ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2611/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05 martie 2012 sub nr. 1773/2/2012, reclamanta SC "C.K." România SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia de Experți de Medicina Muncii, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Sănătății, anularea Deciziei nr. C 313 din 23 februarie 2012 emisă de Comisia de Experți de Medicina Muncii prin care s-a respins plângerea prealabila împotriva Hotărârii Comisiei de Experți de Medicina Muncii nr. 289 din 04 noiembrie 2011 prin care se confirma caracterul profesional al bolii de astm bronșic al doamnei P.A.M.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, faptul că în mod greșit prin hotărârile contestate Comisia de Experți de Medicina Muncii a constatat că astmul bronșic de care suferă doamna P.A.M. reprezintă boală profesională, aceasta prezentând simptome ale debutului bolii înainte de data angajării la societatea reclamantă, mai mult fiind diagnosticată și cu "spasmofilie", boală ale cărei manifestări sunt multiple și care putea constitui o cauză a îmbolnăvirii de astm bronșic. Reclamanta a mai arătat că, deși a solicitat expres, Comisia de Experți nu a convocat reprezentanți ai societății și ai clinicii de medicina muncii cu care societatea are contract de prestări servicii, conform art. 12 din Ordinul comun nr. 1256/443/2008, invocând și faptul că membrii Comisiei nu au fost interesați de dosarul medical al doamnei P.A.M.

din care s-ar fi putut trage concluzii corecte despre antecedentele medicale ale acesteia și respectiv perioadele în care acestea au apărut. Reclamanta a susținut că singurul document apreciat de Comisie ca relevant pentru a susține caracterul profesional al bolii este decizia de concediere a salariatei P.A.M. Reclamanta a menționat și faptul că hotărârea a fost luată în condițiile în care din cei 8 membri ai comisiei, 2 au fost absenți iar unul dintre membrii prezenți a fost însăși dr. E.N., șeful Secției de medicina a muncii din cadrul Spitalului Colentina, spital în care a fost internata P.A.M. și unde a fost stabilit caracterul profesional al bolii. Or, într-o asemenea situație, pentru ca hotărârea să nu fie influențată, doamna dr.

E.N. ar fi avut posibilitatea să se abțină, lucru pe care însă nu l-a făcut. De asemenea, reclamanta a arătat că susținerile Comisiei de Experți nu sunt susținute nici determinările toxicologice periodice făcute de DSP Prahova cu privire la nivelul noxelor de la locul de muncă al salariatei, din care reiese că, în toata perioada în care a fost salariată, noxele au fost sub limita admisă de lege. Așadar, noxele înregistrate la locul de muncă al salariatei nu puteau să conducă la îmbolnăvirea acesteia de astm bronșic. La data de 21 martie 2012, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în motivarea căreia a arătat că actul administrativ a cărui anulare este cerută, Hotărârea Comisiei de experți de Medicina Muncii nr. 289 din 04 noiembrie 2011 este emisă de către Ministerul Sănătății.

De asemenea, pârâtul a invocat excepția netimbrării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că, prin Hotărârea nr. 289 din 04 noiembrie 2011, Comisia de experți de medicina muncii acreditați de Ministerul Sănătății Publice și de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a confirmat caracterul profesional al bolii de astm bronșic și boala profesională a d-nei P.A.M., procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională din 30 iunie 2011 emis de DSP Prahova fiind anulat. Pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii a depus întâmpinare la data de 12 aprilie 2012 prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică.

De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei obiectului cererii de chemare în judecată, precizând că aceasta trebuia să aibă ca obiect de principiu anularea Hotărârii nr. 289 din 04 noiembrie 2011 cu obligarea autorității administrative la emiterea actului administrativ și nu anularea Deciziei nr. C 313 din 23 februarie 2012 de respingere a solicitării de revocare/anulare a hotărârii Comisiei de Experți de Medicina Muncii nr. 289 din 04 noiembrie 2011. Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare la data de 24 aprilie 2012 prin care a invocat excepției lipsei obiectului cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, în motivare, prezentând, în esență, argumente similare celor invocate de pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii prin întâmpinare.

La data de 26 aprilie 2012 reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să formuleze contestație și împotriva hotărârii Comisiei de Experți de Medicina Muncii nr. 289 din 04 noiembrie 2011 prin care s-a confirmat caracterul de boală profesională al bolii de astmă bronșic pentru P.A.M. Prin încheierea de ședință din data de 29 mai 2012, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile netimbrării, lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată invocate de pârâți prin întâmpinări. De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 21 iunie 2012, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a beneficiarului actelor administrative contestate, respectiv doamna P.A.M.

Prin întâmpinarea formulată la data de 28 august 2012, pârâta P.A.M. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, pârâta a arătat că la angajarea la societatea reclamantă i s-au făcut anumite analize în urma cărora a fost declarată aptă de muncă conform fișei de aptitudini din data de 20 mai 2010. Tot la angajare i-a fost solicitată o adeverința medicală de la medicul de familie din care sa reiasă care sunt bolile cronice sau/și bolile acute de care a suferit și anul când acestea au fost descoperite, în acest document fiind făcută mențiunea "clinic sănătos", din dosarul medical nerezultând nicio boală cronică sau de alta natură.

La data 04 martie 2011, după un consult la Alergologie și la Pneumologie, a fost diagnosticată cu alergodermie și astm bronșic intermitent în observație cu mențiunea "va evita expunerea la noxe respiratorii" cu recomandarea să se adreseze serviciului de medicina muncii. În urma controlului medical la Clinica de Medicina Muncii SC "S.M.C." S.R.L., cu care angajatorul are contract, în urma investigațiilor făcute și documentelor prezentate, respectiv bilet ieșire spital, scrisoare medicală, fișa de semnalare BPI, a fost emisă fișa de aptitudini din 06 iunie 2011 în care pârâta este declarată "apt condiționat" cu următoarele recomandări - "Evită expunerea la substanțe iritante, alergizante respirator (fumuri și gaze de uleiuri minerale).

Dispensarizare medic specialist și de familie." De asemenea, pârâta a menționat că din niciun act medical nu rezultă că suferea de astm bronșic sau de vreo altă boală cronică înainte de a se angaja la societatea reclamantă, prima înregistrare a diagnosticului de astm bronșic în dosarul personal medic de familie fiind din data de 04 martie 2011. Totodată, a arătat că fiica sa a suferit de această boală în perioada 2005 - 2009, însă în prezent nu se mai află sub tratament de specialitate, precum și faptul că soțul său a fost diagnosticat în copilărie cu bronșită asmatiformă, iar bunica acestuia are insuficiență respiratorie cronică severă și BPOC. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1974 din 13 iunie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC C.K.

România SRL, și a obligat reclamanta la plata către pârâta P.A.M. a sumei de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de reclamantă: Susținerea reclamantei referitoare la faptul că Hotărârea nr. 289 din 04 noiembrie 2011 a fost emisă de pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii cu încălcarea prevederilor art. 12 din Ordinul comun nr. 1256/443/2008 a fost respinsă, instanța reținând faptul că potrivit acestui text "Comisia poate convoca pentru analizarea cazurilor ce i-au fost semnalate conducători de unități de producție, reprezentanți ai ministerelor și ai altor autorități publice, reprezentanți ai unităților medicale, precum și alți specialiști sau experți", astfel încât, Comisia de Experți de Medicina Muncii avea posibilitatea de a convoca pentru analizarea cazurilor conducători de unități de producție și reprezentați ai unităților medicale, iar nu obligația de a proceda în această manieră.

Prin urmare, a concluzionat instanța, neconvocarea nu poate conduce la anularea hotărârii prin care s-a stabilit caracterul de boală profesională a astmului bronșic cu care a fost diagnosticată pârâta P.A.M. În plus, instanța a constatat faptul că, din acest text nu rezultă că ar trebui convocați conducători ai unității de producție în care s-a desfășurat activitatea de către persoana cu privire la care se stabilește caracterul de boală profesională și reprezentanți ai unităților medicale care au asigurat servicii mediale angajaților acestei unități de producție, astfel cum susține reclamanta. În ceea ce privește susținerea privitoare la nelegalitatea Hotărârii nr. 289 din 04 noiembrie 2011 ca urmare a faptului că aceasta a fost adoptată în absența a 2 membrii, precum și faptul că unul dintre membrii, dr.

E.N., este șeful Secției de Medicina Muncii din cadrul Spitalului Colentina, în care a fost internată pârâta P.A.M. și unde a fost stabilit caracterul profesional al bolii, instanța a reținut următoarele: Potrivit art. 3 din Ordinul comun nr. 1256/443/2008 "Comisia este alcătuită din nouă membrii nominalizați în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.", iar art. 11 din același Ordin stabilește că "(1) Hotărârile Comisiei se adoptă cu majoritate simplă de voturi, în condițiile prezenței a cel puțin două treimi din numărul membrilor. (2) În cazul în care unul sau mai mulți membri ai Comisiei a/au fost implicat/implicați în cercetarea cazului contestat sau se află într-un alt tip de conflict de interese într-un anumit dosar, acesta/aceștia are/au obligația să se recuze la primirea dosarului.

(3) În situația în care anumiți membri ai Comisiei s-au recuzat, aceasta adoptă decizia cu majoritatea voturilor membrilor prezenți, cu condiția ca numărul de voturi favorabil deciziei adoptate să fie de minimum 5." Din analiza Hotărârii nr. 289 din 04 noiembrie 2011, instanța a constatat că aceasta a fost adoptată de 8 dintre cei 9 membri ai Comisiei de Experți de Medicina Muncii, fiind așadar eronate susținerile reclamantei că, din cei 8 membrii, 2 au lipsit la momentul adoptării hotărârii. Mai mult, chiar și în situația în care la adoptarea hotărârii ar fi lipsit 2 membri ai Comisiei, în condițiile în care ar fi participat doar 7 membri, ar fi fost îndeplinită condiția de cvorum, de cel puțin două treimi din numărul membrilor.

De asemenea, instanța observă că, pentru a exista obligația de a se recuza la primirea dosarului, membrul Comisiei trebuie să fi fost implicat în cercetarea cazului contestat. Or, din actele medicale întocmite de Spitalul Clinic Colentina nu rezultă că dr. E.N. ar fi fost medicul care a cercetat afecțiunile medicale acuzate de pârâta P.A.M., nefiind îndeplinite condițiile pentru incidența în cauză a art. 11 alin. (2) prima teză din Ordinul comun nr. 1256/443/2008. Totodată, instanța a reținut că reclamanta nu a invocat și dovedit faptul că dr. E.N.

s-ar afla într-un alt tip de conflict de interese în dosarul privind pe pârâta P.A.M., conform tezei a II-a a art. 11 alin. (2) din Ordinul menționat anterior, simpla calitate a acesteia de Șef al Clinicii de Medicina Muncii din cadrul Spitalului Clinic Colentina nefiind în opinia instanței de natură a determina concluzia că s-ar afla în conflict de interese, astfel încât să fi avut obligația de a se recuza la primirea dosarului. În plus, instanța a apreciat că și în ipoteza în care dr.

E.N., membru al Comisiei de Experți de Medicina Muncii, ar fi avut obligația de a se recuza la primirea dosarului privind pe pârâta P.A.M., nerespectarea acestei obligații ar fi de natură a atrage răspunderea acesteia, iar nu anularea actului adoptat de Comisie, respectiv Hotărârea nr. 289 din 04 noiembrie 2011. În ceea ce privește motivele de netemeinicie invocate de reclamantă: Instanța a reținut faptul că potrivit art. 5 lit. h) din Legea nr. 319/2006, boala profesională reprezintă "afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenți nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;". Instanța a constatat că actele medicale depuse la dosar, emise în legătură cu pârâta P.A.M., atestă caracterul de boală profesională a astmului bronșic de care suferă aceasta, concluzie ce a fost confirmată prin raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză.

Astfel, în cuprinsul acestui raport de expertiză medico-legală se precizează că deși această afecțiune nu apare la toți indivizii expuși în mediul profesional la substanțe toxice inhalatori/agenți iritanți/alergeni, ci numai la unii indivizi cu o susceptibilitate particulară la noxele profesionale, astmul bronșic nu apare întotdeauna pe un teren atopic (alergic) preexistent (cunoscut sau nu de către subiectul în cauză la momentul declanșării afecțiunii), fără a se putea face în toate cazurile o diferențiere certă între astmul bronșic profesional și astmul bronșic agravat de profesie (în situația în care astmul bronșic preexista). De asemenea, s-a arătat că în cazul pârâtei P.A.M., cel mai probabil, este vorba despre astmul bronșic profesional non-alergic (non-imunologic sau non-atopic) apărut prin expunerea la substanțe chimice organice iritante volatile din mediul profesional.

A mai reținut instanța faptul că, în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală s-a arătat că diagnosticul pozitiv a fost corect stabilit în clinica de profil pe baza anamnezei profesionale (expunerea la mediul profesional declanșând simptomatologia, respectiv încetarea expunerii ducând la ameliorarea simptomatologiei), simptomelor și semnelor clinice: dispnee expiratorie, wheezing, tuse cu sau fără expectorație mucoasă, ș.a.; examenelor paraclinice: probele funcționale ventilatorii (bazale și teste farmocodinamice), testele cutanate alergologice, precum și diagnosticul diferențial între astmul bronșic profesional și astmul bronșic atopic agravat de profesie, extrem de dificil în cazurile de acest gen, în cazul pârâtei P.A.M., în urma studierii întregii documentații medicale, neobiectivându-se teren atopic/predispoziție genetică (ereditară), concluzia acestui raport fiind că diagnosticul de astm bronșic profesional precizat la data de 27 mai 2011 îndeplinește criteriile unei boli profesionale întrucât afecțiunea a fost determinată de condițiile de la locul de muncă, respectiv expunerea profesională la noxe volatile, pe fondul unei reactivități individuale particulare a pârâtei P.A.M.

În ceea ce privește susținerea reclamantei conform căreia pârâta P.A.M. prezenta simptome de debut de boală înainte de a se angaja la această societate, instanța a reținut în primul rând concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, conform cărora între afecțiunile de care aceasta a suferit anterior angajării (diagnosticele consemnate în Fișa medicală de dispensarizare) și declanșarea astmului bronșic nu se poate face o legătură de cauzalitate. Pe de altă parte, instanța a constatat că, anterior angajării la societatea reclamantă, pârâtei P.A.M.

nu i s-a stabilit un diagnostic de astm bronșic sau suspect de astm bronșic, iar simptomele menționate în fișa medicală despre care face vorbire reclamanta, respectiv tuse seacă iritativă, tulburări de respirație și spasmofilie, nu au fost apreciate de niciunul dintre medicii care au consultat-o, atât înainte de stabilirea acestui diagnostic, cât și ulterior, ca reprezentând simptome premergătoare instalării astmului bronșic. Mai mult, instanța în acord cu cele reținute atât pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii, cât și Institutul Național de Medicină Legală, a constatat că anterior angajării la societatea reclamantă, pârâta P.A.M. a fost supusă unui control de medicina muncii, în urma căruia s-a stabilit că este aptă să presteze munca în cadrul acestei societăți.

Or, în situația în care pârâta ar fi suferit la acel moment de astm bronșic sau dacă simptomele pe care le-a prezentat în trecut ar fi putut fi interpretate ca reprezentând debut al acestei afecțiuni, această împrejurare s-ar fi evidențiat în actele medicale întocmite înainte de angajare. De altfel, instanța a reținut în acest sens că, prin adresa din 29 octombrie 2012, SC S.M.C. SRL, ce prestează servicii de medicina muncii societății SC C.K. SRL, a menționat că potrivit raportului medical anual în urma efectuării controlului medical periodic 2011 sunt evidențiate ca fiind diagnosticați cu astm bronșic în antecedente un număr de 11 angajați, 8 cazuri fiind înregistrate la examenul medical la angajare.

Prin urmare, instanța a constatat că societatea care prestează servicii de medicina muncii pentru reclamantă deține dotarea umană și tehnologică necesară pentru descoperirea unei astfel de afecțiuni la momentul efectuării examenului medical la angajare. Așa fiind, în situația în care pârâta P.A.M. ar fi avut o astfel de afecțiuni, aceasta ar fi fost evidențiată încă de la controlul de medicina muncii efectuat la angajare.

Pe de altă parte, instanța a apreciat că nu prezintă relevanță, sub aspectul caracterului de boală profesională a astmului bronșic de care suferă pârâta P.A.M., împrejurarea că, pe durata angajării la societatea reclamantă, aceasta nu a beneficiat decât de 6 zile de concediu medical, pentru alte motive decât astmul bronșic, și că nu s-a prezentat niciodată la punctul de prim ajutor al companiei întrucât angajatul are dreptul a se prezenta, în vederea beneficierii de servicii medicale, la clinica medicală sau la medicul care corespunde cel mai bine așteptărilor sale în legătură cu îndeplinirea actului medical. De asemenea, instanța a apreciat că suspiciunea de astm bronșic ce planează asupra copilului minor al pârâtei nu reprezintă un element în raport de care să se poate stabili existența bolii de astm bronșic a pârâtei anterior angajării la societatea reclamantă.

Astfel, dacă ereditatea ar fi fost factorul declanșator al bolii, aceasta s-ar fi manifestat, cel mai probabil, inițial la mamă, respectiv pârâta P.A.M., abia apoi la copil. Or, în cazul de față, copilul pârâtei a fost evidențiată cu această afecțiune în anul 2005, în vreme ce diagnosticul pârâtei a fost stabilit în martie 2011. În plus, instanța reține că soțul pârâtei P.A.M. a fost diagnosticat în copilărie cu bronșită asmatiformă, astfel încât s-ar putea explica ereditatea în apariția acestei afecțiuni și la copil. Așadar, în condițiile în care pârâta P.A.M. nu suferea de astm bronșic anterior angajării la societatea reclamantă, iar în urma investigațiilor medicale efectuate nu s-a determinat existența unui teren atopic (alergic), iar pe cale de consecință a unui astm bronșic agravat de profesie, instanța a apreciat că în mod corect pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii a emis actele administrative atacate.

Totodată, instanța a constatat că, deși nivelul noxelor de la locul de muncă al salariatei s-a aflat în limita maximă admisă de lege, așa cum rezultă din determinările toxicologice și din raportul de expertiză specialitatea protecția muncii efectuat în cauză, această împrejurare nu este de natură a determina concluzia că astmul bronșic de care suferă pârâta P.A.M. nu are caracter de boală profesională, instanța apreciind că este necesar a se face distincția între respectarea de către angajator a obligației de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, stabilită în sarcina sa de art. 6 și urm. din Legea nr. 319/2006, și caracterul de boală profesională care poate fi stabilită cu privire la angajați.

Or, a constatat instanța, în cauză nu s-a afirmat (nefăcând de altfel nici obiectul controlului jurisdicțional) nerespectarea acestor obligații din partea societății reclamante, nerespectare ce poate atrage sancțiuni penale sau contravenționale, ci s-a afirmat că, datorită condițiilor obiective în care pârâta P.A.M. și-a desfășurat activitatea în cadrul societății reclamante, chiar în situația în care nivelul noxelor s-a situat în marja legală, aceasta s-a îmbolnăvit de astm bronșic. Prin urmare, instanța a concluzionat că luarea de către reclamantă a măsurilor necesare pentru respectarea propriilor obligații decurgând din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 cu privire la menținerea unui nivel de noxe între limitele legale nu poate invalida caracterul de boală profesională a astmului bronșic diagnosticat în cazul pârâtei P.A.M.

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat acțiunea formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată. În ceea ce privește cererea pârâtei P.A.M. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reținând culpa procesuală a reclamantei, care este partea ce a căzut în pretenții, precum și cheltuielile de judecată efectuate de pârâta P.A.M. cu prezentul litigiu, respectiv onorariu de avocat în cuantum de 2.480 lei, conform chitanței din 22 august 2012, în temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța a dispus obligarea reclamantei la plata către această pârâtă a sumei de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC "C.K.

România" SRL a declarat recurs. Un prim motiv a vizat vicierea procedurii de judecată pe fondul cauzei întrucât: - instanța nu a pus în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra probei cu interogatoriul intimatei Comisia de Experți de Medicina Muncii pe care a solicitat-o; - respingerea de autoritate a tuturor obiecțiunilor pe care le-a formulat față de cele două rapoarte de expertize efectuate în cauză. Pe fondul cauzei s-a susținut greșita respingere a acțiunii, în raport de probele administrate. Astfel, Hotărârea nr. 289 din 04 noiembrie 2011 Comisiei de experți de Medicina Muncii este lovită de nulitate deoarece unul din membrii care au votat și au luat parte la deliberare, respectiv prof.

dr. E.N. avea obligația legală să se recuze. S-a mai arătat că instanța de judecată a considerat în mod eronat că nu s-a dovedit conflictul de interese al acestei persoane, dar și în cazul în care s-ar fi dovedit tot nu ar fi atras nulitatea hotărârii ci numai răspunderea personală a acesteia. În urma internării în Clinica de Medicina Muncii a spitalului Colentina în perioada 23 mai - 27 mai 2011, a fost emisă fișa de semnalare BPI a suspiciunii de astm bronșic profesional pentru P.A.M. în conformitate cu prevederile Legii nr. 319/2006 legea sănătății și securității în muncă și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, art. 115 1 și urm. în data de 30 iunie 2011 o comisie formata din dr.

S.E. din cadrul DSP Prahova și ing. S.D. inspector în cadrul ITM Prahova, s-a prezentat la locul de munca al intimatei P.A.M. pentru a cerceta cazul de îmbolnăvire profesională semnalat de Clinică În urma efectuării cercetării, s-a întocmit procesul-verbal din 30 iunie 2011 prin care s-a concluzionat că boala nu are caracter profesional. Împotriva concluziei acestui proces-verbal de cercetare efectuat de DSP Prahova, intimata P.A.M. a formulat contestație, înregistrată la Comisia de Experți de Medicina Muncii în data de 05 iulie 2011. Conflictul de interese este demonstrat de faptul că: Prin Hotărârea nr. 289 din 04 noiembrie 2011, Comisia de Experți de Medicina Muncii din care făcea parte și prof.

dr. E.N. a admis contestația și a confirmat caracterul profesional al astmului bronșic al intimatei P.A.M. Prof dr. E.N. deținea funcția de șef al Clinicii de Medicina Muncii a spitalului Colentina în perioada 23 mai - 27 mai 2011, când P.A.M. s-a internat în acest spital și i s-a pus diagnosticul de astm bronșic profesional de către dr. A.R. prin biletul de ieșire din spital din data de 23 mai 2011. Mai mult decât atât, dna, prof. dr. E.N. a semnat alături de dna. dr. A.R., fișa de semnalare BPI a suspiciunii de astm bronșic profesional pentru P.A.M., la externarea din spital. (acest aspect nemaifiind reținut de către instanța de fond) Având în vedere implicarea acesteia în acest caz prof. dr.

E.N. avea obligația legală să nu participe la deliberarea și luarea hotărârii Comisiei de Experți de Medicina Muncii cu privire la contestația formulată de către P.A.M. împotriva procesului-verbal de cercetare realizat de către DSP Prahova. Or, dispozițiile art. 11 alin. (2) din Ordinul nr. 125/2008 pentru aprobarea componenței și atribuțiilor Comisiei de experți de medicina muncii acreditați de Ministerul Sănătății Publice și de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, legiuitorul instituie un veritabil caz de incompatibilitate în ceea ce-i privește pe membrii comisiei în anumite situații.

Astfel, acest text legal dispune ca: "În cazul în care unul sau mai mulți membri ai Comisiei a au fost implicat implicați în cercetarea cazului contestat sau se află într-un alt tip de conflict de interese într-un anumit dosar, acesta/aceștia au obligația să se recuze la primirea dosarului "Așadar, iată cum în mod expres legea instituie obligația membrilor comisiei implicați aflați în situația prevăzută de a se recuza la primirea dosarului, pentru a nu participa la soluționarea contestației existând o prezumție legală de subiectivism. În raport cu aceste dispoziții legale este evident ca în cazul contestației formulate de P.A.M., datorată funcției deținute la Spitalul Colentina dar mai ales a faptului ca a semnat fișa de semnalare a suspiciunii de astm bronșic profesional, dna. prof.

dr. E.N. era incompatibilă, având obligația legală de a se recuza. Pe de altă parte, consideră că deoarece nu s-a recuzat, a rezultat o viciere a hotărârii comisiei prin participarea sa la vot și deliberare. Prin participarea la votul și deliberarea comisiei, există posibilitatea să influențeze ceilalți membri ai comisiei chiar și indirect, axând în vedere ca dna. prof. dr. E.N. este specializată în medicina muncii și are autoritate profesională recunoscută în domeniul astmului bronșic profesional. În situația luării unei hotărâri cu încălcarea dispozițiilor art. II. alin. (2) din Ordinul nr. 1256/2008, sancțiunea e aceeași ca și în cazul hotărârilor luate de magistrații incompatibili, respectiv nulitatea hotărârii, chiar dacă din comisie au făcut parte mai mulți membri care au votat la fel.

De asemenea, Comisia de Experți de Medicina Muncii trebuia să convoace reprezentanții societății recurente pentru a da dreptul la apărare, potrivit dispozițiilor art. 12 din Ordinul comun nr. 1256/443/2008 al Ministrului Sănătății Publice și Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse pentru aprobarea componentei și atribuțiilor Comisiei de experți de medicina muncii acreditați de Ministerul Sănătății Publice și de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse. Prin neconvocarea acestora nu a fost respectat dreptul la apărare. Pe de altă parte, consideră că din probatoriile administrate la dosar rezultă că cele două acte administrative atacate în prezenta cauză sunt neîntemeiate, deoarece astmul bronșic cu care a fost diagnosticată intimata P.A.M.

nu are caracter profesional. I. Concluziile medicale ale Spitalului Colentina, Comisiei de Experți și ale raportului INME prin care s-a semnalat și confirmat caracterul de boală profesională nu au avut ca fundament investigațiile clinice sau paraclinice despre care se face vorbire în literatura de specialitate așa cum a arătat pe larg în cuprinsul obiecțiunilor la raportul medico- legal.

La pagina 4 din Cursul de anul IV de Medicina "Astmul bronșic profesional" se arată că pentru a se determina dacă astmul bronșic are caracter profesional sunt necesare realizarea următoarelor investigații clinice care se fac sub supraveghere strictă, prin internare în Secțiile de Boli Profesionale: - evaluarea sensibilizării la alergenul profesional: - "in vivo" - prin teste cutanate; - "in vitro " - IgE specifice; - IgG; - modificările VEMS legate de expunerea profesională; - proba locului de muncă (Pepys) - reproducerea activității profesionale; - teste bronhomotorii specifice; - testul lui Burge, etc; - monitorizarea PEFR 2 săptămâni în afara locului de muncă. Investigații paraclinice: - monitorizarea PEFR; - 2 săptămâni la locul de muncă.

De asemenea și în alte materiale de specialitate medicală, depuse la dosar se menționează care este metodologia necesară, toate aceste materiale arătând că este nevoie de testarea cutanată și in vitro la agentul chimic profesional bănuit a fi responsabil precum și de faptul că e nevoie de monitorizarea locului de munca. De asemenea se arată că "Este preferabil ca efectuarea testelor, atât cutanate, cât și bronșice să se facă cu produsele de la locul de muncă, folosite fie ca atare, fie în diluții neiritante, fie ca extrase". Se pare ca aceste analize nu au fost făcute nici de către Spitalul Colentina la semnalarea suspiciunii de boală profesională, nici de către Comisia de Experți când a confirmat caracterul de boală profesională și nici de către medicul legist la efectuarea expertizei medicale, intimata P.A.M.

nefiind testată la substanțele de la locul de muncă și nefiind nici monitorizată la locul de muncă, așadar diagnosticul fiind pus pe bază de bănuieli și declarațiile subiective ale salariatei, din moment ce rezultatele la spirometrie și radiografiile pulmonare indicau valori normale. Medicul legist nu a realizat nici el investigațiile medicale necesare ci a realizat expertiza numai pe baza documentelor existente la dosar și a concluziilor și analizelor medicilor de la Spitalul Colentina însă noi am contestat în acest dosar aceste concluzii și analize pe care nu le consideram relevante (în raport cu literatura medicală de specialitate și raportul medical întocmit de Dr. M.O). Examinarea personală a intimatei a fost una sumară.

Mai mult la pagina 3 din expertiza medico-legală se arată că se recomandă examen actual de specialitate Medicina Muncii pentru certitudine, ceea ce echivalează cu recunoașterea medicului legist că nu este competent sau nu are mijloacele necesare pentru a emite o opinie științifică pertinentă. Înainte de a se angaja la C. intimata P.A.M. a fost angajată 9 luni la U. în funcția de ambalator detergent, aceasta fiind considerată una dintre cele mai expuse profesiuni la riscul de îmbolnăvire de astm bronșic profesional conform literaturii medicale de specialitate (Cursul de anul IV de Medicină - Astmul bronșic profesional). Prin interogatoriul administrat P.A.M. a recunoscut ca a lucrat pe acest post și de asemenea acest fapt se menționează și în cuprinsul expertizei medico-legale administrate în cauza.

Pe de altă parte, la dosar se găsește o solicitare din 11 iunie 2001) pentru examenul medical de angajare în funcția de ambalator manual la U. în secția de detergenți. în consecința consideram ca exista premize suficiente pentru a concluziona ca factorii de la acest loc de muncă au fost responsabili pentru îmbolnăvirea intimatei P.A.M. de astm bronșic. Însă boala a debutat ulterior, în perioada în care a fost angajată la societatea recurentă. Conform literaturii de specialitate boala poate debuta după luni sau ani de expunere repetată (Cursul de anul IV de Medicină - Astmul bronșic profesional). În familia intimatei P.A.M. mai sunt încă trei persoane bolnave sau suspecte a fi bolnave de astm bronșic.

Iar acestea nu au lucrat în cadrul societății noastre ceea ce poate însemna ca elementul care a determinat astmul bronșic este unul aflat în locuința. Așa cum rezulta din probatoriile administrate, intimata P.A.M. este posibil să aibă în familie un soț bolnav de astm bronșic, un copil bolnav sau suspect de astm bronșic și o bunică bolnavă de astm bronșic ceea conduce la concluzia că agentul alergen ar fi unul comun pentru toți trei, respectiv locuința familială. De altfel, soțul intimatei P.A.M. a fost testat pozitiv la alergenul mucegai, așa cum se precizează la pagina 2 a raportului de medicină legală făcut de INML în prezentul dosar. Despre faptul că fiica intimatei P.A.M. ar fi bolnavă de astm bronșic a făcut mențiune chiar intimata în contestația din 05 iulie 2011 formulată împotriva procesului-verbal de cercetare realizat de către DSP Prahova.

Pe de altă parte și prin răspunsul la interogatoriul administrat în prezenta cauză dna. P.A.M. a precizat că copilul dânsei a fost suspectat de astm bronșic. Aceste aspecte pot duce la concluzia că factorii răspunzători pentru îmbolnăvirea intimatei P.A.M. de astm bronșic sunt prezenți în locuința comună a membrilor familiei sau în mediul înconjurător de la locuința comună, fiind notoriu (multe situații prezentate presa) faptul că Ploieștiul este un oraș cu aerul foarte viciat datorita existentei a unor mari poluări în oraș precum două rafinării și a fabricii de detergenți U. Așadar, nu numai factorul ereditar este cel invocat de către subscrisa, așa cum pretinde în mod eronat instanța de fond prin sentința pronunțată.

Anamneza profesională declarativă care a stat la baza recunoașterii caracterului profesional al astmului bronșic de către Spitalul Colentina, Comisia de experți de medicina muncii și medicului legist, cuprinde afirmații subiective ale intimatei P.A.M. care nu pot fi verificate și probate. Având în vedere faptul că nu rezultă că s-au efectuat investigațiilor clinice și paraclinice necesare determinării caracterului profesional al astmului bronșic de către organele medicale principalul factor care a stat la baza concluziilor medicale criticate a fost anamneză profesională declarativă a intimatei P.A.M., realizată în baza spuselor acesteia, fără a fi dovedite. Din aceste mijloace de probă rezultă că, noxele prezente la locul de muncă nu sunt nocive, având valori minime, iar operatorul de la acest loc de muncă nu poate intra în contact cu substanțele chimice decât accidental sau în cazul în care nu respecta regulile de protecția muncii.

De altfel și în cercetarea de la locul de muncă făcută de dr. S.E.din cadrul DSP Prahova se arată ca P.A.M. lucrează pe "mașină automată, carcasa prevăzută cu sistem individual exhumare, fără degajare de noxe soluția de Cindolube fiind aplicată automat pe subansamblul pentru lubrifiere în cantitate foarte mica în cazul în care subansamblul nu alunecă (...) angajata purtând obligatoriu mănuși de protecție textilă cu protecție palmară din cauciuc" Însă, foarte important este că se constată faptul că mașina la care lucra acesta era prevăzută cu sistem individual de exhaustare, nefiind degajate noxe astfel încât dispare factorul alergen incriminat de către Spitalul Colentina a fi responsabil de apariția bolii.

Un alt aspect de natură subiectivă din anamneză profesională care demonstrează că declarațiile intimatei P.A.M. nu sunt conforme realității, sunt cele referitoare la momentul apariției simptomelor bolii. Astfel, deși pretinde că boala a debutat la locul de muncă în martie 2010 cu 7 - 8 crize de astm pe lună, intimata P.A.M. s-a prezentat la medic (deși săptămânal în cadrul societății era prezent un doctor din cadrul clinicii medicale cu care societatea are contract) abia în martie 2011 adică după 5 luni iar nu numai că nu s-a prezentat la medic în această perioadă, dar nici măcar nu a anunțat superiorii ierarhici și colegii de la locul de muncă despre aceste probleme grave de sănătate. Instanța de judecată, Spitalul Colentina și Comisia de Experți de Medicina Muncii au considerat în mod neîntemeiat ca astmul bronșic are caracter profesional fiind determinat de către noxele de la locul de muncă.

Determinările de noxe de la locul de muncă al intimatei arată că noxele nu au depășit niciodată limita legală și mai mult decât atât de multe ori noxele aveau valori minime (nedetectabile, respectiv mai mici de 0.1) de multe ori. Acest fapt rezultă din buletinele de analiză a calității acrului emise de către DSP Prahova (autoritatea responsabilă cu aceste măsurători conform legii) pe baza măsurătorilor realizate atât în perioada în care P.A.M. a fost angajata a societății cât și în perioada anterioară și ulterioară perioadei în care aceasta a lucrat în cadrul societății. Prin urmare, instanța de judecată reține în mod că nivelul noxelor de la locul de muncă s-a aflat în limita maximă.

În realitate, așa cum rezultă din buletinele de analiză a noxelor emise de DSP Prahova și depuse la dosar, nu numai că noxele de la acest loc de muncă nu au depășit limitele legale, dar valorile înregistrate sunt foarte mici în unele cazuri fiind considerate de către autorități ca nedetectabile (se menționează în buletinele de analiză, nivelul noxelor fiind mai mici de 0.1). În fișa tehnică de siguranță a uleiului Cindolube cu care lucra intimata nu se menționează riscul de a se îmbolnăvi de astm bronșic și nu se recomandă de către producător purtarea măștii de protecție respiratorie în timpul utilizării, ceea ce înseamnă ca acest produs nu este nociv din acest punct de vedere. Producători din Marea Britanie testează uleiul și este obligat să indice eventualele efecte nocive asupra sănătății oamenilor precum și mijloacele de protecție individuală sau prevenție necesare pentru a se preîntâmpina orice efecte nocive asupra sănătății angajaților.

La dosar sunt două rapoarte medicale, făcute de doi doctori diferiți, dintre care unul făcut și cu cercetarea locului de muncă, prin care se concluzionează ca astmul bronșic al intimatei P.A.M. nu are caracter profesional. În raportul medical extrajudiciar întocmit de Dr. M.O. (medic expert capacitate de munca) și în procesul-verbal din 30 iunie 2011 de cercetare de la locul de muncă de dr. S.E. (medic specialist medicina muncii din cadrul DSP Prahova) se concluzionează că astmul bronșic al intimatei P.A.M. nu e boală profesională. Așadar cercetarea medicală făcută de DSP Prahova (în prezența unui inspector ITM Prahova) la locul de muncă al intimatei P.A.M. după semnalarea de către Spitalul Colentina a suspiciunii de boală profesională a concluzionat că nu este boală profesională, după observarea condițiilor de la locul de muncă.

Ambele rapoarte medicale au fost întocmite după realizarea analizelor de către Spitalul Colentina în perioada 23 mai - 27 mai 2011 și semnalarea suspiciunii de boala profesională. Pe de altă parte prin raportul medical extrajudiciar întocmit de dr. M.O. se arată că concluziile expertizei medico-legale ale Spitalului Colentina și Comisiei de Experți nu sunt corecte având în vedere lipsa unor teste specifice, rezultatele testelor făcute precum și datorită faptului că este ignorat termenul atopie de alergic ce reiese din lisa de consultație. În acest punct de vedere se opinează că nu este boală profesională având în vedere multiple aspecte dezvoltate pe larg. Din 20 de persoane care au lucrat pe acest post de muncă de la înființarea societății numai P.A.M.

s-a îmbolnăvit de astm bronșic după angajare: În baza evidențelor comunicate de către clinici de medicina muncii, în expertiza extrajudiciară de protecția muncii s-a concluzionat că pe același post de muncă cu P.M. au mai lucrat sau lucrează încă alte 20 de persoane, dar niciuna nu s-a îmbolnăvit din această cauză de astm bronșic profesional, și acest aspect demonstrează faptul ca condițiile de la locul nu sunt de natură a determina îmbolnăvirea oamenilor de astm bronșic. Susținerile din cuprinsul raportului judiciar de protecția muncii sunt nereale, neaprobate și subiective, neputând fi avute în vedere pentru motivele expuse pe larg în obiecțiuni și în punctul de vedere realizate de societatea specializată de protecția muncii cât și în raport cu buletinele de determinare a noxelor.

Pe de altă parte, aceste susțineri contravin concluziilor procesului-verbal de cercetare din 30 iunie 2011 realizat de DSP Prahova. Mai mult decât atât, am depus la dosarul cauzei un raport de expertiză extrajudiciară de protecția muncii realizat în mod obiectiv care analizează circumstanțele relevante de la locul de munca al intimatei P.A.M. 3. Apărările intimatelor și procedura derulată în recurs Intimata P.A.M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, arată că instanța de fond la termenul din 4 octombrie 2012 a pus în discuția părților probele solicitate de toate părțile prezente, amânând pronunțarea în vederea deliberării asupra acestora, încuviințând în conformitate cu disp.

art. 167 C. proc. civ. doar probele care ar fi putut să ducă la dezlegarea pricinii. Prin încheierea din 11 octombrie 2012 instanța de fond a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatorii reciproce ale reclamantei și intimatei P.A.M., expertiza de specialitate protecția muncii, expertiza medico-legală, arătând în temeiul disp. art. 168 C. proc. civ. care sunt faptele ce vor trebui dovedite cu aceste probe. Împrejurarea că instanța a omis să se pronunțe în mod expres asupra respingerii probei cu interogatoriul Comisiei de Experți de medicina Muncii nu denotă o încălcare a formelor de procedură, fiind doar o eroare materială, întrucât legătura de cauzalitate între încheierea din 4 octombrie 2012 când s-au pus în discuția părților probatoriile și încheierea de soluționare a cererilor de probe din 11 octombrie 2012 este evidentă, în sensul ca instanța s-a pronunțat asupra întregului probatoriu solicitat atât de către reclamanta cât și de către intimata P.A.M.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 168 C. proc. civ. care instituie obligația instanței de a se pronunța asupra probelor ce se încuviințează, nefiind o încălcare a formelor de procedură legală nemenționarea motivelor pentru care o probă nu este încuviințată, interpretarea fiind aceea că instanța nu consideră acea probă utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei. Obiecțiunile formulate de SC C.K. România SRL la expertiza în protecția muncii au fost susținute oral și în scris de către aceasta, fiind puse în discuția părților, instanța pronunțându-se asupra lor, prin respingerea acestora ca nefondate, având în vedere ca expertul se pronunțase atât asupra stabilirii valorilor noxelor de la locul de muncă în perioada când subsemnata mi-am desfășurat activitatea în cadrul societății, indicând totodată nivelul acestor noxe.

Prin expertiza în protecția muncii expertul nu numai că răspunde obiectivelor indicate de către instanța în urma constatărilor personale, dar analizează și buletinele probe de aer care fuseseră emise cu producția oprita, astfel stabilind niște valori ale noxelor la limita, avantajând practic reclamanta. Astfel, reclamanta a depus în fața instanței de fond fisele substanțelor care au dus la îmbolnăvirea mea, subsemnata depunând la rândul meu la data de 29 noiembrie 2012 o descriere detaliată a substanțelor chimice cu care intram în contact existentă la dosar.

Cele doua substanțe cu care intra în contact și care ar fi putut produce îmbolnăvirea sa au fost Cindolube FN (efectele produsului Cindolube, menționate chiar în fișa tehnică de siguranță a acestui produs fiind acela că indiferent că este inhalat sau înghițit efectul este același) și AI FLUX 028 V12, substanța folosita în mod obligatoriu în procesul de producție fiind necesară sudarea materialelor din aluminiu cu mixture de hydrocarbon și polimer. Riscurile expunerii la această substanță erau: iritările ochilor, pielii, căilor respiratorii și membranei mucoase, iar expunerea repetată la acesta duce la inflamările gâtului, sângerările nasului și bronșite cronice, care în mod evident au fost constatate de către Comisia de Expertiză la momentul emiterii deciziei de BP.

Deși analiza instanței de fond asupra expertizei în protecția muncii este în mod clar favorabilă reclamantei, statuându-se în sensul că în acest moment nivelul noxelor existent este la valori minim legale, recurenta tot critică hotărârea instanței de fond considerând că expertul n-ar fi răspuns obiecțiunilor și a creat o imagine eronată asupra condițiilor existente în firmă. Referitor la expertiza medico-legală, criticile aduse prin recursul de față, sunt similare obiecțiunilor ce au fost ridicate în fața instanței de fond, acestea bazându-se pe o expertiză extrajudiciară efectuată pro causa de către Dr. M.O., reprezentând în fond o opinie personală și subiectivă a acestui medic. Expertiza efectuată de INML a fost perfect legală, respectându-se toate dispozițiile legale în materie și răspunzând în mod punctual asupra obiectivelor indicate de către instanță prin încheierea de încuviințare a probelor.

Asupra motivului de recurs privind nulitatea Hotărârii nr. 289 din 4 noiembrie 2011 dată de împrejurarea existenței unui motiv de recuzare a unuia dintre membrii. Acesta a reprezentat unul din motivele principale invocate de către petenta SC C.K. SRL în acțiunea introductivă de instanță, prin care s-a solicitat nulitatea absolută a actului administrativ atacat, judicios analizat de către instanța de fond prin Sentința civilă nr. 1974/2013 a Curții de Apel București. Procedura soluționării contestațiilor este prevăzută în mod imperativ în lege, dispozițiile Ordinului nr. 1256/443/2008 fiind pe deplin respectate în cauză, neexistând niciun motiv care să ducă la nulitatea relativă sau absolută a actului administrativ atacat.

Recurenta consideră ca la emiterea Hotărârii nr. 289/2011 a Comisiei de Expertiză Medicina Muncii s-ar fi încălcat dispozițiile art. 11 din Ordinul nr. 1256/443/2008, existând în acest sens un conflict de interese al d-nei dr. E.N. Nu exista niciun conflict de interese în ceea ce o privea pe dna dr. E.N., având în vedere împrejurarea ca aceasta nu s-a pronunțat anterior analizării contestației, nu a fost medicul său curant, nu a consultat-o, nu s-a pronunțat cu privire la diagnosticul, numele dânsei apărând pe fișa de semnalare BP1 doar ca Șef al clinicii, neexistând astfel nicio incompatibilitate care să indice vreo obligație de recuzare. Medicul care s-a implicat și a analizat starea mea de boală, m-a monitorizat și efectuat toate analizele necesare este d-na dr.

A.R. astfel cum rezultă din biletele de ieșire din spital din 5 mai 2011 și 27 mai 2011, Scrisorile medicale aferente, și însăși Fișa de semnalare BPI, asupra căruia s-a concentrat întreaga critică a recurentei. Astfel cum a reținut și instanța de fond, calitatea d-nei dr. E.N. de șef al Clinicii de Medicina Muncii din cadrul Spitalului Clinic Colentina nu indică vreun motiv de recuzare sau incompatibilitate a acesteia de a analiza în calitate de șef al Comisiei de Expertiză contestația subsemnatei, d-na doctor neavând vreo implicare anterioară în cercetarea cazului contestat, neexistând de altfel niciun alt tip de conflict de interese în dosarul ce a avut ca obiect soluționarea contestației formulată.

Referitor la critica privind încălcarea dreptului intimatei la apărare prin neconvocarea acestora la ședința Comisiei, solicită a se constata ca dispozițiile art. 12 din Ordinul nr. 256/443/2008 nu sunt imperative, reprezentând norme de recomandare, lăsând la dispoziția Comisiei posibilitatea convocării conducătorilor unităților de conducere sau a altor experți, în situațiile în care ar avea nevoie de informații suplimentare. Neexistând obligativitatea convocării/invitării acestora la ședințele Comisiei, rezultă că Hotărârea nr. 289/2011 este perfect legală și temeinică. Motivul de recurs privind netemeinicia actelor administrative atacate, întrucât în opinia recurentei boala nu are caracter profesional.

Instanța de fond, după ce s-a pronunțat asupra respectării dispozițiilor legale, asupra respectării procedurii emiteri actului administrativ a analizat pe fondul sau temeinicia/netemeinicia actului administrative dedus judecății, statuând ca atât din prisma actelor și expertizelor depuse la dosar cât și din prisma dispozițiilor Legii nr. 319/2006, boala de care sufăr eu în prezent îndeplinește condițiile cerute pentru a reprezenta boala profesională. Astfel, criticile recurentei referitoare la nerespectarea procedurii legale de efectuare a raportului de expertiză medico-legală întrucât nu s-ar fi efectuat testele prevăzute de un curs de medicina muncii depus de către reclamanta la dosar, au fost supuse analizei instanței de fond odată cu obiecțiunile formulate înainte de intrarea în dezbaterea pe fond a cauzei.

Se solicită respingerea și acestui motiv de recurs, având în vedere netemeinicia acestuia întrucât expertiza INML a fost legal efectuată, respectând normele procedurale privind efectuarea expertizelor. Însăși textele de lege invocate de către reclamanta demonstrează legalitate raportului de expertiză întrucât medicul legist doar dacă ar fi considerat necesară examinarea personală bazată pe o contradicție între constatările directe și actele medicale ar fi fost obligat să solicite încuviințarea și indicarea expresă de către instanța în acest sens. Cum însă toate rezultatele testelor și investigațiilor la care deja fusese supusă atestau ceea ce expertul putea constata în mod obiectiv, acesta a efectuat un raport de expertiză analizând întregul istoric medical al subsemnatei, fiecare analiza în parte, fiecare test, fiecare simptom concluzionând în mod temeinic ca boala de astm bronșic de care suferea este boală profesi