ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 183/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23 ianuarie

2007 reclamantul V.G., deținut în Penitenciarul cu regim de maximă siguranță București

– Rahova, a formulat plângere împotriva conducerii Penitenciarului, solicitând a

se constata că prin răspunsul primit la cererile sale din 08 ianuarie 2007 a fost

grav vătămat în drepturile sale, motiv pentru care solicită neaplicarea în cazul

său a Ordinului Ministrului Justiției nr. 3131/2003 și obligarea pârâtului la plata

sumei de 178.000 RON daune materiale și morale.

În motivarea cererii sale

reclamantul a arătat că deși a solicitat de mai multe ori aprobarea pentru primirea

(prin Sectorul „vizită”) a unor produse de igienă personală, respectiv apă de toaletă,

nu i s-a acordat acest drept, invocându-se în mod greșit dispozițiile Ordinului

Ministrului Justiției nr. 3131/C din 29 octombrie 2003 dat în aplicarea O.U.G. nr.

56/2003, abrogată prin art. 86 din Legea nr. 275/2006, și interzicându-i-se produse

care în realitate nu sunt interzise.

În drept a invocat dispozițiile

art. 21 și 48 din Constituția României și cele ale Legii contenciosului administrativ.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1459

din 30 mai 2007, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, reținând, în esență,

că răspunsul dat reclamantului este în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen legal, reclamantul V.G., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 11 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

de recurs se susține că instanța de fond, în mod greșit a reținut aplicabilitatea

în cauză a prevederilor Ordinului Ministrului Justiției nr. 3131/C/2003 întrucât

prin acest act neconstituțional dat în executarea O.U.G. nr. 56/2003 (alt act normativ

neconstituțional în opinia recurentului și abrogat prin Legea nr. 275/2006) îi sunt

îngrădite accesul la produse de igienă, precum și la produsele care-i ocrotesc sănătatea.

Examinând cauza în raport

cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și

apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Astfel, este fără putere

de tăgadă că Ordinul Ministrului Justiției nr. 3131/C/2003 privind durata și periodicitatea

vizitelor, numărul și greutatea pachetelor cu alimente, precum și bunurile ce pot

fi primite, păstrate și folosite de către persoanele aflate în executarea pedepselor

privative de libertate, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 840/26.11.2003

a fost abrogat prin ordinul nr. 3042/C din 28 noiembrie 2007 publicat în M. Of.

nr. 891/27.12.2007, ordin dat în aplicarea Legii nr. 275/2006 intrată în vigoare,

conform dispozițiilor art. 86 alin. (3) din lege, la 90 de zile de la data publicării

sale în M. Of. nr. 627/20.06.2007.

În cauză este de necontestat

că adresa din 23 octombrie 2006 a fost comunicată reclamantului la 27 octombrie

2006, situație reținută și de către instanța de fond.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că în mod corect nu i s-au aprobat recurentului-reclamant cererile privind

apa de toaletă (de colonie), câtă vreme la capitolul „articole pentru igiena personală

care pot fi primite”, acestea nu sunt prevăzute, fiind însă menționate alte articole

de natură a asigura igiena personală și de a nu restrânge exercitarea dreptului

la sănătate, refuzul exprimat prin răspunsurile la cererile recurentului-reclamant

fiind justificat.

De altfel, bunurile solicitate

nu sunt permise nici de noul ordin, la lit. E din Anexa 3 la Ordinul Ministrului

Justiție nr. 3042/C precizându-se textual că sunt interzise flacoanele cu produse

de parfumerie cu alcool.

Nu pot fi primite motivele

bazate pe art. 304 pct. 7, în raport cu motivarea suficientă în fapt și în drept

a sentinței atacate și nici cu cele cu privire la art. 304 pct. 11 întrucât acest

text a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Prin urmare, Înalta Curte

constatând că sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile aduse acesteia

nefondate, va respinge recursul în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.G. împotriva sentinței civile nr. 1459 din 30 iunie 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2008.