ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3401/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 11 octombrie 2006 B.F.I. a chemat în judecată A.N.P., solicitând anularea notei nr. 238585 din 26 septembrie 2006, de transfer din Penitenciarul Rahova în Penitenciarul Giurgiu, ca nelegală. De asemenea, a cerut obligarea autorității publice pârâte să-i plătească suma de 20.000 Euro cu titlu de despăgubiri materiale și morale cuvenite ca urmare a emiterii actului administrativ menționat mai sus. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în baza notei nr. 226148 din 21 iunie 2006 a fost transferat de la Penitenciarul Jilava la Penitenciarul Rahova. Că, în noul loc de deținere, condițiile de executare a pedepsei privative de libertate aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor sunt mult inferioare celor existente la Penitenciarul Giurgiu și în acest mod este împiedicat să-și exercite unele drepturi de care a beneficiat inițial.

Prin sentința civilă nr. 660 din 1 martie 2007, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. În esență, instanța a reținut că emiterea notei de transfer ce formează obiectul litigiului dintre părți s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.F.I. Recurentul a susținut că în mod eronat prima instanță a respins acțiunea deoarece cu probele administrate nu s-a dovedit implicarea sa în emiterea organizării unei acțiuni de nesupunere din partea altor deținuți.

Că, prin atitudinea sa a contribuit permanent la menținerea unui climat de ordine în cadrul penitenciarului, așa încât măsura transferării la alt penitenciar nu se justifică. Recursul este nefondat. Prin adresa nr. 238585 din 26 septembrie 2006 emisă de către directorul general al A.N.P. s-a comunicat Penitenciarului Giurgiu că s-a aprobat transferarea deținutului B.F.I. de la Penitenciarul București Rahova. Măsura respectivă a fost determinată de cercetările menționate în referatul nr. I/018227 din 25 septembrie 2006, întocmit de directorul Penitenciarului de maximă siguranță București, de locțiitorul directorului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și șeful serviciului pentru siguranța deținerii exterioară, conform cărora o serie de deținuți din Penitenciarul București Rahova, între care și reclamantul B.F.I.

ar fi dispuși să participe în mod efectiv la acțiuni de nesupunere (filele 21-24 ale dosarului curții de apel). Pe de altă parte, din adresa nr. 15592 din 29 decembrie 2006, emisă de pârâtă, rezultă că cererea de transfer a deținutului la Penitenciarul București Rahova nu a fost aprobată întrucât această unitate nu are spații de deținere disponibile (fila nr. 36 a aceluiași dosar). A existat deci un motiv temeinic care în sensul reglementării legale în vigoare la acea dată, îndreptățea pe directorul general al A.N.P. să emită nota de transfer a reclamantului la un alt penitenciar apropiat, cu privire la care nu s-a dovedit că nu ar putea asigura exercitarea drepturilor legitime recunoscute persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate.

În condițiile inexistenței unui drept legitim subiectiv al reclamantului, de natura celor prevăzute în O.U.G. nr. 56/2003, drept vătămat prin emiterea actului administrativ, cauzei nu-i sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ care stabilesc competența altei instanțe pentru soluționarea plângerii. În fine, nici prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 invocate în sentință nu-și găsesc incidența, având în vedere data emiterii notei de transfer, 26 septembrie 2006 și data la care această lege a intrat în vigoare (20 octombrie 2006). Față de considerentele expuse și în lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.F.I. împotriva sentinței civile nr. 660 din 1 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2007