ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 224/2013

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

de chemare în judecată

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ulterior precizată, reclamantul C.D., în

contradictoriu cu pârâții A.N.P., M.S., C.S.M. și S.R., prin M.F.P., a

solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:

-

anularea Hotărârilor Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Rahova

din data de 27 iunie 2007 și 01 aprilie 2008;

-

recunoașterea drepturilor ce i-au fost încălcate și repararea pagubelor

pricinuite prin pronunțarea acestor hotărâri;

- constatarea

încălcării dispozițiilor art. 22, art. 26, art. 34, art. 35 și art. 53 din

Constituția României, precum și a dispozițiilor art. 26 alin. (9), art. 38 alin.

(8) și art. 74 alin. (6) din Legea nr. 275/2006 pe parcursul soluționării

dosarelor înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 și a Judecătoriei

Giurgiu, în care a avut calitatea de parte.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat că la emiterea Hotărârilor Comisiei de

disciplină au fost încălcate prevederile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 275/2006

fiindu-i produse vătămări care nu pot fi înlăturate decât prin anularea acestor

hotărâri.

Prin

întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M.J. – A.N.P. a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

De

asemenea, prin întâmpinare, pârâtul M.S. a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Față

de obiectul cauzei, astfel cum a fost precizat, la termenul din 16 noiembrie

2011, instanța a invocat, din oficiu excepția inadmisibilității

acțiunii, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

susținerile părților fiind consemnate în practicaua sentinței.

2.

Hotărârea Curții de apel

Prin

sentința nr. 6768 din 16 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii,

invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamantul C.D., ca

inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a analizat cu prioritate excepția

inadmisibilității acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., reținând că, față de obiectul cererii, în speță, sunt

incidente prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia

nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative

pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică o altă

procedură judiciară.

În cauză, reclamantul

are posibilitatea să conteste hotărârile Comisiei de disciplină din cadrul

Penitenciarului Rahova, potrivit dispozițiilor Legii nr. 275/2006 privind

executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul

procesului penal, care reglementează procedura de contestare a măsurilor

privitoare la exercitarea drepturilor luate de către administrația

penitenciarului.

Referitor la

criticile formulate de reclamant în legătură cu modul de soluționare a cauzelor

penale înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 și a Judecătoriei

Giurgiu, instanța a reținut că reclamantul are posibilitatea legală de a

exercita căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătorești

menționate, legalitatea și temeinicia acestora neputând fi analizate pe calea

prezentei acțiuni.

reclamantului

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.D., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 4, 5, 6, 8 și 9 C.

proc. civ., solicitând instanței să cenzureze cauza sub toate aspectele, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., sentința atacată nefiind supusă

apelului.

A

susținut că prima instanță a soluționat cauza pe excepție, fără să intre în

cercetarea fondului, încălcând astfel dispozițiile art. 148 alin. (2) și (4)

din Constituția României, precum și art. 6 din C.E.D.O.

A

susținut că a fost discriminat de către prima instanță care nu a ținut cont de

prevederile art. 1 alin. (1) – (4) și art. 27 din O.G. nr. 137/2000 și a exercitat

cu rea credință atribuțiile, favorizând intimații.

A

învederat că judecătorul fondului i-a solicitat să precizeze dacă acțiunea este

admisibilă fără a invoca excepția inadmisibilității, astfel că i s-a încălcat

dreptul la apărare, hotărârea pronunțată fiind lovită de nulitate, în

condițiile în care instanța nu mai avea dreptul să invoce excepția

inadmisibilității la al treilea termen de judecată acordat în dosar.

A mai precizat

recurentul-reclamant că și-a întemeiat cererea pe Legea nr. 554/2004, dar că

instanța i-a încălcat dreptul la un proces echitabil și accesul la justiție.

4.

Apărările intimaților

Prin

întâmpinare, M.J. – A.N.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul

M.S., prin întâmpinare, a reiterat excepția lipsei calității sale

procesual pasive, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

și de drept relevante

Prin

acțiunea formulată în contencios administrativ, reclamantul C.D. a solicitat,

în temeiul art. 1 și 6 din Legea nr. 554/2004, anularea Hotărârilor Comisiei de

disciplină din cadrul Penitenciarului Rahova din data de 27 iunie 2007 și 01

aprilie 2008, recunoașterea drepturilor ce i-au fost încălcate și repararea

pagubelor pricinuite prin pronunțarea acestor hotărâri, constatarea încălcării

dispozițiilor art. 22, art. 26, art. 34, art. 35 și art. 53 din Constituția

României, precum și a dispozițiilor art. 26 alin. (9), art. 38 alin. (8) și art.

74 alin. (6) din Legea nr. 275/2006 pe parcursul soluționării dosarelor

înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 și a Judecătoriei Giurgiu, în

care a avut calitatea de parte.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de

contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei.

Potrivit însă

prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe

calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau

desființarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară.

Față

de obiectul acțiunii astfel cum a fost configurat de reclamant, în mod

corect a reținut instanța de fond, că în speță nu sunt incidente

dispozițiile Legii nr. 554/2004 pentru obligarea pârâților să dea curs

cererilor reclamantului, act normativ pe care reclamantul și-a întemeiat în mod

expres acțiunea, existând o procedură specială pentru contestarea măsurilor

luate de către administrația penitenciarului referitoare la exercitarea

drepturilor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 275/2006.

Recurentul-reclamant

avea posibilitatea să conteste hotărârile Comisiei de disciplină din cadrul

Penitenciarului Rahova pe calea unei plângeri adresate judecătorului delegat,

conform art. 38 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor

și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, iar

împotriva soluției pronunțate de judecătorul delegat se poate adresa instanței

judecătorești competente.

Contrar

suținerilor recurentului, instanța de primă jurisdicție nu i-a încălcat

dreptul la un proces echitabil și accesul la justiție, întrucât în cauza dedusă

judecății instanța s-a pronunțat în raport cu obiectul cauzei deduse judecății,

conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil,

respingând în mod temeinic și legal acțiunea, ca inadmisibilă.

Motivul ce vizează încălcarea

dreptului la apărare, sub sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 C. proc.

civ., nu poate fi reținut de instanța de control judiciar, având în vedere că

nu a fost identificată nicio astfel de încălcare.

În ceea ce privește critica

recurentului în sensul că excepția inadmisibilității acțiunii ar fi fost

invocată, neprocedural, la al treilea termen de judecată, Înalta Curte reține

că această excepție este de ordine publică și poate fi invocată în orice stare

a pricinii.

Dincolo de aceste

aspecte, instanța constată că primul termen de înfățișare, astfel cum este

definit de prevederile art. 134 C. proc. civ., potrivit cărora „

Este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care

părțile, legal citate, pot pune concluzii” a fost 16 noiembrie 2011, față de

împrejurarea că la termenul de judecată din data de 29 iunie 2011, procedura nu

a fost legal îndeplinită cu toate părțile, iar pentru termenul de judecată din

data de 5 octombrie 2011, recurentul reclamant a formulat cerere de amânare a

judecării cauzei pentru lipsă de apărare, cererea fiind admisă de instanță și

cauza amânată la data de 16 noiembrie 2011.

Cât

privește excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Sănătății, reiterată prin întâmpinare, Înalta Curte reține că

judecătorul fondului a cercetat cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu

care a fost învestită, soluționarea acestei chestiuni făcând de prisos

analizarea altor

cereri sau excepții.

soluției instanței de recurs

În concluzie, nefiind

motive de casare sau modificare a sentinței atacate, Înalta Curte va menține

sentința atacată ca legală și temeinică și, pe cale de consecință, în temeiul art.

312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.D. împotriva sentinței nr. 6768 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2013.