ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5133/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5133/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești reclamanta M.C.M. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul

Institutului Național de Sănătate Publică anularea hotărârilor nr. X și nr. Y

emise de aceasta la data de 12 noiembrie 2010.

În motivarea acțiunii

s-au arătat următoarele:

Comisia de Experți de

Medicina Muncii a analizat la data de 12 noiembrie 2010 procesul verbal de cercetare

al bolii profesionale din 30 iunie 2010 în baza contestațiilor din 24 august 2010,

contestatar Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Institutul

Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă (C.N.P.A.S.,

I.N.E.M.R.C.M.) și a contestației din 1 septembrie 2010, contestatar SC N.T.B

SRL și a hotărât în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din Ordinul

nr. 1256/2008 raportat la prevederile art. 155 alin. (1) din H.G. nr. 1425/2006

Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în

muncă nr. 319/2006 cu modificările și completările ulterioare: nu se confirmă caracterul

de profesionalitate pentru diagnosticul de astm bronșic.

Această hotărâre a fost

comunicată Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Institutul

Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, angajatorului

SC N.T.B SRL și ulterior reclamantei, la cerere.

S-au avut în vedere la

analizarea contestațiilor toate documentele aferente dosarului de cercetare conform

prevederilor art. 159 din H.G. nr. 1425/2006 cu modificările și completările ulterioare

puse la dispoziția Comisiei de către angajator, Casei Naționale de Pensii și Alte

Drepturi de Asigurări Sociale, Institutul Național de Expertiză și Recuperare a

Capacității de Muncă și ulterior și de reclamantă, la cerere.

Reclamanta din prezenta

cauză a invocat excepția tardivității contestațiilor din 24 august 2010 și din 1

septembrie 2010, excepție care nu a fost reținută de pârâtă întrucât dosarul ce

cercetare al bolii profesionale în baza procesului verbal din 30 iunie 2010 a fost

înregistrat de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale,

Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă,

Compartimentul de Medicina Muncii din 12 august 2010, iar contestația formulată

de aceasta din urmă către Comisia de Experți de Medicina Muncii a fost înregistrată

din 24 august 2010, respectându-se astfel prevederile art. 5 alin. (1) din Ordinul

nr. 1256/2008.

În ceea ce privește contestația

din 1 septembrie 2010 formulată de SC N.T.B SRL având ca obiect anularea procesului-verbal

din 30 iunie 2010, s-a apreciat de către pârâtă că și aceasta a fost făcută în termen

legal, respectiv la data de 13 august 2010, în condițiile în care angajatorul a

intrat în posesia procesului verbal din 30 iunie 2010 emis de Direcția de Sănătate

Publică Argeș la data de 23 iulie 2010.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii a invocat excepția lipsei

procedurii prealabile, excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția

inadmisibilității acțiunii având în vedere că în raport cu prevederile Ordinului

comun nr. 1256/443/2008 al Ministerului Sănătății Publice și Ministerului Muncii

Familiei și Egalității de Șanse nu pot fi contestate concluziile Comisiei de Experți

de Medicina Muncii, soluțiile fiind adoptate cu majoritatea simplă de voturi în

condițiile prezenței a cel puțin două treimi din numărul membrilor.

Prin sentința nr. 35/F-CONT

din 9 februarie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate și a respins acțiunea formulată

de reclamanta M.C.M.

Pentru a pronunța această

hotărâre s-au reținut, în esență, următoarele.

În ceea ce privește excepția

lipsei procedurii prealabile s-a apreciat că recursul grațios nu este necesar în

cauză. De altfel instanța de fond a reținut că reclamanta a formulat un astfel de

demers soluționat de pârâtă prin decizia nr. 227 din 26 noiembrie 2010.

În privința calității

procesuale pasive s-a apreciat că și pârâta are o astfel de legitimare, fiind lipsit

de relevanță faptul că nu are personalitate juridică, știut fiind că în materia

contenciosului administrativ este suficientă capacitatea de drept public, care permite

emitentului unui act administrativ sau celor asimilate să stea în proces.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității cererii de chemare în judecată s-au reținut următoarele.

În Ordinul comun nr. 1256/443/2008

ce reglementează modul de constituire și funcționare a Comisiei de Experți de Medicina

Muncii nu se prevede o cale de atac în care să fie cenzurate actele emise de aceasta.

O astfel de absență a

reglementării speciale nu justifică însă concluzia că deciziile adoptate de pârâtă

nu pot fi cenzurate.

Sub aspectul tardivității

susținute de reclamantă s-a apreciat că nu există nicio dovadă care să probeze aceste

pretenții. Procesul-verbal din 30 iunie 2010 a concluzionat că reclamanta are o

boală astmatică profesională, proces-verbal ce a fost contestat potrivit susținerii

pârâtei de către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale,

Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă la

12 august 2010 și de SC N.T.B SRL la 13 august 2010.

În absența unor dovezi

certe cu privire la data comunicării actului contestat nu s-a putut aprecia că în

cauză au fost încălcate dispozițiile art. 5 alin. (1) din Ordinul nr. 1256/2008.

A concluzionat Curtea

că celelalte aspecte invocate de către reclamantă în acțiune și care privesc nerespectarea

de către angajator a dispozițiilor C. mun. și din Legea nr. 319/2006 cu privire

la sănătatea și securitatea în muncă, nu pot face obiectul cercetării în prezenta

pricină în care analiza privește temeinicia sau netemeinicia concluziei pârâtei

prin care a apreciat că astmul bronșic de care suferă reclamanta are natură profesională.

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs M.C.M., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac

se menționează că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea sa deși, Hotărârile

nr. X și nr. Y emise de Comisia de Experți de Medicina Muncii sunt nelegale, întrucât

lipsește motivarea, fapt care atrăgea nulitatea acestora.

Se susține că în mod greșit

prin cele două hotărâri a căror anulare s-a solicitat i-a fost infirmat caracterul

de profesionalitate pentru diagnosticul de astm bronșic, anulându-se procesul verbal

din 23 iunie 2010, întrucât din biletele de ieșire din spitalul Colentina de la

Clinica de Medicina Muncii București, rezultă cu certitudine că expunerea la pulberi

textile (bumbac) a determinat boala de astm bronșic profesional, fapt de altfel

conformat și de medicul de medicina muncii al întreprinderii angajatoare.

Recurenta-reclamantă menționează

că instanța de fond în mod greșit a reținut că SC N.T.B SRL și Casa Națională

de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Institutul Național de

Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă au formulat contestație în

termen legal.

Au fost depuse la dosar

de recurenta-reclamantă și note de ședință prin care au fost reiterate criticile

expuse în cererea de recurs, fiind atașate documente și înscrisuri.

Comisia de Experți de

Medicina Muncii a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă,

solicitând respingerea acestuia, susținând legalitatea și temeinicia sentinței atacate,

combătând criticile din cererea de recurs.

Se susține că la analiza

contestațiilor au fost avute în vedere toate documentele aferente dosarului de cercetare,

conform prevederilor art. 159 din H.G. nr. 1425/2006 cu modificările și completările

ulterioare puse la dispoziția Comisei de către angajator, reprezentantul asigurătorului

pentru accidente de muncă și boli profesionale și ulterior de către reclamantă.

De asemenea, excepția

tardivității contestațiilor nu se confirmă, fiind respectat termenul prevăzut de

art. 5 alin. (1) din Ordinul nr. 1256/2008.

recurs

Înalta Curte, analizând

recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul

cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că

acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă din

expunerea prezentată anterior, prin procesul-verbal din 30 iunie 2010 de cercetare

a cazului de boală profesională, astm bronșic, în ceea ce o privește pe recurenta-reclamantă

M.C.M., emis de Direcția de Sănătate Publică Argeș, s-a constatat că îmbolnăvirea

profesională se datorează expunerii la pulberi textile, bumbac.

Împotriva acestuia s-a

formulat contestație de către reprezentantul asigurătorului pentru accidente de

muncă și boli profesionale Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de

Asigurări Sociale, Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea

Capacității de Muncă și de către angajatorul SC N.T.B SRL Pitești, solicitându-se

reanalizarea diagnosticului de profesionalitate a bolii în cazul reclamantei.

Prin deciziile nr. X și

nr. Y din 12 noiembrie 2010 emise de Comisia de Experți de Medicină a Muncii din

cadrul Ministerului Sănătății, Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

s-a hotărât că nu se confirmă caracterul profesional al diagnosticului de astm bronșic

și se anulează procesul-verbal din 23 iunie 2010.

După cum se constată,

cele două decizii care constituie și obiectul contestației formulată de reclamantă

la instanța de contencios administrativ, nu au fost motivate nici în fapt și nici

în drept.

Art. 41.2 al Cartei Drepturilor

Fundamentale a Uniunii Europene, consacră dreptul la o bună administrare, statuându-se

că acest drept presupune și obligația administrației și a-și motiva deciziile .

Urmare aderării României

la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care, prin

art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din Tratatul UE, recunoaște drepturile,

libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii

Europene din 7 decembrie 2000, cetățenii români sunt beneficiarii unui drept la

o bună administrare ca drept fundamental, în raport cu statutul lor de cetățeni

europeni.

Astfel, potrivit art.

41.2 din Cartă, orice persoană are dreptul de a beneficia de o bună administrare,

inclusiv sub aspectul motivării deciziilor de către autoritățile administrației

emise cu implicații în sfera drepturilor sale.

Având în vedere dispozițiile

art. 20 din Constituție, prevederile legale interne referitoare la procedura de

soluționare a cererilor care au ca scop stabilirea caracterului de profesionalitate

al unui diagnostic de boală, finalizată prin decizii ale autorităților publice emise

în acest sens, nu pot fi nici interpretate și nici aplicate cu ignorarea dreptului

la o bună administrare și cu încălcarea obligației administrației de a-și motiva

deciziile, ca element component al dreptului la o bună administrare.

Obligația autorității

emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului

conduitei administrației publice, menită să asigure posibilitatea verificării limitelor

exercitării puterii discreționare. Astfel, obligativitatea motivării nu mai poate

fi apreciată doar ca o condiție de formă, ci ca o condiție de legalitate ce vizează

fondul actului administrativ.

Motivarea unei decizii

administrative trebuie să cuprindă elemente de fapt și de drept care, pe de o parte,

să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei,

iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

De asemenea, motivarea

actului administrativ conferă acestuia transparența, importantă atât pentru cei

vizați cât și pentru instanța de judecată, care înfăptuiește controlul de legalitate,

fiind decisivă pentru a face și demarcația între actul administrativ adoptat de

autoritatea publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o oferă și cel

adoptat prin exces de putere.

În consecință, motivarea

actelor administrative este o condiție de legalitate, iar neîndeplinirea acesteia

conduce la anularea acestora.

De altfel, în practica

constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată anularea actelor administrative

care nu au fost motivate de autoritățile publice emitente (Deciziile nr. 274/2006,

nr. 482/2007, nr. 2919/2007 și nr. 335/2009).

Întrucât cele două hotărâri

contestate de reclamantă, respectiv nr. X și nr. Y din 12 noiembrie 2010, nu cuprind

nicio motivare a deciziei adoptate, instanța de recurs apreciază că se impune anularea

acestora, existând o vătămare produsă reclamantei asupra drepturilor și intereselor

legitime ale acesteia menționate în cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, hotărârea

instanței de fond este nelegală, impunându-se casarea acesteia și admiterea acțiunii

reclamantei în sensul anulării hotărârilor nr. X și nr. Y din 12 noiembrie 2010.

Însă, instanța de judecată

nu poate verifica legalitatea procedurii și nici nu se poate substitui Comisiei

emitente a hotărârilor contestate cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei nu au

fost atașate toate documentele aferente dosarului de cercetare, conform prevederilor

art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, cu modificările și completările ulterioare, puse

la dispoziția Comisiei de către angajator, reprezentantul asigurătorului pentru

accidente de muncă și boli profesionale și de către reclamantă, înscrisuri despre

care amintește și intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată.

De asemenea, litigiul

nu s-a judecat și în contradictoriu cu contestatorii procesului-verbal din 30

iunie 2010.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte, pentru o bună administrare a justiției, în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurări de fapt și de drept deplin stabilite, în temeiul

art. 313 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă,

va casa sentința atacată și va admite acțiunea formulată de reclamantă, anulând

hotărârile nr. X și nr. Y din 12 noiembrie 2010 emise de Comisia de Experți de Medicina

Muncii.

Va fi obligată Comisia

pârâtă să refacă procedura prevăzută de Ordinul nr. 1256/2008, pentru aprobarea

componenței și atribuțiilor Comisiei de experți de medicina muncii acreditat de

Ministerul Sănătății Publice și de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de

Șanse, în privința contestațiilor împotriva procesului-verbal din 30 iunie 2010

emis de Direcția de Sănătate Publică Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de M.C.M. împotriva sentinței nr. 35/F-CONT din 9 februarie 2011 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Admite acțiunea formulată

de reclamanta M.C.M.

Anulează hotărârile

nr. X și nr. Y emise la data e 12 noiembrie 2010 de Comisia de Experți de Medicina

Muncii.

Obligă comisia pârâtă să refacă procedura prevăzută

de Ordinul nr. 1256/2008 în privința contestației împotriva procesului-verbal din

30 iunie 2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie

2011.