ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1196/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 martie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a IV a civilă, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Finlanda, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, a pârâtului B.L. În motivarea cererii s-a arătat că la 8 februarie 2008, pârâtul a fost returnat din Finlanda, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr. 60/2001, publicată în M.Of.

nr. 132/2001, care la art. 2 alin. (1) prevede că, fiecare parte contractantă va readmite pe teritoriul statului său, la cererea celeilalte părți contractante și fără formalități, orice persoană care nu îndeplinește ori nu mai îndeplinește condițiile în vigoare pentru intrarea sau șederea pe teritoriul statului părții contractante solicitante, cu condiția ca să fie dovedit valabil că acesta are cetățenia statului părții contractante solicitante." Din declarația pârâtului dată la punctul de trecere a frontierei rezultă că „a fost reținut de către autoritățile finlandeze pe motiv de furt și condamnat la 11 luni închisoare", astfel că nu mai sunt necesare alte dovezi pentru admiterea cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.

Prin sentința civilă nr. 668 din 8 aprilie 2008 Tribunalul București, secția a IV a civilă, a anulat ca netimbrată acțiunea. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, deși a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 8 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, reclamanta nu s-a conformat acestei dispoziții. Apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prin decizia civilă nr. 551 pronunțată la data de 2 iulie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că nu este concludentă susținerea reclamantei în sensul că a anexat cererii de apel o fotocopie de pe borderoul de expediție din 4 aprilie 2008, în care se găsește adresa de înaintare a ordinului de plată și a timbrului judiciar aferente cauzei, întrucât din acel înscris nu se poate stabili natura corespondenței purtată de apelantă și destinatarul acesteia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, care arată că în mod eronat a apreciat instanța de apel că nu și-a îndeplinit obligația legală de plată a taxei de timbru, întrucât a depus la dosar ordinul de plată a taxei de timbru și timbru judiciar, astfel cum a fost citată. Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997 acțiunile și cererile neevaluabile în bani, cu excepția celor scutite de plata taxei judiciare de timbru, se timbrează cu 8 lei.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Din actele dosarului de fond rezultă că reclamanta nu a timbrat anticipat acțiunea. Drept urmare, pentru termenul de judecată din 8 aprilie 2008, i s-a pus în vedere să depună la dosar taxă judiciară de timbru în valoare de 8 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, după cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 11, dosar fond.

La termenul din 8 aprilie 2008, tribunalul a reținut cauza în pronunțare. Reclamanta a depus taxa de timbru și timbrul judiciar prin registratura instanței, adresa care le însoțește purtând data de 8 aprilie 2008, ora 15,10 (fila 13, dosar fond), iar din ordinul de plată rezultă că taxa a fost achitată la data de 4 aprilie 2008. Este fără dubiu că ordinul de plată se referă la cauza de față și nu la alte dosare pe care reclamanta le are pe rolul instanțelor, întrucât numărul dosarului menționat pe ordinul de plată, pentru care s-a achitat taxa judiciară de timbru, corespunde cu cel al prezentei cauze. Ca atare, în mod greșit curtea de apel a respins apelul reclamantei care se referea la greșita anulare a acțiunii pentru netimbrare, în condițiile în care taxa judiciară a fost achitată înainte de termenul fixat de instanță, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

În raport de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, va casa în parte decizia recurată, în sensul admiterii apelului reclamantei și va casa sentința tribunalului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 551 din 2 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă. Casează în parte decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 668 din 8 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția a IV a civilă. Desființează sentința susmenționată și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2009. 5