ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 215/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 16 aprilie 2007

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, reclamantul D.G. a solicitat, în contradictoriu cu Administrația

Națională a Penitenciarelor, anularea notei de transfer la Penitenciarul

Giurgiu și punerea în aplicare a mandatelor de transfer emise de instanțele de

judecată, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr.

275/2006, raportat la art. 208-209 din HG nr. 1897/ 2006.

În

motivarea cererii,

reclamantul a arătat că Autoritatea Națională a Penitenciarelor a încălcat

prevederile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 275/2006.

S-a mai susținut că

prin nota de transfer a cărei anulare o solicită, îi este încălcat dreptul la

vizită, dat fiind faptul că mama sa, persoană în etate, nu îl poate vizita la

Penitenciarul Giurgiu, precum și dreptul la vorbitor, soția sa fiind arestată

la Penitenciarul Rahova.

La termenul din 27

iunie 2007, instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență materială,

iar prin sentința civilă nr. 1848 din 27 iunie 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut, în esență, că reclamantul invocă motive

privind punerea în aplicare a mandatelor de transfer, deci privind executarea

pedepsei privative de libertate, astfel încât în speță sunt incidente

prevederile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 275/2006.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs D.G., criticând soluția pronunțată pentru

netemeinicie și nelegalitate, susținând că, dată fiind calitatea de autoritate

centrală a pârâtei, competența de soluționare a cauzei în fond revine,

exclusiv, Curții de apel.

A mai opinat

recurentul-reclamant că prevederea art. 38 din Legea nr. 275/2006, are în

vedere administrația locului de deținere și, nici într-un caz, administrația

centrală.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele

ce urmează:

Prin prevederea art.

38 din Legea nr. 275/2006, legiuitorul a reglementat o procedură specială de

soluționare a cererilor persoanelor aflate în detenție, cu privire la

drepturile acestora.

Cererea introductivă

de instanță, se referă la executarea pedepsei privative de libertate, la o

pretinsă încălcare a drepturilor reclamantului, persoană aflată în detenție,

situație în care, potrivit Legii nr. 275/2006, competența de soluționare a

pricinii revine judecătoriei în a cărei circumscripție se află pârâta, respectiv

Judecătoriei Sectorului 2.

Înalta Curte

apreciază că, față de caracterul special al prevederilor art. 38 din Legea nr.

275/2006, susținerile recurentului relative la calitatea de autoritate centrală

a pârâtei și la competența instanței, în raport cu această calitate, nu pot fi

reținute.

Pentru considerentele

arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.G. împotriva sentinței civile nr. 1848 din 27 iunie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2008.