ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4273/2014

Asupra contestației

în anulare de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 27 martie 2014, M.C.M. a formulat contestație în

anulare a Deciziei nr. 7500 din 29 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Contestatoarea a

indicat ca motive ale contestației formulate dispozițiile art. 318 teza I și a

II-a C. proc. civ. A arătat că instanța de recurs a comis o greșeală materială

atunci când a reținut în considerentele deciziei atacate faptul că s-a răspuns

la critica referitoare la tardivitatea contestațiilor formulate de angajator și

asigurător, în condițiile în care din considerentele Deciziei nr. 5133 din 2011

nu reiese acest aspect.

A doua greșeală

materială invocată de contestatoare privește incompatibilitatea președintei

comisiei, E.N., care trebuia să se recuze, așa cum s-a recuzat atunci când au

fost adoptate hotărârile nr. 201 și 204.

De asemenea,

contestatoarea a arătat că instanța de recurs nu a analizat și critica adusă în

recurs de la fila 2 alin. (6), arătând că la fel ca instanța de fond și

instanța de recurs greșește când reține că "diagnosticul a fost stabilit

de Spitalul C. la aproape 2 ani de la data când reclamanta nu a mai desfășurat

activitate la SC N.T.B., iar în toată perioada ulterioară încetării

raporturilor de muncă nici un act medical nu a pus în discuție eventuala boală

profesională, fiind stabilite alte boli".

instanței de recurs

Prin Decizia nr. 7500

din 29 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins

recursul declarat de M.C.M. împotriva Sentinței civile nr. 363/F-Cont din 17

octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că prin

Procesul-verbal nr. P1 din 2010 s-a stabilit caracterul profesional al astmului

bronșic de care suferea reclamanta.

Împotriva

Procesului-verbal nr. P1 din 2010, s-a formulat contestație de către asiguratorul

C.N.P.A.S. și de către angajatorul SC N.T.B. SRL, solicitându-se reanalizarea

caracterului profesional al bolii.

Prin Hotărârea nr. H1

din 5 aprilie 2012, Comisia de experți de medicina muncii a analizat sesizarea

formulată, având ca obiect obligarea Comisiei să refacă procedura în privința

contestației împotriva Procesului-verbal nr. P1 din 30 iunie 2010, analiză ce

s-a efectuat în baza Deciziei nr. 5133 din 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Comisia a

concluzionat că nu se confirmă caracterul profesional al astmului bronșic,

explicându-se în cuprinsul hotărârii motivele pentru care s-a ajuns la această

soluție.

Reclamanta a formulat

acțiune împotriva acestei decizii, iar Curtea de Apel Pitești a respins

acțiunea. Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5133 din 2011 a

admis recursul, a modificat sentința și a anulat Deciziile nr. 201 și nr. 204

din 2010, pentru că aceste decizii nu erau motivate, potrivit cu cerințele art.

41.1. din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.

În prezenta cauză,

instanța a constatat că Hotărârea nr. H1 din 5 aprilie 201 este motivată,

explicându-se în detaliu situația medicală a reclamantei, astfel că sub acest

aspect criticile formulate au fost respinse ca neîntemeiate.

În ceea ce privește

critica referitoare la tardivitatea contestațiilor formulate de angajator și

asigurator, s-a reținut că în considerentele Deciziei nr. 5133 din 2011 s-a

răspuns la această critică și s-a arătat că s-au formulat contestațiile în

termenul prevăzut de art. 5 alin. (1) din Ordinul nr. 1256/2008.

Ca urmare, a reținut

instanța că acest aspect nu mai poate forma obiectul unei noi analize

judiciare, iar dezlegarea dată printr-o hotărâre irevocabilă are putere de

lucru judecat.

Referitor la

eventuala incompatibilitate a președintei Comisiei la luarea Deciziei nr. 318

din 2012, instanța de recurs a reținut că, potrivit art. 11 alin. (2) din

Ordinul nr. 1256/443/2008, există obligația de recuzare a membrilor comisiei,

dacă au fost implicați în cercetarea cazului.

Potrivit art. 151 și

urm. din Ordinul nr. 1425/2006, cercetarea cazului se face de către D.S.P. și

se finalizează printr-un proces-verbal de cercetare. În cauză, s-a reținut că

procesul-verbal de cercetare a fost întocmit de către D.S.P. Argeș, iar președinta

comisiei medicale nu a participat la cercetarea cazului.

Având în vedere

prevederile legale expuse, se constată că în speță nu exista un caz care să

atragă recuzarea.

În ceea ce privește

fondul cauzei, a reținut instanța de recurs faptul că prin Procesul-verbal nr.

P1 din 30 iunie 2010 s-a constatat de către D.S.P. Argeș caracterul de boală

profesională a astmului bronșic, prin sensibilizare la pulbere textilă, de care

suferea reclamanta, diagnostic stabilit prin biletul de ieșire din Spitalul Clinic

C.

Biletul de ieșire din

Spitalul Clinic C. a fost întocmit ca urmare a spitalizării reclamantei în

perioada 12 aprilie 2010 - 19 aprilie 2010.

Instanța de recurs a

reținut că reclamanta a fost angajată la SC N.T.B. SRL până în data de 26 iunie

2008, dată la care a fost concediată.

Începând cu 26 iunie

2008 reclamanta a fost supusă mai multor investigații medicale, în diverse

unități spitalicești, fără a fi diagnosticată cu astm bronșic, prezentând alte

afecțiuni, precum insuficiență respiratorie, pneumonie (Spitalul Județean A.),

TBC pulmonar (Spitalul V.I.) și numai la 19 aprilie 2010 Spitalul C. a

evidențiat diagnosticul de astm bronșic profesional, fără a se preciza data

debutului acestei maladii.

Documentele analizate

în detaliu de prima instanță nu au relevat existența afecțiunii de astm bronșic

anterior datei de 19 aprilie 2008, pentru ca astfel să se pună în discuție

dobândirea bolii profesionale pe perioada raporturilor de muncă dintre

reclamantă și pârâta SC N.T.B. SRL. Mai mult, Procesul-verbal nr. P1 din 30

iunie 2010 nu are în vedere alte elemente concrete și face trimitere la

depistarea bolii de către Spitalul C.

A constatat instanța

de recurs că diagnosticul a fost stabilit de Spitalul C. la aproape doi ani de

la data când reclamanta nu a mai desfășurat activitate la pârâta SC N.T.B., iar

în toată perioada ulterioară încetării raporturilor de muncă, respectiv după 26

iunie 2008, nici un act medical nu a pus în discuție eventuala boală

profesională, fiind stabilite alte boli, după cum s-a relevat mai sus.

A reținut instanța că

Spitalul C. nu a făcut nicio referire la data dobândirii bolii, așa încât toate

elementele probatorii nu identifică dobândirea bolii în perioada cât reclamanta

a fost angajată la SC N.T.B. SA.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte

analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu

dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele

considerente:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru

care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318

C. proc. civ.

Întrucât

contestatoarea a indicat temeiul juridic al contestației formulate, respectiv

dispozițiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la analiza

incidenței acestor dispoziții.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 teza I-a și a II-a, "hotărârile instanțelor de

recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificare sau casare".

Noțiunea de

"greșeală materială" folosită de legiuitor în art. 318 teza I-a C.

proc. civ. nu trebuie interpretată altfel decât în sensul textului legal.

"Greșelile

materiale", conform art. 318 C. proc. civ., sunt erori evidente și

involuntare cu privire la aspecte esențiale de ordin formal - procedural care

au dus la pronunțarea unei soluții eronate; ele nu sunt greșeli de judecată și

nu se referă, deci, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu,

modul în care instanța a apreciat probele sau a înțeles să interpreteze o

dispoziție legală.

Verificarea unei

astfel de greșeli materiale nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea

fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestația în anulare

tinde la desființarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine

făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, iar prin

aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților calea

recursului la recurs.

Or, susținând că

instanța de recurs a comis o greșeală materială atunci când a reținut în

considerentele deciziei atacate faptul că s-a răspuns la critica referitoare la

tardivitatea contestațiilor formulate de angajator și asigurător, în condițiile

în care din considerentele Deciziei nr. 5133 din 2011 nu reiese acest aspect,

ori aspectele referitoare la incompatibilitatea președintei comisiei,

contestatoarea invocă aspecte care țin de fondul cauzei, de modul în care

instanța de recurs, prin aprecierea probelor și prin stabilirea situației de

fapt, în raport cu interpretarea dată dispozițiilor legale aplicabile, a

înțeles să exercite controlul hotărârii recurate.

Or, aceste aspecte,

așa cum s-a arătat, exced noțiunii de "greșeală materială" în sensul

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

Verificând și

incidența dispozițiilor art. 318 teza a II-a, respectiv necercetarea unui motiv

de recurs, Înalta Curte reține că dispoziția invocată are în vedere numai

omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304,

iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte. Aceste argumente

trebuie să fie subsumate motivului de casare pe care se sprijină, oricât de

larg ar fi dezbătute.

Or, sub acest aspect

se reține faptul că instanța de recurs nu este obligată să răspundă la

argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, ci este

îndreptățită să grupeze aceste argumente, pentru a răspunde la motivul de

casare printr-un considerent comun.

Procedând la analiza

motivului de recurs considerat a nu fi analizat de instanța de recurs, instanța

de retractare a constatat că nu este fondat, acest motiv fiind pe deplin

analizat și soluționat de instanța de recurs.

Pentru considerentele

arătate, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de M.C.M. împotriva Deciziei nr. 7500 din 29 noiembrie

2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - MI