ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.09.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3401/2007

HOTĂRÂRE
18.09.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3401/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 11 octombrie

2006 B.F.I. a chemat în judecată A.N.P., solicitând anularea notei nr. 238585

din 26 septembrie 2006, de transfer din Penitenciarul Rahova în Penitenciarul

Giurgiu, ca nelegală.

De asemenea, a cerut obligarea

autorității publice pârâte să-i plătească suma de 20.000 Euro cu titlu de

despăgubiri materiale și morale cuvenite ca urmare a emiterii actului

administrativ menționat mai sus.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în baza notei nr. 226148 din 21 iunie 2006 a fost transferat de la

Penitenciarul Jilava la Penitenciarul Rahova. Că, în noul loc de deținere,

condițiile de executare a pedepsei privative de libertate aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii de omor sunt mult inferioare celor existente la

Penitenciarul Giurgiu și în acest mod este împiedicat să-și exercite unele

drepturi de care a beneficiat inițial.

Prin sentința civilă nr. 660 din 1 martie

2007, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea ca neîntemeiată.

În esență, instanța a reținut că emiterea

notei de transfer ce formează obiectul litigiului dintre părți s-a făcut cu

respectarea prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind

executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul

procesului penal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamantul B.F.I.

Recurentul a susținut că în mod eronat

prima instanță a respins acțiunea deoarece cu probele administrate nu s-a dovedit

implicarea sa în emiterea organizării unei acțiuni de nesupunere din partea

altor deținuți.

Că, prin atitudinea sa a contribuit

permanent la menținerea unui climat de ordine în cadrul penitenciarului, așa

încât măsura transferării la alt penitenciar nu se justifică.

Recursul este nefondat.

Prin adresa nr. 238585 din 26 septembrie

2006 emisă de către directorul general al A.N.P. s-a comunicat Penitenciarului

Giurgiu că s-a aprobat transferarea deținutului B.F.I. de la Penitenciarul

București Rahova.

Măsura respectivă a fost determinată de

cercetările menționate în referatul nr. I/018227 din 25 septembrie 2006,

întocmit de directorul Penitenciarului de maximă siguranță București, de

locțiitorul directorului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și

șeful serviciului pentru siguranța deținerii exterioară, conform cărora o serie

de deținuți din Penitenciarul București Rahova, între care și reclamantul B.F.I.

ar fi dispuși să participe în mod efectiv la acțiuni de nesupunere (filele

21-24 ale dosarului curții de apel).

Pe de altă parte, din adresa nr. 15592

din 29 decembrie 2006, emisă de pârâtă, rezultă că cererea de transfer a

deținutului la Penitenciarul București Rahova nu a fost aprobată întrucât

această unitate nu are spații de deținere disponibile (fila nr. 36 a aceluiași

dosar).

A existat deci un motiv temeinic care în

sensul reglementării legale în vigoare la acea dată, îndreptățea pe directorul

general al A.N.P. să emită nota de transfer a reclamantului la un alt

penitenciar apropiat, cu privire la care nu s-a dovedit că nu ar putea asigura

exercitarea drepturilor legitime recunoscute persoanelor aflate în executarea

unor pedepse privative de libertate.

În condițiile inexistenței unui drept

legitim subiectiv al reclamantului, de natura celor prevăzute în O.U.G. nr. 56/2003,

drept vătămat prin emiterea actului administrativ, cauzei nu-i sunt aplicabile

dispozițiile acestui act normativ care stabilesc competența altei instanțe

pentru soluționarea plângerii.

În fine, nici prevederile art. 31 alin. (1)

din Legea nr. 275/2006 invocate în sentință nu-și găsesc incidența, având în

vedere data emiterii notei de transfer, 26 septembrie 2006 și data la care

această lege a intrat în vigoare (20 octombrie 2006).

Față de considerentele expuse și în lipsa

unor motive de casare, de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. (2) C.

proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul ca

nefondat.

Respinge recursul declarat de reclamantul

B.F.I. împotriva sentinței civile nr. 660 din 1 martie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18

septembrie 2007

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-06-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3241/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 556 din 21 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîn
ÎCCJ 2008-05-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1786/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1669 din 14 iunie 2007 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de re
ÎCCJ 2007-03-28
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1795/2007
Instanței de Recurs, a precizat că împotriva sentinței a declarat și el recurs, fapt pentru care Instanța de control judiciar a dispus a se face verificări atât la Penitenciarul Rahova, locul de deținere cât și la Instanța fondului. Curtea
ÎCCJ 2007-04-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1958/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 iunie 2006, reclamantul M.M. a chemat în judecată pe pârâtul P.N. – președintele Înaltei Curți de Casație și Just
ÎCCJ 2008-01-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 215/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 aprilie 2007 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.G. a
Sursă