

având în vedere ca expertul se pronunțase atât asupra stabilirii valorilor

noxelor de la locul de muncă în perioada când subsemnata mi-am desfășurat

activitatea în cadrul societății, indicând totodată nivelul acestor noxe.

Prin expertiza în

protecția muncii expertul nu numai că răspunde obiectivelor indicate de către

instanța în urma constatărilor personale, dar analizează și buletinele probe de

aer care fuseseră emise cu producția oprita, astfel stabilind niște valori ale

noxelor la limita, avantajând practic reclamanta.

Astfel, reclamanta a

depus în fața instanței de fond fisele substanțelor care au dus la îmbolnăvirea

mea, subsemnata depunând la rândul meu la data de 29 noiembrie 2012 o descriere

detaliată a substanțelor chimice cu care intram în contact existentă la dosar.

Cele doua substanțe

cu care intra în contact și care ar fi putut produce îmbolnăvirea sa au fost

Cindolube FN (efectele produsului Cindolube, menționate chiar în fișa tehnică

de siguranță a acestui produs fiind acela că indiferent că este inhalat sau

înghițit efectul este același) și AI FLUX 028 V12, substanța folosita în mod

obligatoriu în procesul de producție fiind necesară sudarea materialelor din

aluminiu cu mixture de hydrocarbon și polimer. Riscurile expunerii la această substanță

erau: iritările ochilor, pielii, căilor respiratorii și membranei mucoase, iar

expunerea repetată la acesta duce la inflamările gâtului, sângerările nasului

și bronșite cronice, care în mod evident au fost constatate de către Comisia de

Expertiză la momentul emiterii deciziei de BP.

Deși analiza

instanței de fond asupra expertizei în protecția muncii este în mod clar

favorabilă reclamantei, statuându-se în sensul că în acest moment nivelul

noxelor existent este la valori minim legale, recurenta tot critică hotărârea

instanței de fond considerând că expertul n-ar fi răspuns obiecțiunilor și a

creat o imagine eronată asupra condițiilor existente în firmă.

Referitor la

expertiza medico-legală, criticile aduse prin recursul de față, sunt similare

obiecțiunilor ce au fost ridicate în fața instanței de fond, acestea bazându-se

pe o expertiză extrajudiciară efectuată pro causa de către Dr. M.O.,

reprezentând în fond o opinie personală și subiectivă a acestui medic.

Expertiza efectuată

de INML a fost perfect legală, respectându-se toate dispozițiile legale în

materie și răspunzând în mod punctual asupra obiectivelor indicate de către

instanță prin încheierea de încuviințare a probelor.

Asupra motivului de

recurs privind nulitatea Hotărârii nr. 289 din 4 noiembrie 2011 dată de

împrejurarea existenței unui motiv de recuzare a unuia dintre membrii.

Acesta a reprezentat

unul din motivele principale invocate de către petenta SC C.K. SRL în acțiunea

introductivă de instanță, prin care s-a solicitat nulitatea absolută a actului

administrativ atacat, judicios analizat de către instanța de fond prin Sentința

civilă nr. 1974/2013 a Curții de Apel București.

Procedura

soluționării contestațiilor este prevăzută în mod imperativ în lege,

dispozițiile Ordinului nr. 1256/443/2008 fiind pe deplin respectate în cauză,

neexistând niciun motiv care să ducă la nulitatea relativă sau absolută a

actului administrativ atacat.

Recurenta consideră

ca la emiterea Hotărârii nr. 289/2011 a Comisiei de Expertiză Medicina Muncii

s-ar fi încălcat dispozițiile art. 11 din Ordinul nr. 1256/443/2008, existând

în acest sens un conflict de interese al d-nei dr. E.N.

Nu exista niciun

conflict de interese în ceea ce o privea pe dna dr. E.N., având în vedere

împrejurarea ca aceasta nu s-a pronunțat anterior analizării contestației, nu a

fost medicul său curant, nu a consultat-o, nu s-a pronunțat cu privire la

diagnosticul, numele dânsei apărând pe fișa de semnalare BP1 doar ca Șef al

clinicii, neexistând astfel nicio incompatibilitate care să indice vreo

obligație de recuzare.

Medicul care s-a

implicat și a analizat starea mea de boală, m-a monitorizat și efectuat toate

analizele necesare este d-na dr. A.R. astfel cum rezultă din biletele de ieșire

din spital din 5 mai 2011 și 27 mai 2011, Scrisorile medicale aferente, și

însăși Fișa de semnalare BPI, asupra căruia s-a concentrat întreaga critică a

recurentei.

Astfel cum a reținut

și instanța de fond, calitatea d-nei dr. E.N. de șef al Clinicii de Medicina

Muncii din cadrul Spitalului Clinic Colentina nu indică vreun motiv de recuzare

sau incompatibilitate a acesteia de a analiza în calitate de șef al Comisiei de

Expertiză contestația subsemnatei, d-na doctor neavând vreo implicare

anterioară în cercetarea cazului contestat, neexistând de altfel niciun alt tip

de conflict de interese în dosarul ce a avut ca obiect soluționarea

contestației formulată.

Referitor la critica

privind încălcarea dreptului intimatei la apărare prin neconvocarea acestora la

ședința Comisiei, solicită a se constata ca dispozițiile art. 12 din Ordinul

nr. 256/443/2008 nu sunt imperative, reprezentând norme de recomandare, lăsând

la dispoziția Comisiei posibilitatea convocării conducătorilor unităților de

conducere sau a altor experți, în situațiile în care ar avea nevoie de informații

suplimentare.

Neexistând

obligativitatea convocării/invitării acestora la ședințele Comisiei, rezultă că

Hotărârea nr. 289/2011 este perfect legală și temeinică.

Motivul de recurs

privind netemeinicia actelor administrative atacate, întrucât în opinia recurentei

boala nu are caracter profesional.

Instanța de fond,

după ce s-a pronunțat asupra respectării dispozițiilor legale, asupra

respectării procedurii emiteri actului administrativ a analizat pe fondul sau

temeinicia/netemeinicia actului administrative dedus judecății, statuând ca

atât din prisma actelor și expertizelor depuse la dosar cât și din prisma

dispozițiilor Legii nr. 319/2006, boala de care sufăr eu în prezent

îndeplinește condițiile cerute pentru a reprezenta boala profesională.

Astfel, criticile

recurentei referitoare la nerespectarea procedurii legale de efectuare a

raportului de expertiză medico-legală întrucât nu s-ar fi efectuat testele

prevăzute de un curs de medicina muncii depus de către reclamanta la dosar, au

fost supuse analizei instanței de fond odată cu obiecțiunile formulate înainte

de intrarea în dezbaterea pe fond a cauzei.

Se solicită

respingerea și acestui motiv de recurs, având în vedere netemeinicia acestuia

întrucât expertiza INML a fost legal efectuată, respectând normele procedurale

privind efectuarea expertizelor.

Însăși textele de

lege invocate de către reclamanta demonstrează legalitate raportului de

expertiză întrucât medicul legist doar dacă ar fi considerat necesară

examinarea personală bazată pe o contradicție între constatările directe și

actele medicale ar fi fost obligat să solicite încuviințarea și indicarea

expresă de către instanța în acest sens.

Cum însă toate

rezultatele testelor și investigațiilor la care deja fusese supusă atestau ceea

ce expertul putea constata în mod obiectiv, acesta a efectuat un raport de

expertiză analizând întregul istoric medical al subsemnatei, fiecare analiza în

parte, fiecare test, fiecare simptom concluzionând în mod temeinic ca boala de

astm bronșic de care suferea este boală profesi