ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2096/2015

Decizia nr. 2096/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, prin Ministrul Sănătății, B., a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. R/494 din 9 iulie 2013 emis de Ministrul Sănătății și necomunicat, până la data depunerii cererii introductive, conform prevederilor legale în vigoare, ordin prin care, în mod nelegal, s-a dispus eliberarea sa din funcția de manager al Spitalului ... din București.

Prin Sentința nr. 2.794 din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății și, în consecință, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. R/494 emis de pârât la 9 iulie 2013 până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând casarea hotărârii, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Recurentul a formulat, în esență, aceleași critici, ca și la instanța de fond, arătând că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor legale speciale în materie.

Criticile vizează în special lipsa procedurii prealabile, arătând în acest aspect că plângerea prealabilă a reclamantului a fost înregistră la emitentul actului în data de 19 iulie 2013, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 23 iulie 2013.

Ca element distinct, recurentul a arătat că instanța a respins, în mod greșit, excepția prematurității cererii de chemare în judecată, așa cum reiese din încheierea de ședință din data de 18 septembrie 2013.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților conform încheierii din data de 24 februarie 2015, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din data de29 aprilie 2015, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

La termenul de judecată din 20 mai 2015, în ședință publică, intimatul-reclamant a invocat din excepția lipsei de obiect a recursului, întrucât Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2013, s-a dispus anularea Ordinului nr. R/494 din 09 iulie 2013 și a Ordinului nr. R/604 din 02 octombrie 2013, emise de Ministerul Sănătății.

Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de obiect a recursului din perspectiva celor mai sus-menționate, constată că aceasta este întemeiată, sens în care o va admite pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Așa cum reiese și din practicaua prezentei decizii, instanța a fost investită cu o acțiune formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, prin Ministrul Sănătății, B., privind suspendarea executării Ordinului nr. R/494 din 9 iulie 2013 emis de Ministrul Sănătății și necomunicat, până la data depunerii cererii introductive, conform prevederilor legale în vigoare, ordin prin care, în mod nelegal, s-a dispus eliberarea sa din funcția de manager al Spitalului ... din București.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 194 lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte constată că obiectul cererii, (pretenția concretă dedusă judecății) a fost soluționată.

În speța de fața, pretenția concretă a reclamantului a reprezentat suspendarea executării actului/actelor administrative (Ordinului nr. R/494 din 9 iulie 2013 emis de Ministrul Sănătății), până la pronunțarea instanței de fond.

Față de aceste aspecte reținute, se constată că excepția lipsei de obiect este întemeiată, întrucât prin hotărârea pronunțată la data de 26 ianuarie 2013 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2013 s-a dispus anularea Ordinului nr. R/494 din 09 iulie 2013 și a Ordinului nr. R/604 din 02 octombrie 2013, emise de Ministerul Sănătății.

Așadar, în raport de soluția pronunțată pe cererea de anulare, Înalta Curte apreciază că cererea de suspendare a rămas fără obiect.

Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca fiind rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva Sentinței civile nr. 2794 din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind rămas fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2015.

Procesat de GGC - ED