ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3608/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 1 septembrie 2015, reclamantul Ministerul Sănătății a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea sancțiunii aplicate de pârât și consemnată în Hotărârea nr. 313 din 01.07.2015, precum și anularea recomandării din aceeași hotărâre indicată.

Prin sentința civilă nr. 16 din 06.01.2016 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București-, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 4092 din 16 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității cererii și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul Ministerul Sănătății, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că reclamantul a formulat acțiunea în primul rând cu privire la recomandarea CNCD privind modificarea prevederilor Ordinului nr. 423/191/2013, arătând că modificarea solicitată nu este dispusă în mod cert, fără echivoc și punctual, în sensul că nu este indicat exact ce anume să se modifice în prevederile ordinului indicat.

Recurentul a arătat că petiția dnei A. a dus la constituirea dosarului nr. x/2014 în cadrul CNCD și pentru că emiterea hotărârii constituie obiectul prezentului dosar de instanță apreciază că prezența în proces a petentei A. nu se justifică.

Recurentul a susținut că nu a solicitat anularea hotărârii în totalitate și rejudecarea dosarului nr. x/2014 constituit în cadrul CNCD și implicit includerea în prezentul dosar de instanță a tuturor părților din dosarul constituit în cadrul CNCD.

A arătat că Ministerul a solicitat instanței anularea sancțiunii aplicate și a recomandării dispuse de către CNCD tocmai pentru a elimina efectele erga omnes, susținând că recurentul nu a contestat punerea în aplicare a Hotărârii nr. 313/2015 cu efecte asupra petentei, ci a solicitat modificarea unui act normativ cu efecte erga omnes.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea introductivă recurentul-reclamant a supus controlului judiciar Hotărârea nr. 313 din 01.07.2015 emisă de intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea sancțiunii aplicate și a recomandării dispuse de către CNCD.

Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului, reținând că Hotărârea nr. 313 din 01.07.2015 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost pronunțată în dosarul nr. x/2014, instrumentat de pârât, la sesizarea petentei A., persoană ce s-a considerat discriminată prin neacordarea unei perechi de proteze auditive pe criteriul de vârstă.

Instanța de primă jurisdicție a reținut că în procedura administrativă jurisdicțională au avut calitatea de părți A., Ministerul Sănătății și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Galați și a apreciat că cererea de chemare în judecată, prin care reclamantul Ministerul Sănătății contestă hotărârea emisă de CNCD în procedura administrativă jurisdicțională, trebuie soluționată în contradictoriu cu persoana care a sesizat CNCD, respectiv cu petenta A..

Astfel, a concluzionat instanța că se impunea ca reclamanta să solicite introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a petentei A., pentru respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare al acesteia. A reținut instanța de fond că deși a fost pusă în discuție necesitatea introducerii în cauză a acestei părți, reclamantul nu a înțeles să-și modifice cadrul procesual pasiv și, prin urmare, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2) teza finală din C. proc. civ.

Înalta Curte analizând criticile formulate de recurent, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., va respinge criticile formulate de recurent având în vedere considerentele ce urmează.

Instanța de control judiciar judiciar constată că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ.

Introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane, constituie o derogare de la principiul disponibilității părților în procesul civil, fiind incidentă numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Astfel, instanța are dreptul de a introduce în proces din oficiu terțe persoane în următoarele două ipoteze: a) în procedura contencioasă, numai în cazurile expres prevăzute de lege; b) în procedura necontencioasă, în toate cazurile.

În cauza dedusă judecății, întrucât obiectul acțiunii introductive vizează modificarea unor dispoziții cuprinse în Hotărârea nr. 313 din 01.07.2015 emisă de intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, respectiv anularea sancțiunii aplicate și a recomandării dispuse de către CNCD prin hotărârea indicată, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a petentei A., având în vedere că Hotărârea în cauză a fost emisă la solicitarea acestei părți, în contradictoriu și cu această parte.

Dacă părțile inițiale din cauza aflată spre soluționare nu sunt de acord cu introducerea în cauză a persoanei indicate de instanță, terțul nu va deveni parte în proces, însă, constatând că o atare introducere era necesară, instanța va respinge acțiunea, fără a se pronunța asupra temeiniciei sale.

Înalta Curte reține că soluția instanței de fond, de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, este corectă, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale, tocmai pentru considerentul că aceasta trebuia soluționată într-un cadru procesual distinct.

Înalta Curte reține că participarea în proces a persoanei care a sesizat CNCD era necesară, în condițiile în care obiectul principal al acțiunii de față vizează anularea sancțiunii aplicate prin Hotărârea nr. 313/2015, fiind în fapt contestată însăși existența discriminării reținute de instituția pârâtă și pentru care a fost dispusă măsura aplicării sancțiunii contestate.

Reținând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 4092 din 16 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iulie 2020.