ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.11.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5196/2011

HOTĂRÂRE
04.11.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5196/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3471 din 15 iunie 2011

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului împotriva sentinței nr. 213 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, și a modificat

sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de recurs a reținut că în cauza de față se solicită

anularea unui ordin emis în anul 2007 printr-o acțiune în anulare adresată

instanței de contencios administrativ la 14 aprilie 2010.

Potrivit art. 11

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul pentru introducerea acțiunii în contencios

administrativ este de 6 luni, iar conform art. 11 alin. (2) din aceeași lege, pentru

motive temeinice cererea poate fi introdusă în termen de 1 an de la data comunicării,

data luării la cunoștință, data introducerii cererii, după caz.

În cauză, instanța de

fond a respins excepția tardivității pentru că nu s-a putut aprecia când a început

să curgă termenul pentru că ordinul nu a fost publicat în M. Of.

Așa cum rezultă chiar

din cuprinsul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru calcularea termenului

de introducere a acțiunii se poate avea în vedere și „data luării la cunoștință”.

Or, în cauză, în calitatea

sa de inspector școlar general adjunct al Inspectoratului Școlar Județean Botoșani,

intimata- reclamantă a luat la cunoștință despre existența acestui act încă din

luna iunie 2007.

În baza acestui act, așa

cum chiar intimata-reclamantă recunoaște în cererea de chemare în judecată și s-a

dovedit cu actele depuse la dosar, s-a întocmit raportul de evaluare, împotriva

căruia s-a formulat contestație care i-a fost respinsă din luna decembrie 2007.

Toate acestea dovedesc

faptul că intimata-reclamantă avea cunoștință de existența actului încă din anul

a constatat că cererea reclamantei este tardiv formulată.

De asemenea, s-a avut

în vedere și faptul că nu s-a făcut nici dovada că în anul 2007 intimata-reclamantă

ar fi contestat la instanța de contencios administrativ raportul de evaluare prin

care i-a fost acordat calificativul „bine”.

Împotriva deciziei

nr. 3471 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamanta-intimată B.D.M. a formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire este

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de

revizuire se arată că prin sentința nr. 213 din 25 octombrie 2010 Curtea de Apel

Suceava a reținut că excepția tardivității nu poate fi luată în discuție deoarece

în cauză operează, potrivit art. 166 din C. proc. civ., puterea de lucru judecat,

stabilindu-se anterior că acest ordin este inexistent juridic, astfel că pentru

ceva ce nu există sau nu a existat, nu poate curge vreun termen de prescripție.

Puterea de lucru judecat

este dată de soluția pronunțată în Dosarul nr. 174/39/2008 care, prin sentința civilă

nr. 130 din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, rămasă irevocabilă prin

decizia nr. 3545 din 24 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat

că Ordinul nr. 1223/2007 emis de M.E.C.T.S. este inexistent juridic.

Revizuenta mai susține

că sancțiunea aplicată în acest caz este nulitatea absolută a tuturor actelor și

deciziilor luate în baza unui ordin inexistent, motiv pentru care acțiunea introdusă

la instanță este imprescriptibilă și că în mod greșit Înalta Curte de Casație și

Justiție prin decizia nr. 3471 din 15 iunie 2011 a soluționat recursul pe baza excepției

privitoare la tardivitatea introducerii cererii.

Examinând cauza și cererea

de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 322

pct. 7 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive

potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică

și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de

revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă

a următoarelor condiții:

- să existe hotărâri definitive

contradictorii;

- hotărârile potrivnice

să fie pronunțate în aceeași pricină;

- hotărârile să fie date

în dosare diferite;

- în al doilea proces,

să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată,

instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei;

- să se ceară anularea

celei de a doua hotărâri.

În cauza de față, nu sunt

îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 322 pct. 7 alin. (1)

din C. proc. civ.

Condițiile prevăzute de

art. 322 pct. 7 alin. (1) din C. proc. civ. presupun tripla identitate de părți,

obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite

cumulativ.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile formulate de revizuentă sunt neîntemeiate și

nu pot fi primite.

Prin urmare, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 din C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge cererea de revizuire.

Respinge cererea de revizuire formulată de B.D.M.

împotriva deciziei nr. 3471 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3471/2011
general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean Botoșani în perioada 1 aprilie 2005-7 mai 2009, iar pentru perioada 2006-2007 a fost evaluată potrivit Ordinului nr. 1223/2007. În baza acestui ordin s-a întocmit raportul de evaluare prin ca
ÎCCJ 2011-01-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 18/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 361 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea form
ÎCCJ 2013-02-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 722/2013
nța nr. 16 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că dispozițiile din
ÎCCJ 2013-02-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 749/2013
i instanțe Prin Sentința nr. 16 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență
ÎCCJ 2009-02-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 876/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 12 noiembrie 2007, reclamanta S.G.A. a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar al Județului Botoșani, M.E.C. și N.C
Sursă