ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 551/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 10 ianuarie 2006 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.F.I. a chemat în judecată pe pârâtul M.J. solicitând anularea Ordinului nr. 1220/ C din 13 iunie 2001, emis de pârât prin care persoanelor private de libertate le-a fost refuzat accesul la anumite posturi de televiziune, fiindu-le astfel îngrădit dreptul la informare.

Prin sentința civilă nr. 1461 din 21 martie 2006, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în raport cu rangul central al autorității pârâte, incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004. Investită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 540 din 20 februarie 2007, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului B.F.I.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că Ordinul ministrului justiției nr. 1220/ C 13 iunie 2001 privește posibilitatea primirii de către deținuți de aparatură audio - vizuală, instrumente muzicale, echipament și materiale sportive și că, prin art. 6, prevede că programul de vizionare a emisiunilor TV. va fi stabilit de comandantul/ directorul așezământului de deținere. A reținut Curtea de Apel că aceste dispoziții nu încalcă dreptul la informare al deținuților, iar alegerea de către conducătorul așezământului de deținere a anumitor programe care pot fi vizionate nu reprezintă un exces de putere, iar exercitarea dreptului de apreciere al comandantului/ directorului este în concordanță cu regimul execuțional al pedepselor penale.

Totodată, Instanța a reținut că eventualele deficiente calitative în recepționarea posturilor de televiziune nu reprezintă o cauză de nelegalitate a Ordinului contestat. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul B.F.I., susținând, prin motivele de recurs că intimata - pârâtă îl privează de posibilitatea de a viziona mai multe posturi de televiziune, cum ar fi A.P. sau N.G. și că în Penitenciarul Jilava sunt doar 6 posturi de televiziune, care pot fi vizionate numai în intervalul orar 07,00 - 01,30, iar calitatea imaginii și a sunetului nu sunt bune. Analizând recursul formulat de recurentul - reclamant, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ. și cu dispozițiile legale incidente cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat și reține următoarele: Prin acțiune, recurentul - reclamant solicită anularea Ordinului care îi limitează dreptul la informare prin faptul că este privat de accesul la anumite posturi de televiziune, precum: A.P., N.G., R.TV, D., T.V.R.C., E., V.H.1, susținând că prin introducerea și vizionarea acestor programe își poate îmbogăți cunoștințele generale și acesta este singurul mijloc concret de a ține legătura cu societatea și realitățile cotidiene. Ordinul ministrului justiției nr. 1220/ C din 13 iunie 2001 privind posibilitatea primirii de către deținuți de aparatură audio - vizuală, instrumente muzicale, echipament și materiale sportive a fost emis în temeiul și cu respectarea art. 1 alin. (2) din Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor și art. 4 alin. (1) și art. 7 alin. (2) și alin. (3) din H.G.

nr. 212/2001 privind organizarea și funcționarea M.J. Curtea constată că Legea nr. 23/1969 a fost abrogată de Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, iar H.G. nr. 212/2001 a fost abrogată prin H.G. nr. 736/2003, abrogată la rândul ei, prin H.G. nr. 83/2005, aceste ultime două hotărâri reglementând, de asemenea, organizarea și funcționarea M.J. În mod corect, Instanța de Fond a analizat legalitatea Ordinul ministrului justiției nr. 1220/ C din 13 iunie 2001 în raport cu dispozițiile legale cu forță juridică superioară în executarea cărora a fost emis. Curtea de Apel, cu ocazia soluționării litigiului în fond, a avut în vedere dispozițiile art. 6 din Ordinul contestat, potrivit cărora: „Art.

6. - Deținuții vor putea viziona, în funcție de posibilitățile tehnice existente, programele posturilor de televiziune recepționate prin antena colectivă sau instalația TV cu circuit închis a așezământului de deținere. Programul de vizionare a emisiunilor TV va fi stabilit de comandantul/ directorul așezământului de deținere". Întemeiat a reținut Curtea de Apel că reclamantului nu i-a fost încălcat dreptul la informare, iar dreptul de apreciere al conducătorului penitenciarului nu reprezintă un exces de putere, ci este în concordanță cu regimul de executare a pedepselor privative de libertate. În plus față de aspectele reținute de Instanța fondului, Curtea constată că, în prezent, dreptul la informație al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este reglementat de art. 41 din Legea nr. 275/2006, care a abrogat Legea nr. 23/1969.

Or, potrivit acestor dispoziții: „Art. 41. - alin. (1) Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate de a avea acces la informațiile de interes public nu poate fi îngrădit. - alin. (2) Accesul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informațiile de interes public se realizează în condițiile legii; - alin. (3) A.N.P. are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării dispozițiilor legale privind liberul acces la informațiile de interes public pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.

- alin. (4) Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informații de interes public se realizează și prin publicații, emisiuni radiofonice și televizate sau prin orice alte mijloace autorizate de către administrația penitenciarului." Informațiile de interes public la care face referire art. 41 alin. (2) sunt cele definite de dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, potrivit cărora „prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației". În raport cu înțelesul legislativ al noțiunii de „informație de interes public", este neîntemeiată critica recurentului - reclamant referitoare la încălcarea dreptului la informație prin faptul că se află în imposibilitatea de a viziona anumite posturi de televiziune, ce reprezintă forme de comunicare audiovizuală care nu se circumscriu categoriei informațiilor la care autoritățile și instituțiile publice au obligația de a asigura accesul liber și neîngrădit al persoanei în condițiile prevăzute de Legea nr. 544/2001.

În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, în deplină concordanță cu cadrul legal aplicabil cauzei deduse judecății, motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., și urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - reclamant B.F.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.F.I. împotriva sentinței civile nr. 540 din 20 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008.