ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 485/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 40 din 25 februarie 2008 a Curții de Apel Suceava a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire

formulată de T.L. în contradictoriu cu C.N.P.A.S.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de revizuire a reținut că T.L. a invocat contrarietatea de

hotărâri, considerând că sentința nr. 145 din 8 octombrie 2007 și sentința nr.

37 din 26 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava sunt

contradictorii, în sensul că ele conțin dispoziții potrivnice, date de instanțe

în una și aceeași pricină.

Instanța de revizuire,

procedând la examinarea cererii, a constatat că prin sentința nr. 145 din 8

octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava a fost soluționată acțiunea reclamantei

având ca obiect anularea adresei C.N.P.A.S. rămasă definitivă și irevocabilă

prin decizia nr. 643/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin

sentința nr. 37 din 26 februarie 2007 a aceleiași instanțe a fost declinată

competența de soluționare a cererii reclamantei, nefiind întrunite condițiile

prevăzute de lege pentru revizuire.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs revizuenta T.L. apreciind că este lovită de nulitate întrucât a

fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub această sancțiune

de prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., precum și cu nesocotirea

prevederilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Reiterând istoricul

litigiilor în care au fost pronunțate sentințele civile nr. 37 din 26 februarie

2007 și nr. 145 din 8 ianuarie 2007 ale Curții de Apel Suceava, secția

contencios administrativ și fiscal, revizuenta a solicitat admiterea recursului

și anularea primei sentințe prin care a fost declinată competența de

soluționare a cererii sale vizând excepția de nelegalitate, excepția nulității

absolute și anularea adresei C.N.P.A.S. București înregistrată la C.J.P. Botoșani

din 10 august 2006, în favoarea Tribunalului Botoșani. În opinia acesteia,

potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ. competența de soluționare a cauzei

revenea Curții de Apel, iar adresa respectivă trebuia anulată deoarece produce

efecte juridice și în prezent, ceilalți medici experți asigurări sociale din

cabinetele de expertiză a capacității de muncă având în continuare sistat

sporul de condiții deosebite de 10%.

S-a solicitat de asemenea

anularea sentinței atacate, în considerarea dispozițiilor art. 323(2), 108 alin.

(2) și 105 alin. (2) C. proc. civ., fiind dată cu neobservarea formelor legale.

Examinând actele dosarului

și criticile recurentei, prin prisma dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.,

Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, având în vedere

considerentele în continuare arătate.

Principiul rolului activ al

judecătorului consacrat de art. 129 C. proc. civ. obligă instanța să dea

oricărei cereri încadrarea juridică exactă în raport cu scopul urmărit prin

exercitarea ei și nu după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți,

urmând să procedeze apoi în concret la examinarea condițiilor de admisibilitate

a acesteia.

În speță, din conținutul

cererii de revizuire și pretențiile formulate de petentă rezultă că aceasta a urmărit

în realitate doar „anularea de drept” a sentinței civile nr. 37/26 februarie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, motivat de faptul că este contrară

sentinței civile nr. 145 din 08 octombrie 2007 prin care aceeași instanță a

considerat act administrativ adresa din 10 august 2006 în baza căruia a fost

emisă Decizia C.J.P. Botoșani nr. 167 din 04 septembrie 2006.

În aceste condiții, ținând

seama și de prevederile art. 327 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. potrivit

cărora în cazul încuviințării revizuirii pentru cazul prevăzut de art. 322 pct.

7 C. proc. civ. se poate anula doar cea din urmă hotărâre, criticile recurentei

circumscrise nesocotirii dispozițiilor art. 323 alin. (2) și 105 alin. (2) C.

proc. civ., motivat doar de faptul că ar fi indicat ca obiect al revizuirii

ambele hotărâri pretins contradictorii, nu pot fi reținute.

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condițiile și în cazurile

expres și limitativ prevăzute de lege, dispozițiile legale care o reglementează

fiind de strictă interpretare.

Din economia dispozițiilor art.

322 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că pot forma obiectul revizuirii numai

hotărârile care evocă fondul, această cale de atac extraordinară vizând

îndreptarea unor erori de fapt, spre deosebire de recurs, care are în vedere în

primul rând erorile de drept.

De asemenea, în conformitate

cu prevederile art. 326 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de

revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare

în judecată, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii și la

faptele pe care se întemeiază.

Prin sentința civilă nr. 37

din 26 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 114/39/2007, a fost declinată

competența de soluționare a cererii reclamantei - revizuente având ca obiect

anularea adresei C.N.P.A.S. București, înregistrată la C.J.P. Botoșani din 10

august 2006, anularea Deciziei nr. 167 din 04 septembrie 2006 a C.J.P. Botoșani,

suspendarea executării acestei decizii și repararea pagubei cauzate, în

favoarea Tribunalului Botoșani – complet specializat litigii de muncă.

Cum această hotărâre nu a

evocat fondul cauzei, în raport cu dispozițiile legale anterior nu poate forma

obiectul revizuirii, soluția de respingere a cererii adoptată de prima instanță

fiind corectă.

În baza respectivei sentințe

devenită irevocabilă a fost format Dosarul nr. 1297/40/2007 al Tribunalului

Botoșani, iar prin sentința civilă nr. 193 din 14 februarie 2007 s-a dispus

anularea Deciziei nr. 167 din 04 septembrie 2006 și obligarea C.J.P. Botoșani

să-i acorde reclamantei sporul de 10% prevăzut de art. 8 lit. b) din H.G. nr. 281/1993,

începând cu data de 1 septembrie 2006.

Prin aceeași hotărâre s-a

dispus disjungerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a

adresei din 10 februarie 2006 iar prin sentința nr. 200 din 15 februarie 2007

pronunțată în dosarul nou format s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă

soluționare, sub acest aspect, Curții de Apel Suceava, instanță care a

pronunțat, pe fondul cauzei, sentința civilă nr. 145 din 08 octombrie 2007,

devenită irevocabilă prin Decizia nr. 643 din 19 februarie 2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Respingând recursul,

instanța supremă a statuat că respectiva adresă nu are natura juridică a unui

act administrativ în sensul definit prin dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr.

554/2004, constituind o simplă corespondență prin e-mail între două autorități

publice, iar consecințele sale au fost înlăturate ca urmare a desființării Deciziei

nr. 167 din 04 septembrie 2006 emisă de C.J.P. Botoșani.

Această expunere rezumativă

a lucrărilor din dosarele atașate atestă indubitabil și totala lipsă de interes

a revizuentei în exercitarea acestei căi de atac, întrucât petitul privind

„anularea adresei C.N.P.A.S. București înregistrată la C.J.P. Botoșani din 10

august 2006” a fost soluționat irevocabil în modalitatea arătată, judecata în

fond fiind realizată de instanța a cărei competență este invocată chiar și prin

această cerere de revizuire.

Față de cele expuse, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.L. împotriva sentinței civile nr. 40 din 25 februarie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2009.