ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5196/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5196/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3471 din 15 iunie 2011
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,
a admis recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului împotriva sentinței nr. 213 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel
Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, și a modificat
sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de recurs a reținut că în cauza de față se solicită
anularea unui ordin emis în anul 2007 printr-o acțiune în anulare adresată
instanței de contencios administrativ la 14 aprilie 2010.
Potrivit art. 11
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul pentru introducerea acțiunii în contencios
administrativ este de 6 luni, iar conform art. 11 alin. (2) din aceeași lege, pentru
motive temeinice cererea poate fi introdusă în termen de 1 an de la data comunicării,
data luării la cunoștință, data introducerii cererii, după caz.
În cauză, instanța de
fond a respins excepția tardivității pentru că nu s-a putut aprecia când a început
să curgă termenul pentru că ordinul nu a fost publicat în M. Of.
Așa cum rezultă chiar
din cuprinsul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru calcularea termenului
de introducere a acțiunii se poate avea în vedere și „data luării la cunoștință”.
Or, în cauză, în calitatea
sa de inspector școlar general adjunct al Inspectoratului Școlar Județean Botoșani,
intimata- reclamantă a luat la cunoștință despre existența acestui act încă din
luna iunie 2007.
În baza acestui act, așa
cum chiar intimata-reclamantă recunoaște în cererea de chemare în judecată și s-a
dovedit cu actele depuse la dosar, s-a întocmit raportul de evaluare, împotriva
căruia s-a formulat contestație care i-a fost respinsă din luna decembrie 2007.
Toate acestea dovedesc
faptul că intimata-reclamantă avea cunoștință de existența actului încă din anul
Cu toate acestea a formulat acțiunea în anul 2010, astfel că instanța de recurs
a constatat că cererea reclamantei este tardiv formulată.
De asemenea, s-a avut
în vedere și faptul că nu s-a făcut nici dovada că în anul 2007 intimata-reclamantă
ar fi contestat la instanța de contencios administrativ raportul de evaluare prin
care i-a fost acordat calificativul „bine”.
Împotriva deciziei
nr. 3471 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, reclamanta-intimată B.D.M. a formulat cerere de revizuire.
Cererea de revizuire este
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.
În motivarea cererii de
revizuire se arată că prin sentința nr. 213 din 25 octombrie 2010 Curtea de Apel
Suceava a reținut că excepția tardivității nu poate fi luată în discuție deoarece
în cauză operează, potrivit art. 166 din C. proc. civ., puterea de lucru judecat,
stabilindu-se anterior că acest ordin este inexistent juridic, astfel că pentru
ceva ce nu există sau nu a existat, nu poate curge vreun termen de prescripție.
Puterea de lucru judecat
este dată de soluția pronunțată în Dosarul nr. 174/39/2008 care, prin sentința civilă
nr. 130 din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, rămasă irevocabilă prin
decizia nr. 3545 din 24 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat
că Ordinul nr. 1223/2007 emis de M.E.C.T.S. este inexistent juridic.
Revizuenta mai susține
că sancțiunea aplicată în acest caz este nulitatea absolută a tuturor actelor și
deciziilor luate în baza unui ordin inexistent, motiv pentru care acțiunea introdusă
la instanță este imprescriptibilă și că în mod greșit Înalta Curte de Casație și
Justiție prin decizia nr. 3471 din 15 iunie 2011 a soluționat recursul pe baza excepției
privitoare la tardivitatea introducerii cererii.
Examinând cauza și cererea
de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu
dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Pentru a ajunge la această
soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 322
pct. 7 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în
instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță
de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive
potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași
pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică
și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.
Invocarea motivului de
revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă
a următoarelor condiții:
- să existe hotărâri definitive
contradictorii;
- hotărârile potrivnice
să fie pronunțate în aceeași pricină;
- hotărârile să fie date
în dosare diferite;
- în al doilea proces,
să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată,
instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei;
- să se ceară anularea
celei de a doua hotărâri.
În cauza de față, nu sunt
îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 322 pct. 7 alin. (1)
din C. proc. civ.
Condițiile prevăzute de
art. 322 pct. 7 alin. (1) din C. proc. civ. presupun tripla identitate de părți,
obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite
cumulativ.
Astfel fiind, Înalta Curte
constată că susținerile și criticile formulate de revizuentă sunt neîntemeiate și
nu pot fi primite.
Prin urmare, pentru considerentele
arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 din C. proc. civ., Înalta Curte
va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de B.D.M.
împotriva deciziei nr. 3471 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie
2011.