ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3401/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3401/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 11 octombrie
2006 B.F.I. a chemat în judecată A.N.P., solicitând anularea notei nr. 238585
din 26 septembrie 2006, de transfer din Penitenciarul Rahova în Penitenciarul
Giurgiu, ca nelegală.
De asemenea, a cerut obligarea
autorității publice pârâte să-i plătească suma de 20.000 Euro cu titlu de
despăgubiri materiale și morale cuvenite ca urmare a emiterii actului
administrativ menționat mai sus.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că în baza notei nr. 226148 din 21 iunie 2006 a fost transferat de la
Penitenciarul Jilava la Penitenciarul Rahova. Că, în noul loc de deținere,
condițiile de executare a pedepsei privative de libertate aplicată pentru
săvârșirea infracțiunii de omor sunt mult inferioare celor existente la
Penitenciarul Giurgiu și în acest mod este împiedicat să-și exercite unele
drepturi de care a beneficiat inițial.
Prin sentința civilă nr. 660 din 1 martie
2007, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a
respins acțiunea ca neîntemeiată.
În esență, instanța a reținut că emiterea
notei de transfer ce formează obiectul litigiului dintre părți s-a făcut cu
respectarea prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs reclamantul B.F.I.
Recurentul a susținut că în mod eronat
prima instanță a respins acțiunea deoarece cu probele administrate nu s-a dovedit
implicarea sa în emiterea organizării unei acțiuni de nesupunere din partea
altor deținuți.
Că, prin atitudinea sa a contribuit
permanent la menținerea unui climat de ordine în cadrul penitenciarului, așa
încât măsura transferării la alt penitenciar nu se justifică.
Recursul este nefondat.
Prin adresa nr. 238585 din 26 septembrie
2006 emisă de către directorul general al A.N.P. s-a comunicat Penitenciarului
Giurgiu că s-a aprobat transferarea deținutului B.F.I. de la Penitenciarul
București Rahova.
Măsura respectivă a fost determinată de
cercetările menționate în referatul nr. I/018227 din 25 septembrie 2006,
întocmit de directorul Penitenciarului de maximă siguranță București, de
locțiitorul directorului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și
șeful serviciului pentru siguranța deținerii exterioară, conform cărora o serie
de deținuți din Penitenciarul București Rahova, între care și reclamantul B.F.I.
ar fi dispuși să participe în mod efectiv la acțiuni de nesupunere (filele
21-24 ale dosarului curții de apel).
Pe de altă parte, din adresa nr. 15592
din 29 decembrie 2006, emisă de pârâtă, rezultă că cererea de transfer a
deținutului la Penitenciarul București Rahova nu a fost aprobată întrucât
această unitate nu are spații de deținere disponibile (fila nr. 36 a aceluiași
dosar).
A existat deci un motiv temeinic care în
sensul reglementării legale în vigoare la acea dată, îndreptățea pe directorul
general al A.N.P. să emită nota de transfer a reclamantului la un alt
penitenciar apropiat, cu privire la care nu s-a dovedit că nu ar putea asigura
exercitarea drepturilor legitime recunoscute persoanelor aflate în executarea
unor pedepse privative de libertate.
În condițiile inexistenței unui drept
legitim subiectiv al reclamantului, de natura celor prevăzute în O.U.G. nr. 56/2003,
drept vătămat prin emiterea actului administrativ, cauzei nu-i sunt aplicabile
dispozițiile acestui act normativ care stabilesc competența altei instanțe
pentru soluționarea plângerii.
În fine, nici prevederile art. 31 alin. (1)
din Legea nr. 275/2006 invocate în sentință nu-și găsesc incidența, având în
vedere data emiterii notei de transfer, 26 septembrie 2006 și data la care
această lege a intrat în vigoare (20 octombrie 2006).
Față de considerentele expuse și în lipsa
unor motive de casare, de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. (2) C.
proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul
B.F.I. împotriva sentinței civile nr. 660 din 1 martie 2007 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18
septembrie 2007