- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 30 ianuarie 2008
Decizia nr. 333/2008 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2930/2006 a Curții de Apel București
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2930 din 15 noiembrie 2006 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.F.I. în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., ca neîntemeiată. În motivarea sentinței se retine că reclamantul a contestat Hotărârea nr. 88 din 28 februarie 2006 emisă de pârât, prin care a fost soluționată sesizarea sa împotriva șefului secției din penitenciarul în care este deținut; acesta i-ar fi adresat cuvinte jignitoare, discriminându-l pentru originea sa de etnie rromă. S-a concluzionat că, în mod corect, în raport de art. 3 din O.U.G.
nr. 56/2003 C.N.C.D. a hotărât transmiterea petiției spre informare M.J. și a răspuns petentului că obiectul petiției sale nu este de competența Consiliului, ci a judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, Instanța menționată având competența de soluționare a cazurilor de discriminare la care sunt supuse persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.F.I., motivând că hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece C.N.C.D. are obligația legală de a lua măsuri în orice situație de discriminare. Analizând actele și lucrările dosarului de fond precum și motivul de recurs invocat, ce poate fi încadrat în prevederile art. 304 1 C. proc.
civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. În mod legal și temeinic Instanța de Fond a reținut că potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 56/2003, aprobată prin Legea nr. 403/2003, soluționarea cazurilor de discriminare la care sunt supuse persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul. Această lege, având caracter special în raport cu O.G. nr. 137/2000, se aplică cu prioritate. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge recursul declarat de B.F.I. împotriva sentinței civile nr. 2930 din 15 noiembrie 2006 a Curți de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2008.