ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 224/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ulterior precizată, reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâții A.N.P., M.S., C.S.M.

și S.R., prin M.F.P., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună: - anularea Hotărârilor Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Rahova din data de 27 iunie 2007 și 01 aprilie 2008; - recunoașterea drepturilor ce i-au fost încălcate și repararea pagubelor pricinuite prin pronunțarea acestor hotărâri; - constatarea încălcării dispozițiilor art. 22, art. 26, art. 34, art. 35 și art. 53 din Constituția României, precum și a dispozițiilor art. 26 alin. (9), art. 38 alin. (8) și art. 74 alin. (6) din Legea nr. 275/2006 pe parcursul soluționării dosarelor înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 și a Judecătoriei Giurgiu, în care a avut calitatea de parte.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la emiterea Hotărârilor Comisiei de disciplină au fost încălcate prevederile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 fiindu-i produse vătămări care nu pot fi înlăturate decât prin anularea acestor hotărâri. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M.J. – A.N.P. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. De asemenea, prin întâmpinare, pârâtul M.S. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Față de obiectul cauzei, astfel cum a fost precizat, la termenul din 16 noiembrie 2011, instanța a invocat, din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, susținerile părților fiind consemnate în practicaua sentinței.

2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 6768 din 16 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamantul C.D., ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., reținând că, față de obiectul cererii, în speță, sunt incidente prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară.

În cauză, reclamantul are posibilitatea să conteste hotărârile Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Rahova, potrivit dispozițiilor Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care reglementează procedura de contestare a măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor luate de către administrația penitenciarului. Referitor la criticile formulate de reclamant în legătură cu modul de soluționare a cauzelor penale înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 și a Judecătoriei Giurgiu, instanța a reținut că reclamantul are posibilitatea legală de a exercita căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătorești menționate, legalitatea și temeinicia acestora neputând fi analizate pe calea prezentei acțiuni.

3. Recursul reclamantului Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 4, 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând instanței să cenzureze cauza sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., sentința atacată nefiind supusă apelului. A susținut că prima instanță a soluționat cauza pe excepție, fără să intre în cercetarea fondului, încălcând astfel dispozițiile art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, precum și art. 6 din C.E.D.O. A susținut că a fost discriminat de către prima instanță care nu a ținut cont de prevederile art. 1 alin. (1) – (4) și art. 27 din O.G. nr. 137/2000 și a exercitat cu rea credință atribuțiile, favorizând intimații.

A învederat că judecătorul fondului i-a solicitat să precizeze dacă acțiunea este admisibilă fără a invoca excepția inadmisibilității, astfel că i s-a încălcat dreptul la apărare, hotărârea pronunțată fiind lovită de nulitate, în condițiile în care instanța nu mai avea dreptul să invoce excepția inadmisibilității la al treilea termen de judecată acordat în dosar. A mai precizat recurentul-reclamant că și-a întemeiat cererea pe Legea nr. 554/2004, dar că instanța i-a încălcat dreptul la un proces echitabil și accesul la justiție. 4. Apărările intimaților Prin întâmpinare, M.J. – A.N.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul M.S., prin întâmpinare, a reiterat excepția lipsei calității sale procesual pasive, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin acțiunea formulată în contencios administrativ, reclamantul C.D.

a solicitat, în temeiul art. 1 și 6 din Legea nr. 554/2004, anularea Hotărârilor Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Rahova din data de 27 iunie 2007 și 01 aprilie 2008, recunoașterea drepturilor ce i-au fost încălcate și repararea pagubelor pricinuite prin pronunțarea acestor hotărâri, constatarea încălcării dispozițiilor art. 22, art. 26, art. 34, art. 35 și art. 53 din Constituția României, precum și a dispozițiilor art. 26 alin. (9), art. 38 alin. (8) și art. 74 alin. (6) din Legea nr. 275/2006 pe parcursul soluționării dosarelor înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 și a Judecătoriei Giurgiu, în care a avut calitatea de parte.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei. Potrivit însă prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară.

Față de obiectul acțiunii astfel cum a fost configurat de reclamant, în mod corect a reținut instanța de fond, că în speță nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004 pentru obligarea pârâților să dea curs cererilor reclamantului, act normativ pe care reclamantul și-a întemeiat în mod expres acțiunea, existând o procedură specială pentru contestarea măsurilor luate de către administrația penitenciarului referitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 275/2006. Recurentul-reclamant avea posibilitatea să conteste hotărârile Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Rahova pe calea unei plângeri adresate judecătorului delegat, conform art. 38 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, iar împotriva soluției pronunțate de judecătorul delegat se poate adresa instanței judecătorești competente.

Contrar suținerilor recurentului, instanța de primă jurisdicție nu i-a încălcat dreptul la un proces echitabil și accesul la justiție, întrucât în cauza dedusă judecății instanța s-a pronunțat în raport cu obiectul cauzei deduse judecății, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, respingând în mod temeinic și legal acțiunea, ca inadmisibilă. Motivul ce vizează încălcarea dreptului la apărare, sub sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 C. proc. civ., nu poate fi reținut de instanța de control judiciar, având în vedere că nu a fost identificată nicio astfel de încălcare. În ceea ce privește critica recurentului în sensul că excepția inadmisibilității acțiunii ar fi fost invocată, neprocedural, la al treilea termen de judecată, Înalta Curte reține că această excepție este de ordine publică și poate fi invocată în orice stare a pricinii.

Dincolo de aceste aspecte, instanța constată că primul termen de înfățișare, astfel cum este definit de prevederile art. 134 C. proc. civ., potrivit cărora „ Este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii” a fost 16 noiembrie 2011, față de împrejurarea că la termenul de judecată din data de 29 iunie 2011, procedura nu a fost legal îndeplinită cu toate părțile, iar pentru termenul de judecată din data de 5 octombrie 2011, recurentul reclamant a formulat cerere de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare, cererea fiind admisă de instanță și cauza amânată la data de 16 noiembrie 2011. Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, reiterată prin întâmpinare, Înalta Curte reține că judecătorul fondului a cercetat cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care a fost învestită, soluționarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor cereri sau excepții.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În concluzie, nefiind motive de casare sau modificare a sentinței atacate, Înalta Curte va menține sentința atacată ca legală și temeinică și, pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.D. împotriva sentinței nr. 6768 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2013.