ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3241/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 556 din 21

februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamantul B.F.I., aflat în Penitenciarul Giurgiu, în contradictoriu cu

pârâtul C.N.C.D.

În motivarea soluției s-a reținut că

reclamantul a contestat hotărârea nr. 159/2005 emisă de pârât, susținând că

este discriminat, întrucât nu este transferat la Penitenciarul Rahova, arătând

că în situația sa sunt încălcate drepturile omului în ceea ce privește unele

drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de

libertate. Hotărârea nr. 159/2005 emisă de autoritatea pârâtă s-a constatat a

fi legală, în raport cu dispozițiile O.U.G. nr. 56/2003, aprobată prin Legea

nr. 403/2003, întrucât competența privind soluționarea cazurilor de

discriminare la care sunt supuse persoanele aflate în executarea pedepselor

privative de libertate aparține judecătoriei în a cărei rază se află

penitenciarul iar momentul înregistrării petiției la autoritatea pârâtă,

reclamantul se afla încarcerat la Penitenciarul Jilava București, instanța de

fond stabilind așadar că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 2 și art.

8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs în termen, reclamantul B.F.I.

În cuprinsul recursului succint

redactat recurentul și-a manifestat nemulțumirea față de împrejurarea că

instanța de fond a apreciat că faptele sesizate de el nu se încadrează în

prevederile O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea formelor de

discriminare, nefiind astfel îndeplinite nici cerințele Legii nr. 554/2004.

Inițial, prin chiar cererea de recurs

recurentul a invocat neconstituționalitatea legii de funcționare a C.N.C.D.,

excepție la susținerea căreia a renunțat însă în mod expres la termenul de

soluționare a recursului.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, verificând actele dosarului

în raport de probele administrate, de prevederile legale aplicabile, incluzând

art. 304 C. proc. civ., dar și de criticile recurentului, constată că hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică, astfel că urmează a fi menținută,

în considerarea celor în continuare arătate.

Recurentul-reclamant, deținut în

penitenciarul Jilava a susținut că este discriminat întrucât nu i se aprobă

transferul în penitenciarul Rahova, astfel că s-a adresat C.N.C.D., care prin

Hotărârea nr. 159 din 11 mai 2005 a clasat dosarul, reținând că faptele

prezentate nu sunt de competența sa. S-a menționat expres în cuprinsul acestei

hotărâri că sunt de competența judecătoriei în a cărei circumscripție se află

penitenciarul, cazurile de discriminare la care sunt supuse persoanele aflate

în executarea unor pedepse privative de libertate, cum este și cazul recurentului,

conform O.U.G. nr. 56 din 25 iunie 2003, adoptată prin Legea nr. 403/2003.

Potrivit art. 1-3 din O.U.G. nr. 56/2003,

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative

de libertate, în timpul executării acestor pedepse, este interzisă orice formă de

discriminare, exercitarea drepturilor persoanelor aflate în executarea

pedepselor nu poate fi îngrădită decât în condițiile ordonanței și ale Codului

de procedură penală, iar împotriva măsurilor privitoare la exercitarea

drepturilor, luate de administrația penitenciarului, se poate face plângere la

judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul.

Așadar, în acord cu instanța de fond,

Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de autoritatea pârâtă este justă,

conformă cu prevederile legale incidente, astfel că nu se poate reține

existența vreunei vătămări produse recurentului-reclamant, prin actul

administrativ atacat, în sensul Legii nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât s-a

și indicat prin hotărârea contestată procedura ce trebuie urmată pentru eventuala

rezolvare pe cale judecătorească a solicitărilor recurentului-reclamant.

Reținând așadar că cele sesizate

autorității pârâte exced în mod legal competențelor sale, că hotărârea

pronunțată a fost legală și corect menținută și de instanța de fond, Înalta

Curte urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă ca nefondat

recursul de față, în cauză neexistând nici temeiuri de casare de ordine publică,

conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.F.I. împotriva sentinței civile nr. 556

din 21 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Onorariu apărător oficiu în sumă de 150 lei va fi

suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26

iunie 2007.