ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1165/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 februarie 2007,

reclamantul Ministerul Apărării a solicitat anularea hotărârii din 6 iunie 2006

adoptată de pârâtul C.N.C.D. și prin care s-a constatat că faptele sesizate de petiționarul

C.I.G. cu privire la refuzul de acordare a concediului parental pentru creșterea

copilului constituie acte de discriminare conform art. 2 din O.G. nr. 137/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Reclamantul a invocat

nulitatea hotărârii atacate, susținând că pârâtul i-a încălcat grav dreptul la apărare

și nu a respectat principiul contradictorialității, pentru că nu i-a asigurat posibilitatea

să-și apere interesele și să formuleze apărări față de aspectele sesizate de petiționar.

Pe fondul cauzei, reclamantul

a susținut că hotărârea adoptată de pârât este nelegală, întrucât nu s-a făcut distincție

între aplicarea discriminatorie a unui text de lege și discriminarea pozitivă instituită

de lege. Sub acest aspect, s-a arătat că discriminarea rezultă din textul de lege,

situație în care nu se poate reține culpa reclamantului, iar petiționarul poate

invoca neconstituționalitatea prevederii legale considerată discriminatorie.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă

nr. 1.414 din 28 mai 2007, prin care a respins excepțiile privind tardivitatea și

nulitatea hotărârii din 6 iunie 2006 și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată

de reclamant.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că sunt nefondate excepțiile invocate de reclamant, întrucât

termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu se aplică în cazul sesizării

C.N.C.D., iar dreptul la apărare al reclamantului nu a fost încălcat în condițiile

în care i s-a solicitat un punct de vedere față de sesizarea formulată, nefiind

prevăzută citarea părților în O.G. nr. 137/2000.

Hotărârea adoptată de

pârât a fost menținută ca legală și temeinică, motivându-se că au fost corect constatate

elementele constitutive ale actelor de discriminare prevăzute de art. 2 din

O.G. nr. 137/2000.

Hotărârea adoptată de

pârât a fost menținută ca legală și temeinică, motivându-se că au fost corect constatate

elementele constitutive ale actelor de discriminare prevăzute de art. 2 din

O.G. nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul și a solicitat ca în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., să fie modificată sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii și

anulării hotărârii din 6 iunie 2006.

Recurentul a susținut

că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile O.G. nr. 137/2000, menținând hotărârea

adoptată de intimat numai pe baza analizei cadrului legal incident în cauză, dar

fără a particulariza situația petiționarului și fără a exista o faptă a ministerului

ca fiind discriminatorie.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de dispozițiile art. 304, art. 304

1

C. proc.

civ., și de excepția invocată din oficiu la acest termen, conform art. 306

alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente:

Hotărârea nr. 350 din

6 iunie 2006 a fost adoptată de intimatul C.N.C.D. ca urmare a memoriului transmis

de petiționarul C.I.G., transmis de Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană

a Drepturilor Omului cu privire la fapte sau acte care privesc refuzul acordării

concediului parental pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la 2 ani.

Acțiunea în anularea acestei

hotărâri a fost formulată de Ministerul Apărării, dar nu a fost citat în cauză și

petiționarul, avându-se în vedere că sesizarea acestuia a stat la baza emiterii

actului administrativ contestat în justiție.

În consecință, pentru

soluționarea cauzei în contradictoriu și cu petiționarul C.I.G., se va admite prezentul

recurs, se va casa sentința recurată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță.

Urmare soluției date recursului,

prin admiterea excepției invocate din oficiu, nu se mai impune examinarea motivelor

de recurs formulate de Ministerul Apărării și acestea vor fi avute în vedere, ca

apărări de fond, cu ocazia rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Apărării împotriva sentinței civile nr. 1414 din 28 mai 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2008.