ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4273/2014

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 martie 2014, M.C.M. a formulat contestație în anulare a Deciziei nr. 7500 din 29 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Contestatoarea a indicat ca motive ale contestației formulate dispozițiile art. 318 teza I și a II-a C. proc. civ. A arătat că instanța de recurs a comis o greșeală materială atunci când a reținut în considerentele deciziei atacate faptul că s-a răspuns la critica referitoare la tardivitatea contestațiilor formulate de angajator și asigurător, în condițiile în care din considerentele Deciziei nr. 5133 din 2011 nu reiese acest aspect.

A doua greșeală materială invocată de contestatoare privește incompatibilitatea președintei comisiei, E.N., care trebuia să se recuze, așa cum s-a recuzat atunci când au fost adoptate hotărârile nr. 201 și 204. De asemenea, contestatoarea a arătat că instanța de recurs nu a analizat și critica adusă în recurs de la fila 2 alin. (6), arătând că la fel ca instanța de fond și instanța de recurs greșește când reține că "diagnosticul a fost stabilit de Spitalul C. la aproape 2 ani de la data când reclamanta nu a mai desfășurat activitate la SC N.T.B., iar în toată perioada ulterioară încetării raporturilor de muncă nici un act medical nu a pus în discuție eventuala boală profesională, fiind stabilite alte boli". 2. Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 7500 din 29 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul declarat de M.C.M.

împotriva Sentinței civile nr. 363/F-Cont din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că prin Procesul-verbal nr. P1 din 2010 s-a stabilit caracterul profesional al astmului bronșic de care suferea reclamanta. Împotriva Procesului-verbal nr. P1 din 2010, s-a formulat contestație de către asiguratorul C.N.P.A.S. și de către angajatorul SC N.T.B. SRL, solicitându-se reanalizarea caracterului profesional al bolii. Prin Hotărârea nr. H1 din 5 aprilie 2012, Comisia de experți de medicina muncii a analizat sesizarea formulată, având ca obiect obligarea Comisiei să refacă procedura în privința contestației împotriva Procesului-verbal nr. P1 din 30 iunie 2010, analiză ce s-a efectuat în baza Deciziei nr. 5133 din 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Comisia a concluzionat că nu se confirmă caracterul profesional al astmului bronșic, explicându-se în cuprinsul hotărârii motivele pentru care s-a ajuns la această soluție. Reclamanta a formulat acțiune împotriva acestei decizii, iar Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea. Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5133 din 2011 a admis recursul, a modificat sentința și a anulat Deciziile nr. 201 și nr. 204 din 2010, pentru că aceste decizii nu erau motivate, potrivit cu cerințele art. 41.1. din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene. În prezenta cauză, instanța a constatat că Hotărârea nr. H1 din 5 aprilie 201 este motivată, explicându-se în detaliu situația medicală a reclamantei, astfel că sub acest aspect criticile formulate au fost respinse ca neîntemeiate.

În ceea ce privește critica referitoare la tardivitatea contestațiilor formulate de angajator și asigurator, s-a reținut că în considerentele Deciziei nr. 5133 din 2011 s-a răspuns la această critică și s-a arătat că s-au formulat contestațiile în termenul prevăzut de art. 5 alin. (1) din Ordinul nr. 1256/2008. Ca urmare, a reținut instanța că acest aspect nu mai poate forma obiectul unei noi analize judiciare, iar dezlegarea dată printr-o hotărâre irevocabilă are putere de lucru judecat. Referitor la eventuala incompatibilitate a președintei Comisiei la luarea Deciziei nr. 318 din 2012, instanța de recurs a reținut că, potrivit art. 11 alin. (2) din Ordinul nr. 1256/443/2008, există obligația de recuzare a membrilor comisiei, dacă au fost implicați în cercetarea cazului.

Potrivit art. 151 și urm. din Ordinul nr. 1425/2006, cercetarea cazului se face de către D.S.P. și se finalizează printr-un proces-verbal de cercetare. În cauză, s-a reținut că procesul-verbal de cercetare a fost întocmit de către D.S.P. Argeș, iar președinta comisiei medicale nu a participat la cercetarea cazului. Având în vedere prevederile legale expuse, se constată că în speță nu exista un caz care să atragă recuzarea. În ceea ce privește fondul cauzei, a reținut instanța de recurs faptul că prin Procesul-verbal nr. P1 din 30 iunie 2010 s-a constatat de către D.S.P.

Argeș caracterul de boală profesională a astmului bronșic, prin sensibilizare la pulbere textilă, de care suferea reclamanta, diagnostic stabilit prin biletul de ieșire din Spitalul Clinic C. Biletul de ieșire din Spitalul Clinic C. a fost întocmit ca urmare a spitalizării reclamantei în perioada 12 aprilie 2010 - 19 aprilie 2010. Instanța de recurs a reținut că reclamanta a fost angajată la SC N.T.B. SRL până în data de 26 iunie 2008, dată la care a fost concediată. Începând cu 26 iunie 2008 reclamanta a fost supusă mai multor investigații medicale, în diverse unități spitalicești, fără a fi diagnosticată cu astm bronșic, prezentând alte afecțiuni, precum insuficiență respiratorie, pneumonie (Spitalul Județean A.), TBC pulmonar (Spitalul V.I.) și numai la 19 aprilie 2010 Spitalul C. a evidențiat diagnosticul de astm bronșic profesional, fără a se preciza data debutului acestei maladii.

Documentele analizate în detaliu de prima instanță nu au relevat existența afecțiunii de astm bronșic anterior datei de 19 aprilie 2008, pentru ca astfel să se pună în discuție dobândirea bolii profesionale pe perioada raporturilor de muncă dintre reclamantă și pârâta SC N.T.B. SRL. Mai mult, Procesul-verbal nr. P1 din 30 iunie 2010 nu are în vedere alte elemente concrete și face trimitere la depistarea bolii de către Spitalul C. A constatat instanța de recurs că diagnosticul a fost stabilit de Spitalul C. la aproape doi ani de la data când reclamanta nu a mai desfășurat activitate la pârâta SC N.T.B., iar în toată perioada ulterioară încetării raporturilor de muncă, respectiv după 26 iunie 2008, nici un act medical nu a pus în discuție eventuala boală profesională, fiind stabilite alte boli, după cum s-a relevat mai sus.

A reținut instanța că Spitalul C. nu a făcut nicio referire la data dobândirii bolii, așa încât toate elementele probatorii nu identifică dobândirea bolii în perioada cât reclamanta a fost angajată la SC N.T.B. SA. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ. Întrucât contestatoarea a indicat temeiul juridic al contestației formulate, respectiv dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., Înalta Curte va proceda la analiza incidenței acestor dispoziții. Potrivit dispozițiilor art. 318 teza I-a și a II-a, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare". Noțiunea de "greșeală materială" folosită de legiuitor în art. 318 teza I-a C. proc. civ. nu trebuie interpretată altfel decât în sensul textului legal. "Greșelile materiale", conform art. 318 C. proc. civ., sunt erori evidente și involuntare cu privire la aspecte esențiale de ordin formal - procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate; ele nu sunt greșeli de judecată și nu se referă, deci, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în care instanța a apreciat probele sau a înțeles să interpreteze o dispoziție legală.

Verificarea unei astfel de greșeli materiale nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestația în anulare tinde la desființarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților calea recursului la recurs.

Or, susținând că instanța de recurs a comis o greșeală materială atunci când a reținut în considerentele deciziei atacate faptul că s-a răspuns la critica referitoare la tardivitatea contestațiilor formulate de angajator și asigurător, în condițiile în care din considerentele Deciziei nr. 5133 din 2011 nu reiese acest aspect, ori aspectele referitoare la incompatibilitatea președintei comisiei, contestatoarea invocă aspecte care țin de fondul cauzei, de modul în care instanța de recurs, prin aprecierea probelor și prin stabilirea situației de fapt, în raport cu interpretarea dată dispozițiilor legale aplicabile, a înțeles să exercite controlul hotărârii recurate. Or, aceste aspecte, așa cum s-a arătat, exced noțiunii de "greșeală materială" în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ. Verificând și incidența dispozițiilor art. 318 teza a II-a, respectiv necercetarea unui motiv de recurs, Înalta Curte reține că dispoziția invocată are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304, iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte. Aceste argumente trebuie să fie subsumate motivului de casare pe care se sprijină, oricât de larg ar fi dezbătute. Or, sub acest aspect se reține faptul că instanța de recurs nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente, pentru a răspunde la motivul de casare printr-un considerent comun.

Procedând la analiza motivului de recurs considerat a nu fi analizat de instanța de recurs, instanța de retractare a constatat că nu este fondat, acest motiv fiind pe deplin analizat și soluționat de instanța de recurs. Pentru considerentele arătate, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de M.C.M. împotriva Deciziei nr. 7500 din 29 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2014. Procesat de GGC - MI