ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1795/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 750 pronunțată la 28 martie 2006,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

admițând excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, a

respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A.C.G., deținut în

Penitenciarul București - Rahova, în contradictoriu cu pârâta U.N.B.R.

În considerentele sentinței

pronunțate s-a reținut ca reclamantul nu a respectat dispozițiile art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, deoarece înainte de a se adresa Instanței de

contencios administrativ competente, nu a solicitat autorității publice

emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în

tot sau în parte a acestuia.

În speță, reclamantul a

solicitat Instanței de contencios administrativ, obligarea pârâtei la

modificarea statutului profesiei de avocat, în sensul obligativității

avocatului de a depune concluzii scrise la cererea clientului și obligarea pârâtei

la plata sumei de 500 RON pe fiecare zi de întârziere până la publicarea

modificării în M. Of.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta U.N.B.R., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie sub aspectul faptului că Instanța de Fond nu s-a pronunțat asupra

cheltuielilor de judecată efectuate la fond, solicitate și dovedite potrivit

înscrisurilor depuse la dosarul cauzei – cheltuieli în cuantum de 300 RON.

Intimatul - reclamant A.C.G.,

prezent în fața Instanței de Recurs, a precizat că împotriva sentinței a

declarat și el recurs, fapt pentru care Instanța de control judiciar a dispus a

se face verificări atât la Penitenciarul Rahova, locul de deținere cât și la Instanța fondului.

Curtea de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, a comunicat cu adresă la 7 martie 2007 că reclamantul

nu a declarat recurs împotriva sentinței nr. 750 din 28 martie 2006, iar

Administrația Penitenciarului de Maximă Siguranță București Rahova, la data de

9 martie 2007, a comunicat faptul că reclamantul le-a restituit dovada de

comunicare a sentinței la data de 6 martie 2007, împreună cu o cerere prin care

declară recurs, sentința fiindu-i înmânată deținutului la data de 10 mai 2006,

care nu a mai restituit-o.

Rezultă deci că la Instanța fondului nu s-a înregistrat până la data soluționării în fond a recursului declarat

de pârâtă, vreo cerere de recurs formulată de intimatul - reclamant astfel

încât nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 302 C. proc. civ., nu va fi supusă analizei cererea de recurs depusă de intimat la administrația

penitenciarului, după aproape un an de la comunicarea acesteia „cu ocazia

soluționării prezentului dosar”, în recurs.

Acesta a refuzat să pună și concluzii

la Instanța de Recurs, pe considerentul că înțelege să formuleze recurs

împotriva încheierii de ședință din data de 14 februarie 2007, dată de Instanța

de Recurs, deși i s-a explicat că împotriva acestei încheieri se poate declara

recurs numai odată cu fondul, conform dispozițiilor art. 238 alin. (2) C. proc.

civ.

Deși a solicitat numirea

unui avocat din oficiu, intimatul - reclamant a precizat că nu dorește ca

asistența judiciară să-i fie asigurată de un avocat din cadrul U.N.B.R.,

potrivit dispozițiilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, cu modificările și completările ulterioare, ci de un

avocat din cadrul B.C. condus de avocat P.B., aspect ce a fost considerat

inadmisibil de către Instanța de control judiciar, acest ultim barou nefiind constituit

legal.

Analizând recursul formulat

de pârâta U.N.B.R., prin prisma unicului motiv de recurs formulat, Înalta Curte

constată că acesta este întemeiat și va fi admis, conform celor precizate în

continuare.

Potrivit art. 274 C. proc. civ. „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile

de judecată”.

În speță, acțiunea formulată

de intimatul - reclamant A.C.G. în contradictoriu cu pârâta U.N.B.R., a fost

respinsă ca inadmisibilă prin admiterea excepției neîndeplinirii procedurii

administrative prealabile.

Cheltuielile în sumă de 300

RON reprezentând onorariu de avocat dovedite cu factură, au fost solicitate de

recurenta pârâtă la Instanța de Fond, însă aceasta a omis a se pronunța asupra

admisibilității cererii de acordare a lor.

Cum efectuarea acestor

cheltuieli este dovedită, iar din practicaua sentinței recurate, rezultă că ele

au fost solicitate odată cu judecata fondului, reclamantul - intimat fiind partea

care a căzut în pretenții, rezultă că în mod neîntemeiat nu au fost acordate de

către Instanța fondului.

Așadar, recursul formulat se

privește ca nefondat și urmează a fi admis în temeiul art. 312 C. proc. civ., consecința fiind modificarea în parte a sentinței și obligarea intimatului - reclamant

la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu de

avocat, efectuate la Instanța de Fond de către recurenta - pârâtă.

Recurenta - pârâtă, prin

adresa aflată la dosar, a solicitat plata unor cheltuieli de judecată în sumă

de 450 RON, efectuate în recurs, însă în dovedirea lor nu a atașat înscrisuri,

astfel încât Instanța de Recurs nu se poate pronunța în sensul acordării

acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

U.N.B.R. împotriva sentinței civile nr. 750 din 28 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată și obligă pe intimatul - reclamant A.C.G., către recurenta - pârâtă U.N.B.R.

la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu de

avocat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2007.