ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 183/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 ianuarie 2007 reclamantul V.G., deținut în Penitenciarul cu regim de maximă siguranță București – Rahova, a formulat plângere împotriva conducerii Penitenciarului, solicitând a se constata că prin răspunsul primit la cererile sale din 08 ianuarie 2007 a fost grav vătămat în drepturile sale, motiv pentru care solicită neaplicarea în cazul său a Ordinului Ministrului Justiției nr. 3131/2003 și obligarea pârâtului la plata sumei de 178.000 RON daune materiale și morale. În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că deși a solicitat de mai multe ori aprobarea pentru primirea (prin Sectorul „vizită”) a unor produse de igienă personală, respectiv apă de toaletă, nu i s-a acordat acest drept, invocându-se în mod greșit dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 3131/C din 29 octombrie 2003 dat în aplicarea O.U.G.

nr. 56/2003, abrogată prin art. 86 din Legea nr. 275/2006, și interzicându-i-se produse care în realitate nu sunt interzise. În drept a invocat dispozițiile art. 21 și 48 din Constituția României și cele ale Legii contenciosului administrativ. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1459 din 30 mai 2007, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că răspunsul dat reclamantului este în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul V.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 11 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța de fond, în mod greșit a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordinului Ministrului Justiției nr. 3131/C/2003 întrucât prin acest act neconstituțional dat în executarea O.U.G. nr. 56/2003 (alt act normativ neconstituțional în opinia recurentului și abrogat prin Legea nr. 275/2006) îi sunt îngrădite accesul la produse de igienă, precum și la produsele care-i ocrotesc sănătatea. Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Astfel, este fără putere de tăgadă că Ordinul Ministrului Justiției nr. 3131/C/2003 privind durata și periodicitatea vizitelor, numărul și greutatea pachetelor cu alimente, precum și bunurile ce pot fi primite, păstrate și folosite de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 840/26.11.2003 a fost abrogat prin ordinul nr. 3042/C din 28 noiembrie 2007 publicat în M. Of. nr. 891/27.12.2007, ordin dat în aplicarea Legii nr. 275/2006 intrată în vigoare, conform dispozițiilor art. 86 alin. (3) din lege, la 90 de zile de la data publicării sale în M. Of.

nr. 627/20.06.2007. În cauză este de necontestat că adresa din 23 octombrie 2006 a fost comunicată reclamantului la 27 octombrie 2006, situație reținută și de către instanța de fond. Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect nu i s-au aprobat recurentului-reclamant cererile privind apa de toaletă (de colonie), câtă vreme la capitolul „articole pentru igiena personală care pot fi primite”, acestea nu sunt prevăzute, fiind însă menționate alte articole de natură a asigura igiena personală și de a nu restrânge exercitarea dreptului la sănătate, refuzul exprimat prin răspunsurile la cererile recurentului-reclamant fiind justificat. De altfel, bunurile solicitate nu sunt permise nici de noul ordin, la lit. E din Anexa 3 la Ordinul Ministrului Justiție nr. 3042/C precizându-se textual că sunt interzise flacoanele cu produse de parfumerie cu alcool.

Nu pot fi primite motivele bazate pe art. 304 pct. 7, în raport cu motivarea suficientă în fapt și în drept a sentinței atacate și nici cu cele cu privire la art. 304 pct. 11 întrucât acest text a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Prin urmare, Înalta Curte constatând că sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile aduse acesteia nefondate, va respinge recursul în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.G. împotriva sentinței civile nr. 1459 din 30 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2008.