ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 551/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 10 ianuarie

2006 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă,

asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.F.I.

a chemat în judecată pe pârâtul M.J. solicitând

anularea

Ordinului nr. 1220/ C din 13 iunie 2001, emis de pârât prin

care persoanelor private de libertate le-a fost refuzat accesul la anumite

posturi de televiziune, fiindu-le astfel îngrădit dreptul la informare.

Prin sentința civilă

nr. 1461 din 21 martie 2006, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în raport cu rangul

central al autorității pârâte, incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a

doua din Legea nr. 554/2004.

Investită cu

soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

540 din 20 februarie 2007, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului

B.F.I.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că Ordinul ministrului

justiției nr. 1220/ C 13 iunie 2001 privește posibilitatea primirii de către

deținuți de aparatură audio - vizuală, instrumente muzicale, echipament și

materiale sportive și că, prin

art. 6,

prevede că programul de vizionare a emisiunilor TV. va fi stabilit

de

comandantul/ directorul așezământului de deținere.

A

reținut Curtea de Apel că aceste dispoziții nu încalcă dreptul la

informare al deținuților, iar alegerea de

către conducătorul așezământului de deținere a anumitor programe care pot fi

vizionate nu reprezintă un exces de putere, iar exercitarea dreptului de

apreciere al comandantului/ directorului este în concordanță cu regimul

execuțional al pedepselor penale.

Totodată,

Instanța a reținut că eventualele deficiente calitative în

recepționarea posturilor de televiziune nu

reprezintă o cauză de nelegalitate a Ordinului contestat.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul

B.F.I., susținând, prin motivele de recurs că intimata - pârâtă îl privează de

posibilitatea de a viziona mai multe posturi de televiziune, cum ar fi A.P. sau

N.G. și că în Penitenciarul Jilava sunt

doar 6 posturi de

televiziune, care pot fi vizionate numai în intervalul

orar 07,00 - 01,30, iar calitatea imaginii și a sunetului nu sunt bune.

Analizând

recursul formulat de recurentul - reclamant, în raport cu dispozițiile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ. și cu dispozițiile legale incidente

cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat și reține următoarele:

Prin acțiune,

recurentul - reclamant solicită anularea Ordinului care îi limitează dreptul la

informare prin faptul că este privat de accesul la anumite posturi de

televiziune, precum: A.P.,

N.G., R.TV, D.,

T.V.R.C., E., V.H.1, susținând că prin introducerea și vizionarea acestor

programe își

poate îmbogăți cunoștințele generale și acesta este

singurul mijloc concret de a ține legătura cu societatea și realitățile

cotidiene.

Ordinul

ministrului justiției nr. 1220/ C din 13 iunie 2001 privind posibilitatea

primirii de către deținuți de aparatură audio - vizuală, instrumente muzicale,

echipament și materiale sportive a fost emis în temeiul și cu respectarea art.

1 alin. (2) din Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor și art. 4 alin.

(1) și art. 7 alin. (2) și alin. (3) din H.G. nr. 212/2001 privind organizarea

și funcționarea M.J.

Curtea

constată că Legea nr. 23/1969 a fost abrogată de Legea nr. 275/2006 privind

executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul

procesului penal, iar H.G. nr. 212/2001 a fost abrogată prin H.G. nr. 736/2003,

abrogată la rândul ei, prin H.G. nr. 83/2005, aceste ultime două hotărâri

reglementând, de asemenea, organizarea și funcționarea M.J.

În mod corect, Instanța

de Fond a analizat legalitatea Ordinul ministrului justiției nr. 1220/ C din 13

iunie 2001 în raport cu dispozițiile legale cu forță juridică superioară în

executarea cărora a fost emis.

Curtea de Apel, cu

ocazia soluționării litigiului în fond, a avut în vedere dispozițiile art. 6

din Ordinul contestat, potrivit cărora:

„Art. 6. - Deținuții

vor putea viziona, în funcție de posibilitățile tehnice existente, programele

posturilor de televiziune recepționate prin antena colectivă sau instalația TV

cu circuit închis a așezământului de deținere. Programul de vizionare a

emisiunilor TV va fi stabilit de comandantul/ directorul așezământului de

deținere".

Întemeiat a

reținut Curtea de Apel că reclamantului nu i-a fost

încălcat dreptul la informare, iar dreptul de apreciere al

conducătorului

penitenciarului nu reprezintă un exces de putere, ci este

în concordanță cu regimul de executare a pedepselor privative de libertate.

În plus față de aspectele

reținute de Instanța fondului, Curtea constată că, în prezent, dreptul la

informație al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de

libertate este reglementat de art. 41 din Legea nr. 275/2006, care a abrogat

Legea nr. 23/1969.

Or, potrivit acestor dispoziții:

„Art. 41.

- alin. (1)

Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate de a

avea acces la informațiile de interes public nu poate fi îngrădit.

-

alin. (2)

Accesul

persoanelor aflate în executarea pedepselor privative

de libertate la informațiile de interes public se

realizează în condițiile

legii;

- alin.

(3)

A.N.P. are obligația de a lua toate

măsurile necesare pentru asigurarea aplicării dispozițiilor legale privind

liberul acces la informațiile de interes public pentru persoanele aflate în

executarea pedepselor privative de libertate.

-

alin. (4)

Dreptul

persoanelor aflate în executarea pedepselor privative

de libertate la informații de interes public se

realizează și prin publicații, emisiuni radiofonice și televizate sau prin

orice alte mijloace autorizate de către administrația penitenciarului."

Informațiile de

interes public la care face referire art. 41 alin. (2) sunt cele definite de

dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la

informațiile de interes public, potrivit cărora „prin informație de interes

public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din

activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de

suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației".

În raport cu

înțelesul legislativ al noțiunii de „informație de interes public", este

neîntemeiată critica recurentului - reclamant

referitoare

la încălcarea dreptului la informație prin faptul că se află în

imposibilitatea

de a viziona anumite posturi de televiziune, ce reprezintă forme de comunicare

audiovizuală care nu se circumscriu categoriei informațiilor la care

autoritățile și instituțiile publice au obligația de a asigura accesul liber și

neîngrădit al persoanei în condițiile prevăzute de Legea nr. 544/2001.

În raport de

cele mai sus reținute, Curtea apreciază că soluția Instanței de Fond este

legală și temeinică, în deplină concordanță cu cadrul legal aplicabil cauzei

deduse judecății, motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1)

teza a doua C. proc. civ., și urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de recurentul - reclamant B.F.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.F.I. împotriva sentinței

civile nr. 540 din 20 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

februarie 2008.